12,817 matches
-
Împiedice. Nu poți tîrÎ după tine memoria pe cer. De aceea trebuie să alegi. Sau Îți aduci aminte sau zbori. Mai bine renunță dacă simți că aripile nu sînt străvezii și o singură amintire nu-ți dă pace. Destinul celor stăpîniți de memorie e pămîntul, nu cerul. Ca să ajungi la soare trebuie să fii ca un fulg. CÎnd te vei prăbuși, din corpul tău nu va mai curge sînge... Zborul lui Icar a fost sancționat de eroare, dar nu mă pot
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o pedeapsă pentru moartea Himerei, ar putea medita la faptele lui ca la ceva străin. Însă gîndul că a fost strălucitor și orb nu-i da pace. S-a deschis În el un proces pe care nu-l mai poate stăpîni și opri. Unde-l va duce? TÎnăr, doborîse Himera și, iată, sîngele ei și bucuria lui de-atunci sînt Împreuna aici, În nisipul prin care merge. Acum știe că fiecare clipă cînd o atingi se preface iremediabil În trecut. Regăsești
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
naive acum, cînd are nevoie de orgoliul sau de umilința unui singur cuvînt pe care să-l opună nisipului. În timp ce Belerofon se depărtează, soarele declină la orizont și Însîngerează nisipul. E o lumină atît de frumoasă, Încît nu se poate stăpîni să n-o simtă și cinică. Iubește această lumină care Îl doare și Îi reamintește o vîrstă cînd n-avea trecut. Alerga odată cu timpul, cu părul În vînt. Acum e Îmbibat de memorie. Dar cel puțin a Învățat să nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
zi, pe când citea rugăciunile Maicii Domnului pe treptele mănăstirii, înțelegerea lui începu să se înalțe 1: era ca și cum ar fi văzut Sfânta Treime sub chipul a trei clape de orgă. Îl podidiră atâtea lacrimi și suspine, încât nu se putea stăpâni. Luă parte în acea dimineață și la o procesiune care ieșea din mănăstire, însă nu-și putu stăpâni lacrimile 2 până la prânz; după-masă nu putu să vorbească celorlalți decât despre Sfânta Treime, făcând tot felul de asemănări și simțind o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ar fi văzut Sfânta Treime sub chipul a trei clape de orgă. Îl podidiră atâtea lacrimi și suspine, încât nu se putea stăpâni. Luă parte în acea dimineață și la o procesiune care ieșea din mănăstire, însă nu-și putu stăpâni lacrimile 2 până la prânz; după-masă nu putu să vorbească celorlalți decât despre Sfânta Treime, făcând tot felul de asemănări și simțind o mare bucurie și consolare. În urma acestui fapt, i s-a întipărit pentru toată viața simțirea unei mari evlavii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a sfârșit prin a fi cenzurată sau chiar devorată de realismul său extrem. Aici avem de-a face cu un Ignațiu înzestrat cu daruri mistice. Un exemplu simptomatic al acestora îl constituie lacrimile pe care sfântul nu și le poate stăpâni în timpul rugăciunilor. Aceste lacrimi, care riscă să-l orbească pentru totdeauna, au de fapt darul de a-i purifica privirea lăuntrică. Iar în timp ce îi acoperă ochii, acestea ne descoperă în schimb o inimă. La fel ca Istorisirea Pelerinului, Jurnalul mișcărilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o carte a cuvintelor potrivite pentru a relata un destin. Prof. Dr. Dumitru V. Marin III Partea a I-a Visul cu aripi frânte Cap. I Emoții și suspans Parcă nici nu-i venea să dea glas sentimentelor stranii care stăpâneau de la o vreme sufletul ei plin de o tristețe apăsătoare și greu de înlăturat. S-a apropiat de o fereastră privind mult timp în gol. Era trecut de jumătatea lui aprilie, iar câțiva porumbei își găsiseră locul de ședere în
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
minunată. Începuse pentru prima oară să ningă, iar ei i se păruse că nu fusese niciodată mai frumoasă și mai împlinită ca femeie până atunci. Era capabilă de cele mai mărețe fapte. Inima îi tresăltă de bucurie. Nu o mai stăpânea nici un sentiment negativ din cele avute înainte de culcare. Avea nevoie de cineva ca să-și descarce sufletul plin de o fericire incredibil de mare. Nu vedea acum decât un rezultat bun la toată povestea și oamenii îi păreau mult mai buni
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
al afacerilor. Era sigur pe el încât credea că întreaga lume îi va fi la degetul cel mic. Impulsiv și cu tupeu din belșug părea că are toată lumea în buzunar. Era ca un pește viu, ca un mercur greu de stăpânit. Nimic nu îi era de ajuns. Se pricepea de minune în relația cu semenii lui să exploateze slăbiciunile oamenilor, uneori controlându-le și gândul. Era viclean, subtil și nuți dădeai seama când erai manipulat. Numai ochii unei mame puteau vedea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
tot ce agonisise și să urmeze o viață plină de neprevăzut. Ochii plumburii priveau fără nici o expresie. Lăsă gândul să îi umble aiurea. Se transpunea într-o ființă care căuta cu înfrigurare un mijloc de a ieși din această situație stăpânindu-și cu multă pricepere emoția care o copleșea. Îi cerceta atent privirea, și îl întreba serioasă: - Cum te mai simți? - Nu se vede? Bine. Răspunsul lui îi păru firesc, iar glasul mai cald ca altădată. Se gândea că va începe
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
După ce se îmbrățișaseră și se mai liniștiseră fiecare, Alin zise cu o voce domoală ce nu părea a lui: - Lasă mamă, poate asta va fi o lecție de viață pentru mine. Ce a fost mai rău a trecut. Ea își stăpâni cu greu lacrimile care amenințau să iasă pe la colțurile ochilor plânși. Încerca să zâmbească detașat dar era un efort inutil. Acum nu mai conta nimic. Era aici cu ea. Nu mai era nevoie să se adăpostească prin locuri groaznice. Firul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și expresivi nu mai avea strălucirea de odinioară. Obrazul îi era tras și înfierbântat, iar buzele palide mai căutau să-i spună ceva ce poate nu-i spusese. Era insuportabil să vezi căderea unui om și pierderea vieții sale. Era stăpânit de o putere superioară care cu siguranță avea ca rezultat moartea. Medicamentele nu-și mai făceau efectul. Se simțea rău încă de la începutul verii. Fără ajutorul unei puteri divine, nu putea avea loc nici o îmbunătățire și astfel omul devine neputincios
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Pot să-ți spun Leon că în ultimii ani ai îmbătrânit foarte mult. Alcoolul nu iartă pe nimeni. E un drog puternic, dăunător. Intenția mea a fost să te ajut să 211 depășești acest viciu oribil. A reușit să-ți stăpânească mintea. A fost mai puternic decât tine. Acum nu-ți rămâne decât să-ți jelești trecutul, iar eu am rămas cu un gust amar, am rămas dezamăgită. Leon era tăcut ca un mormânt. Asculta cu ochii mari, ieșiți puțin din
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
loc și meditând la surprizele vieții își spuse: „Da, Leon. Te voi ierta pentru toate. Adio pentru totdeauna!” G. Suferințele escapadei Norii bezmetici și grei, de culoare cenușie traversau amenințător cerul, neștiind încotro să se îndrepte. Brațele cerului păreau că stăpânesc tot Pământul. Nici nu puteai ști dacă în acel moment mai exista Dumnezeu. Era trecut de miezul nopții, era aproape de apariția zorilor. Alin își simțea capul greu ca o ciutură plină cu apă, iar gândurile îi umblau ca o umbră
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mizerabili. După ce mă vei cunoaște mai bine, jur că ai să-ți schimbi părerea! Și chiar dacă lucrurile ar sta altfel, nu văd nici un impediment pentru a nu putea fi ceea ce ne dorim. Nicole făcuse un efort suprem pentru a se stăpâni emoțional, își descreți ușor fruntea alungându-și temerile din inimă, evaporându-le ca pe o dâră de frum zicând: - În viața mea nu am crezut că voi trăi asemenea clipe frumoase fie chiar și pentru puțin timp. Nu am trăit
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
gândurile și faptele noastre. Știi că sunt unele simțăminte ce se hrănesc fără voia noastră? Ai vrea să nu le simți, dar te provoacă să le trăiești. Aici mai intervine și voința fiecăruia și felul în care și-o poate stăpâni. J. Hotărâre decisivă Dacă s-ar fi întors fiecare câte puțin în timp ar fi observat că ceva se stinsese în ei dar se aprinse o altă flacără pe vecie. Cu șase luni înainte de a-și sărbători majoratul, Nicole născuse
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
apărut încrețiturile acelea de care ne speriem cu toții. Ele marchează o perioadă proastă din viața noastră. Nicky se simțea ca o insectă rănită de o toamnă friguroasă. Viața lui părea că e un templu închis care păstrează un secret. Își stăpânea furia mai întotdeauna, ceea ce însemna un semn bun de înțelepciune. - Toți oamenii prețuiesc viața. Unii chiar foarte mult. Se agață de ea ca de o bijuterie prețioasă chiar și atunci când se prefac indiferenți, zise Nicky. - Așa este, afirmă Carlina. Viața
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
e cruțat Animată de cele mai multe intenții, realizatoarea naufragiază într-un no mans land (la propriu : bărbații din acest film sunt simple elemente ajutătoare) a cărui trăsătură comună este inadecvarea. Deservită de o tehnică pe care, e clar, nu o stăpânește, trădată în miezul aprins al convingerilor sale că un Visconti feminin este posibil, iată, pe cheiurile Dâmboviței, Malvina Urșianu ne-a răpit o oră și jumătate din viață cu o pledoarie al cărei schematism nu era departe de cel al
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pune la punct fiecare detaliu. Și care, firește, se simte foarte în largul său în această postură de comandă regizor, deh ! Și citește. După nici trei rânduri, tonul e dat, iar eu, singur în fața tuturor alături de L.P., nu mi pot stăpâni hohotele de râs. Altfel spus, sunt expus, sedus. Dar, odată terminată proza, cum să faci legătura cu lecțiile de dinainte ? ! L.P. și-a făcut numărul, lumea e cucerită, nu cred că-l mai interesează să pună umărul la ce urmează
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
dezvoltare. Calculatoare, tablete, sateliți, table interactive, toate conlucrează la mărirea vitezei de accesare. Dar nu pot mari viteza de înțelegere, acumulare și fixare a cunoștințelor.Dascălul de azi se confruntă cu aceste provocări și îi ajută pe elevii săi să stăpânească nouă tehnologie, să facă din ea un prieten. Dar mai întâi trebuie că el însuși să cunoască și să folosească aceste “accesorii”. Acest lucru înseamnă o pregătire suplimentară care se alătură celei de specialitate. Și nu e întodeauna foarte ușor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
aproape 15 m un aeromodel elicopter propulsat de două elicit suprapuse antrenate de un motoraș cu abur [11]. Un singur om cu o clarviziune extraordinară, romancierul Jules Verne în românul sau științifico-fantastic “Robur Cuceritorul”, arată că spațiul atmosferic va fi stăpânit și cucerit de om cu o mașină de zburat mai grea decât aerul echipată cu motoare care antrenează elici susținătoare și propulsive [9]. O contribuție deosebită la cucerirea spațiului aerian aparține inginerului german Otto Lilienthal care a studiat zborul păsărilor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de pe mlaștină, bătrânul pălărier s-ar fi mutat în cele din urmă în așezarea de pe colina. Nimeni nu știe. Vorbe.” Prin scriere, temporalitatea poate fi eludata (anotimpurile chiar se pot suprapune), iar moartea lui Antipa - creator - generează intemporalitate.Neputând fi stăpânit, distruge tăcerea primordială armonioasă:,, Cine spune că gură de răi s-a pierdut în cuvânt?” Singura șansă pentru purificarea umană este ieșirea din trama epica, evenimențiala, prin foc. Antipa se simte carte, deoarece viața lui nu există decât în textul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ilustre de scriitori, savanți, artiști, de copii, de femei frumoase, demonstrând că portretul nu și-a pierdut în epoca noastră valoarea documentara și artistică atât de apreciată în trecut. Pentru a fi portretist, ne arată pictorul O. Angheluță trebue să stăpânești meșteșugul picturii, să fii cinstit cu tine însuți și cu modelul, să te ferești de idealizare sau schematizare. Modelul l-a determinat pe artist să prefere drumul onest, ostil fiind evadărilor spre modernism. Pictură să se caracterizează prin calm, delicatețe
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cursul de metodica a predării fizicii și cursul de metodica a predării chimiei (1948-1949, 1949-1950); cursul de mecanică fizică (1949-1950); cursul Bazele fizicii moderne (1950-1951), pentru studenții anului al II-lea Filozofie. Aceasta pregătire de mare complexitate pe care o stăpânea i-a permis profesorului Petru Pogângeanu să realizeze lucrarea de profil pedagogic Introducere în metodica științelor fizico-chimice (manual), apărută în anul 1947 la Tipografia „Cartea Românească” din Cluj, manual de 294 pagini, pe care il dedică mamei sale Emilia. Acest
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-n goana lor de-a găsi corespondențe în realitatea combinatului, mulți au presupus că de familia Marinescu ar fi fost vorba cînd unul din personajele mele striga într-un scenariu: "El, șef de secție; ea, șefă de serviciu; acuși vor stăpîni uzina". Evident, mie, care scrisesem scenariul înainte de a-l cunoaște pe Marinescu, îmi venea să rîd. Chiar și Don Șef crede asta. Am intrat o dată în birou la el cu niște hîrtii la semnat cînd Marinescu tocmai se retrăgea, mulțumindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]