11,826 matches
-
un concept din domeniul filozofiei, este un model epistemologic interdisciplinar în care sistemele sunt utilizate pentru a descrie și a explica fenomene cu grad variabil de complexitate. Analiza structurilor și funcțiilor duce de multe ori la prognoze realiste privind comportamentul sistemic. Conceptul de teoria sistemelor, sau teoria sistemică, este utilizat în diferite discipline științifice, precum informatică, fizică, electrotehnică, pedagogie, chimie, geografie, biologie, logică, matematică, fiziologie, sociologie, psihologie, etnologie, semiotică, filologie și desigur filozofie. Teoria aceasta nu este încă o disciplină de
Teoria sistemelor () [Corola-website/Science/308058_a_309387]
-
model epistemologic interdisciplinar în care sistemele sunt utilizate pentru a descrie și a explica fenomene cu grad variabil de complexitate. Analiza structurilor și funcțiilor duce de multe ori la prognoze realiste privind comportamentul sistemic. Conceptul de teoria sistemelor, sau teoria sistemică, este utilizat în diferite discipline științifice, precum informatică, fizică, electrotehnică, pedagogie, chimie, geografie, biologie, logică, matematică, fiziologie, sociologie, psihologie, etnologie, semiotică, filologie și desigur filozofie. Teoria aceasta nu este încă o disciplină de sine stătătoare, ci doar un cadru cu
Teoria sistemelor () [Corola-website/Science/308058_a_309387]
-
o singură "teorie a sistemelor", ci o sumedenie de definiții concurente și parțial contradictorii. este cunoașterea superioară, de nivel teoretic, a obiectelor care posedă proprietatea integralității, a mulțimilor compacte de entități care ființează ca unul. Nu constituie obiect al cunoașterii sistemice lucrurile constituite din componente conglomerate întâmplător, ci numai obiecte compuse din părți legate prin necesitate între ele. Circumscrierea obiectului teoriei sistemelor se face în baza următoarelor proprietăți definitorii ale obiectului considerat 1.integralitatea 2.finalitatea 3.organizarea 4.autonomie relativă
Teoria sistemelor () [Corola-website/Science/308058_a_309387]
-
cam la mijlocul secolului al X-lea. Perioada timpurie se caracterizează prin încercarea de a reînvigora așa-zisul sistem "ritsuryō", sistem în care împăratul deținea puterea politică iar câmpurile de orez erau controlate de administrația de stat. În perioada târzie, contradicții sistemice au permis regenților Fujiwara să domine sistemul politic și așa-numitul sistem "shōen" (aprox., „moșie”) a devenit forma principală de proprietate a pământului. După ce forțele lui Minamoto no Yoritomo au învins clanul Taira în Bătălia de la Dan-no-ura în 1185, Yoritoma
Istoria Japoniei () [Corola-website/Science/308200_a_309529]
-
Hidroxiclorochina, o 4-aminochinolină, este un antimalaric a cărui acțiune schizontocidă rapidă se asociază cu activitatea gametocidă și este, totodată, un antireumatic cu mecanism de absorbție întârziată. Hidroxiclorochina are mai multe proprietăți farmacologice: Afecțiuni reumatice și dermatologice: lupus eritematos sistemic; lupus eritematos discoid; artrită reumatoidă; artrită cronică juvenilă; afecțiuni dermatologice produse sau agravate de lumina solară. Malarie: pentru tratamentul atacurilor acute și pentru suprimarea malariei produsă de Plasmodium vivax, P. ovale și P. malariae sau de tulpini senzitive de P.
Hidroxiclorochină () [Corola-website/Science/302273_a_303602]
-
aceste definiții ale culturii politice au ca numitor comun faptul că înfățișează predilect dimensiunea subiectivă a practicii politice, se referă explicit la dimensiunile psihologice ale politicului care sunt, în esență, trei: Evident, aceste trei dimensiuni ale culturii politice sunt corelate sistemic și funcțional rezultând trei stări de spirit ale populației în raport cu politicul: aprobare, apatie și alienare. În funcție de modelul în care se combină elementele cognitive ale culturii politice cu cele afective și evaluative, rezultă după G. Almond și Sidney Verba următoarele tipuri
Cultură politică () [Corola-website/Science/302492_a_303821]
-
ale epocii moderne, de la războaiele religioase, la revoluțiile și contrarevoluțiile secolului al XIX-lea. Într-o perioadă în care mulți ideologi discutau despre nedreptățile păcii de la Versailles și căutau să justifice acțiuni revanșarde, Carl Schmitt se referea la o criză sistemică, pe care o acțiune revanșardă nu ar fi putut în niciun caz să o rezolve. Ideea că o pace nu este posibilă decât în urma unui război, deoarece un tratat de pace real este singurul mod în care se poate ajunge
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
Prințul misticilor”). Se distingea, în orice caz, de majoritatea scolasticilor și, poate nu întâmplător, unul din comentatorii săi nota că „Bonaventura a fost abandonat de toți scolasticii cu pietate precară” Cele mai importante opere ale lui Bonaventura conțin o unitate sistemică autentică, abordând cele mai semnificative probleme filosofice ale Evului Mediu. A lăsat circa 45 lucrări din toate domeniile teologiei și filosofiei. Pe lângă Toma de Aquino, este cel mai însemnat teolog al Evului Mediu, mai apropiat în gândire de Sf. Augustin
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
să se distingă între obsesiile din TOC și delirurile din schizofrenie. O examinare medicală și neurologică mai generale pot fi necesare pentru a exclude boli somatice care pot produce uneori simptome de psihoză asemănătoare schizofreniei, cum sunt tulburările metabolice, infecțiile sistemice, sifilisul, SIDA, epilepsia și leziunile cerebrale. Poate fi necesar să fie eliminat ca diagnostic delirul, care poate fi decelat prin halucinații vizuale, debut brusc și nivel de conștiință variabil, ceea ce indică o afecțiune medicală de bază. Investigațiile acestea nu sunt
Schizofrenie () [Corola-website/Science/299415_a_300744]
-
în sânge se determină în laboratorul de analize medicale. Proteina C reactivă crește în toate bolile acute și cronice care se acutizează: în infecții, în reumatismul articular acut, poliartrita reumatoidă, boala Crohn, artrita cronică juvenilă, spondilita anchilozantă, sindromul Reiter, vasculite sistemice sau cutanate, polimialgia reumatică, sindromul Behcet, rectocolita hemoragică. Bolile în cauză dau distrugeri de țesuturi care duc la modificări serice ale proteinelor de faza acută. Valoarea proteinei C reactive poate crește în reumatismul articular acut, poliartrita reumatoidă, boala Crohn și
Proteina C reactivă () [Corola-website/Science/304569_a_305898]
-
de faza acută. Valoarea proteinei C reactive poate crește în reumatismul articular acut, poliartrita reumatoidă, boala Crohn și rectocolita hemoragică până la 3000 de ori. Infecțiile virale dau o creștere mai redusă decât infecțiile bacteriene. În unele boli ca lupus eritematos sistemic, sclerodermia, dermatomiozita PCR crește doar foarte puțin. Urmărirea în aceste cazuri a nivelelor serice al PCR este foarte importantă, pentru că arată o acutizare, agravare a bolii. Aceste boli sunt caracterizate printr-o inflamație care poate să fie de natură infecțioasă
Proteina C reactivă () [Corola-website/Science/304569_a_305898]
-
chimice cu moleculă mică (izocianați, anhidride sau formaldehidă), precum și unele metale (de exemplu crom și nichel). Alergenele sunt conținute și/sau vehiculate de diverși factori din mediul extern: Contactul cu alergenul provoacă, la organismele sensibilizate anterior, reacții inflamatorii locale sau sistemice care determină simptomatologia clinică a alergiei. Cel mai frecvent sunt afectate organele de la nivelul căii de pătrundere în organism a alergenului (așa-numitele organe țintă: pielea și mucoasele, aparat respirator și aparatul digestiv). Simptomele pot fi locale sau sistemice, de
Alergie () [Corola-website/Science/304589_a_305918]
-
sau sistemice care determină simptomatologia clinică a alergiei. Cel mai frecvent sunt afectate organele de la nivelul căii de pătrundere în organism a alergenului (așa-numitele organe țintă: pielea și mucoasele, aparat respirator și aparatul digestiv). Simptomele pot fi locale sau sistemice, de intensitate și severitate variabilă, uneori chiar letale. Reacții sistemice apar și atunci când alergenele sunt introduse direct în curentul sanguin (prin injecții, perfuzii, transfuzii, mușcături sau înțepături de animale etc.). Frecvența alergiilor a crescut în ultimii 30 de ani, iar
Alergie () [Corola-website/Science/304589_a_305918]
-
frecvent sunt afectate organele de la nivelul căii de pătrundere în organism a alergenului (așa-numitele organe țintă: pielea și mucoasele, aparat respirator și aparatul digestiv). Simptomele pot fi locale sau sistemice, de intensitate și severitate variabilă, uneori chiar letale. Reacții sistemice apar și atunci când alergenele sunt introduse direct în curentul sanguin (prin injecții, perfuzii, transfuzii, mușcături sau înțepături de animale etc.). Frecvența alergiilor a crescut în ultimii 30 de ani, iar uneori cifrele sunt de-a dreptul alarmante: în SUA, de
Alergie () [Corola-website/Science/304589_a_305918]
-
NT-MRSA (non-typable MRSA). Prin toxinele sale S. aureus poate cauza diferite afecțiuni, de la reacții cutanate la sindromul șocului toxic. S. aureus cauzează în general infecții piogene localizate, de tipul abceselor sau furunculelor, dar sunt cazuri în care poate cauza infecții sistemice, determinând uneori un tip special de septicemie, numită piemie. Tratamentul chimioterapic antistafilococic în infecțiile grave se realizează utilizând Cefalosporine de generație III si IV (Cefoperazone, Ceftriaxon, Ceftibuten, Ceftazidim, Cefepime, Cefpirome, Cefquinome), Fluorochinolone (Ciprofloxacin, Ofloxacin, Levofloxacin, Gatifloxacin, Moxifloxacin) precum și mai noile
Staphylococcus () [Corola-website/Science/304604_a_305933]
-
țesuturilor moi, infecțiile fiind produse de obicei de către flora proprie (care colonizează tegumentele și mucoasele). De asemenea, "S. aureus" poate determina infectarea secundară a plăgilor traumatice sau chirurgicale. Tratamentul acestor infecții constă în administrarea de antibiotice antistafilococice local și/sau sistemic și ingrijirea leziunilor locale, unde este cazul și drenaj chirurgical (furuncul, carbuncul). Infecțiile respiratorii cu "S. aureus" se pot produce fie datorită florei de la nivelul orofaringelui, fie datorită diseminării hematogene a stafilococilor, de la un focar intravascular de infecție (endocardita inimii
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
necesitând îndepărtarea chirurgicală a acesteia. "Artrita septică" este localizarea infecției la nivelul articulației, stafilococul auriu fiind cea mai frecventă etiologie la adulți. Factori predispozanți pentru artrita septică sunt: utilizarea de droguri intravenoase, artrita reumatoidă sau alte afecțiuni articulare, traumatisme, utilizarea sistemică sau intraarticulară a steroizilor. Localizările cele mai des întâlnite sunt genunchii, articulația șoldului și articulația sacro-iliacă. Pe lânga tratamentul cu antibiotice, aceasta forma mai necesită și drenajul articular. Infecția mușchilor cu "S. aureus" - "polimiozita", este rară, apărând mai frecvent în
Stafilococ auriu () [Corola-website/Science/304605_a_305934]
-
de terapie prin faptul că subliniază centrarea pe o anumită problemă și intervenția directă. Este bazată pe soluții și nu orientată pe problemă. Scopul nu este atât de a vedea cum a apărut problema ci ce anume împiedică schimbarea. Psihoterapia sistemică se adresează oamenilor în relație, respectiv are de-a face cu interacțiunile de grup. Include terapia familială și consilierea maritală. Psihoterapia transpersonală se adresează clientului în contextul unei înțelegeri spirituale a conștienței. La ora actuală în lume există sute de
Psihoterapie () [Corola-website/Science/303839_a_305168]
-
administrare sunt cea orală și prin inhalare. Alegerea căii de administrare depinde de caracteristicile fizice și chimice ale substanței de testare și de modul probabil de expunere la om. Folosirea căii cutanate de administrare ridică probleme practice considerabile. Toxicitatea cronică sistemică rezultată în urma absorbției percutanate se poate deduce, în mod normal, din rezultatele unui alt test cu administrare orală; informații asupra cantității de substanță absorbită pe cale percutanată pot fi obținute pe baza testelor precedente de toxicitate cu administrare percutanată. Studii prin
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86466_a_87253]
-
scări. Există corupție care apare ca mici favoruri între un număr mic de persoane (mica corupție), corupția care afectează guvernul la scară largă (marea corupție), cât și corupția care face parte din structura de zi cu zi a societății (corupția sistemică), inclusiv corupția care permite existenta unor rețele de crimă organizată. Prin mica corupție se înțelege acel sector din corupție care nu aduce atingere intereselor majorității indivizilor unui stat. În această categorie poate fi inclusă corupția unui cadru medical, a unui
Corupție () [Corola-website/Science/304183_a_305512]
-
într-un final de toți contribuabilii. Sistemul guvernamental din multe țări este împărțit în ramurile legislative, executive și judecătorești în încercarea de a furniza servicii independente care sunt mai puțin supuse marea corupție din cauza independenței lor unul față de celălalt. Corupția sistemică (sau corupția endemică) este corupția pe care se datorează în primul rând punctelor slabe ale unei organizații sau a unui proces. Acesta poate fi în contrast cu funcționari sau agenți care acționează corupt în mod individual în cadrul sistemului. Factorii care încurajează corupția
Corupție () [Corola-website/Science/304183_a_305512]
-
sau corupția endemică) este corupția pe care se datorează în primul rând punctelor slabe ale unei organizații sau a unui proces. Acesta poate fi în contrast cu funcționari sau agenți care acționează corupt în mod individual în cadrul sistemului. Factorii care încurajează corupția sistemică includ conflictele de interese, puterile discreționare, puterile monopoliste, lipsa de transparență, salariile mici și o cultură a impunității . Printre actele specifice de corupție se numără luarea de mită, șantajul, și deturnarea de fonduri, într-un sistem în care "corupția devine
Corupție () [Corola-website/Science/304183_a_305512]
-
mici și o cultură a impunității . Printre actele specifice de corupție se numără luarea de mită, șantajul, și deturnarea de fonduri, într-un sistem în care "corupția devine regula, mai degrabă decât o excepție". Oamenii de știință disting între corupția sistemică centralizată și descentralizată, în funcție de nivelul din stat sau din guvern la care are loc actul de corupție; în unele țări precum statele post-sovietice ambele tipuri au loc. Corupția poate apărea în multe sectoare precum administrații publice, companii private sau chiar
Corupție () [Corola-website/Science/304183_a_305512]
-
inclusiv James W. Fifield Jr., ca aceștia să dezvolte și să promoveze o nouă abordare a scripturii care ar minimaliza evanghelia socială și s-ar concentra pe teme precum mântuirea individuală, care era mai potrivită pentru întreprinderile libere. În corupția sistemică și marea corupție, există metode multiple de corupție care sunt utilizate concomitent, având obiective similare. Mituirea implică utilizarea improprie a cadourilor și favoruri în schimbul câștigului personal. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de comisioane ilegale sau, în Orientul Mijlociu
Corupție () [Corola-website/Science/304183_a_305512]
-
examenul histopatologic ar putea indica dacă este necesară repetarea testului cu altă serie de animale. 1.6.2.2.3. Doze Pentru fiecare stadiu de inducție, concentrația substanței de testare se stabilește la nivelul maxim care poate fi bine tolerat sistemic și care, în cazul substanțelor iritante, produce între o iritare ușoară până la moderată la majoritatea animalelor testate. Concentrația de provocare este concentrația maximă care nu produce nici un semn de iritare a pielii la animale nesensibilizate. Aceste concentrații se pot stabili
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/87087_a_87874]