11,705 matches
-
ucidă liderii - regele Vukașin și despotul Uglieșa. Macedonia și unele regiuni ale Grecia au căzut sub dominația otomană după această bătălie. Conducătorii sârbilor Uglieșa și Vucașin un pierit pe câmpul de luptă. Victoria otomană a fost atât de mare, încât turcii au numit această bătălie „Rout” - „Distrugerea”. Lipsa de unitate a sârbilor a ajuns la paroxism după catastrofa de la Cernomen. După moartea lui Uroș, zone vaste ale Serbiei centrale s-au desprins pentru a forma mici principate independente. După acest dezintegrarea
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
victoriei de pe râul Marița, otomanii au înmulțit raidurile în Serbia și Bulgaria. Proporțiile victoriei de la Cernomen și creșterea amplorii raidurilor otomane în Bulgaria l-au convins pe țarul de la Tărnovo, Șișman, că trebuie să caute o cale de apropiere față de turci. Șișman a acceptat în 1376 statutul de vasal al sultanului Murat I și și-a trimis sora să trăiască în haremul imperial de la Edirne. Aceste aranjamente nu i-a împiedicat însă pe turci să continue raidurile pe posesiunile lui Șișman
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
să caute o cale de apropiere față de turci. Șișman a acceptat în 1376 statutul de vasal al sultanului Murat I și și-a trimis sora să trăiască în haremul imperial de la Edirne. Aceste aranjamente nu i-a împiedicat însă pe turci să continue raidurile pe posesiunile lui Șișman. Bazileul Ioan al V-lea Paleologul s-a recunoscut vasal al otomanilor la scurtă vreme după victoria turcilor de la Cernomen, deschizând astfel calea intervenției directe a sultanilor în afacerile interne bizantine. Bulgarii și
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
să trăiască în haremul imperial de la Edirne. Aceste aranjamente nu i-a împiedicat însă pe turci să continue raidurile pe posesiunile lui Șișman. Bazileul Ioan al V-lea Paleologul s-a recunoscut vasal al otomanilor la scurtă vreme după victoria turcilor de la Cernomen, deschizând astfel calea intervenției directe a sultanilor în afacerile interne bizantine. Bulgarii și sârbii s-au bucurat de un scurt respiro de-a lungul deceniilor al optulea și al nouălea al secolului al XIV-lea, timp în care
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Bizantin, dar legăturile cu acesta erau aproape imposibile datorită depărtării față de mare și faptului că era practic înconjurat de posesiunile otomane. Aceeași izolare favorizase însă și independența sa. În 1378, Manuel al II-lea Paleologul a promis că va preda turcilor orașul Philadelphia în sprijinul acordat de sultan în unul dintre numeroasele războaie civile care bântuiau Imperiul Bizantin. În ciuda promisiunii imperiale, cetățenii Philadelphiei au refuzat să accepte stăpânirea otomană. În 1390, sultanul Baiazid I a reușit să cucerească orașul, în rândul
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
doi protagoniști ai războiului civil bizantin: Manuel al II-lea Paleologul și Ioan al VII-lea Paleologul. Spre sfârșitul deceniului al nouălea al secolului al XIV-lea, atenția lui Murad I a fost atrasă din nou de Balcani. În timp ce vasalul turcilor Șișman era preocupat de războiul cu voievodul muntean Dan I, armatele sultanului au cucerit Sofia, ultima posesiune bulgărească la sud de Munții Balcani. Această victorie le-a deschis otomanilor drumul strategic al Nișului, capătul unei importante căi comerciale europene. În
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
În vara anului 1380 sau în iarna anului 1381 (data este încă incertă), armatele sultanului Murad I au atacat pentru prima oară Serbia lui Ștefan Lazăr Hrebeljanovici. Victoria obținută de sârbi a stopat pentru o scurtă perioadă de timp înaintarea turcilor în Balcani, care nu au l-au mai atacat pe Lazăr până în 1386. Pe 18 septembrie 1385, otomanii au atacat o serie de principate mici albaneze și sârbe. Victoria otomană de la Savra i-a transformat pe aceștia din urmă în
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
care nu au l-au mai atacat pe Lazăr până în 1386. Pe 18 septembrie 1385, otomanii au atacat o serie de principate mici albaneze și sârbe. Victoria otomană de la Savra i-a transformat pe aceștia din urmă în vasali ai turcilor. Murad a cucerit Nișul în 1386, și la scurtă vreme după aceasta l-a forțat pe Lazăr al Serbiei să se recunoască vasal al Imperiului Otoman. Sultanul Murad a continuat atacurile în Balcani pe două direcții: spre nord și de-
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Murad a continuat atacurile în Balcani pe două direcții: spre nord și de-a lungul a ceea ce fusese cunoscut în epoca medievală ca „Via Ingatia”, în Macedonia. Liderii locali macedoneni au fost siliți pe rând să accepte statutul de vasali. Turcii au reușit să atingă coasta albaneză a Adriaticii în 1385. Doi ani mai târziu, turcii au cucerit Salonikul. Când problemele apărute în Anatolia la-au forțat pe Murad să înceteze campaniile din Balcani în 1387, vasalii lui sârbi și bulgari
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
a ceea ce fusese cunoscut în epoca medievală ca „Via Ingatia”, în Macedonia. Liderii locali macedoneni au fost siliți pe rând să accepte statutul de vasali. Turcii au reușit să atingă coasta albaneză a Adriaticii în 1385. Doi ani mai târziu, turcii au cucerit Salonikul. Când problemele apărute în Anatolia la-au forțat pe Murad să înceteze campaniile din Balcani în 1387, vasalii lui sârbi și bulgari au încercat să slăbească jugul otoman. Lazăr a format o coaliție cu Tvrtko I al
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
vasalii lui sârbi și bulgari au încercat să slăbească jugul otoman. Lazăr a format o coaliție cu Tvrtko I al Bosniei și Ivan Srațimir al Vidinului. Lazăr a refuzat să mai îndeplinească obligațiile de vasal și a fost atacat de turci. Lazăr și Tvrtko au învins trupele otomane trimise împotriva sârbilor la Plocinik, lângă Niș. Această victorie a creștinilor l-a încurajat pe Ivan Srațimir să rupă relațiile de vasalitate față de otomani și să reafirme independența Țaratului de Vidin. Murad s-
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
lansat o campanie fulgerătoare împotriva țarilor bulgari Șișman și Strațimir, care au fost nevoiți să recunoască din nou vasalitatea față de otomani. Murad i-a cerut în acest moment și lui Lazăr să accepte să devină vasal și să plătească tribut turcilor. Încrezător în șansele sale de reușită în cazul unui conflict armat, încurajat de victoria de la Plocinik, Lazăr a refuzat și a început pregătirile de luptă. El a cerut ajutorul mai vechiului său aliat Tvrtko și lui ginerelui său, Vuk Brankovici
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
cei mai mulți principi locali să accepte suzeranitatea otomană. Pentru asigurarea securității căii comerciale Vardar - Morava cât și pentru constituirea unor baze de atac pentru campaniile viitoare, Baiazid a colonizat un număr mare de iuruci pe valea râului Vardar din Macedonia. Prezența turcilor la granițele sudice ale Regatului Ungariei l-a făcut pe regele Sigismund de Luxemburg să conștientizeze pericolul care plana regatului său și să caute aliați pentru formarea unei alianțe antiotomane în Balcani. Pe la începutul anului 1393, țarul de Tărnovo, Ivan
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
evenimentelor de la granița de nord-est a Imperiului Otoman. În timp ce Baiazid ducea campania sa din Grecia, Mircea cel Bătrân a declanșat o serie de atacuri împotriva teritoriului otoman la sud de Dunăre. Baiazid a răspuns organizând în 1395 o invazie a turcilor sprijiniți și de principii vasali sârbi Lazarevici și de Marko Kralevici. Expediția otomană a fost înfrântă de valahi la Rovine. În timpul acestei bătălii, Marko Kralevici a pierit în luptă. Deși Baiazid nu și-a atins obiectivul propus - anexarea Valahiei - Mircea
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
Expediția otomană a fost înfrântă de valahi la Rovine. În timpul acestei bătălii, Marko Kralevici a pierit în luptă. Deși Baiazid nu și-a atins obiectivul propus - anexarea Valahiei - Mircea cel Bătrân a fost obligat să accepte statutul de vasal al turcilor. Baiazid a reușit în schimb să slăbească puterea voievodului muntean anexând Dobrogea și acordând sprijin activ unui pretendent la tronul Valahiei, Vlad I. Mircea cel Bătrân a avut nevoie de doi ani de lupte (1395 - 1397) pentru ca să recâștige controlul complet
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
era sprijinită de un contingent valah. Cruciații erau conduși în mod oficial de regele maghiar, dar armata creștină era total lipsită de coeziune. Cruciații au traversat Dunărea și s-au îndreptat prin Vidin spre Nicopole, unde au fost întâmpinați de turci. Cavalerii au refuzat să se supună ordinelor regelui Sigismund și să respecte planul de luptă gândit de acesta. În Bătălia de la Nicopole, Baiazid a reușit să obțină o victorie zdrobitoare. Deoarece Strațimir permisese cruciaților să traverseze teritoriile sale fără să
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
făcut simțită prezența pentru prima oară în Orientul Mijlociu. În august 1400, Timur și hoardele sale au cucerit și distrus orașul Sivas și au început înaintarea spre inima Anatoliei. Armatele turcă și mongolă s-au înfruntat decisiv la Ankara, în 1402. Turcii au fost înfrânți, iar sultanul Baiazid a fost luat prizonier, murind în cele din urmă în captivitate. Otomanii au devenit vasali ai lui Timur Lenk. Imperiul Otoman a trecut printr-o perioadă de lupte interne între 1402 - 1413, care au
Ascensiunea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/323805_a_325134]
-
multe facțiuni, sprijinitoare ale fiilor lui Baiazid, care scăpaseră din dezastrul de la Ankara. Ca urmare, între aceste facțiuni a izbucnit un devastator război civil. Slăbirea temporară a Imperiului Otoman a amânat sfârșitul Imperiului Bizantin și cucerirea definitivă a Balcanilor de către turci. Bătălia are o semnificație specială în istoria otomană, Baiazid I fiind singurul sultan care a fost luat prizonier.
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
corpului 3 de armată. După pierderea luptei de la Megiddo în fața generalului britanic , a fost trimis la Istanbul. La 29 decembrie 1919 îl găsim la conferința de pace de la Paris în calitate de consilier militar. La 23 aprilie 1920 devine membru al parlamaentului turc devenind deputat de Edirne A decedat în ziua de 25 decembrie 1973 la ora 16 și 5 minute și este înmormântat la Mausoleul de la Ankara
İsmet İnönü () [Corola-website/Science/323136_a_324465]
-
militari sau civili. Raportul din octombrie 1919, pregătit de ofițeri britanici și medici englezi și italieni, a respins cifra de 1.000 de victime, pe care a considerat-o exagerată. Comisia a considerat că au fost uciși cel puțin 100 turci și a menținat rezultatul investigațiilor făcute a doua zi după masacru de către un ofițer francez, care afirma că au existat 200 de turci morți și 200 răniți. Istoricul american Justin McCarthy respinge concluziile Comisiei interaliate, afirmând că masacrul a fost
Masacrul de la Menemen () [Corola-website/Science/323200_a_324529]
-
victime, pe care a considerat-o exagerată. Comisia a considerat că au fost uciși cel puțin 100 turci și a menținat rezultatul investigațiilor făcute a doua zi după masacru de către un ofițer francez, care afirma că au existat 200 de turci morți și 200 răniți. Istoricul american Justin McCarthy respinge concluziile Comisiei interaliate, afirmând că masacrul a fost un act planificat, fapt dovedit de faptul că mai înainte să se declanșeze atacul, casele creștinilor au fost marcate cu cruci albe, nefiind
Masacrul de la Menemen () [Corola-website/Science/323200_a_324529]
-
că masacrul a fost un act planificat, fapt dovedit de faptul că mai înainte să se declanșeze atacul, casele creștinilor au fost marcate cu cruci albe, nefiind afectate de jafuri și distrugeri. Amiralul britanic Somerset Gough-Calthorpe a susținut că mulți turci au supraviețuit atacului, că grecii au fost responsabili de întreaga tragedie, și că doar slaba lor coordonare i-a împiedicat să ucidă mai mulți turci. Amiralul a mai afirmat că este posibil ca apariția unor ofițeri în zonă să fi
Masacrul de la Menemen () [Corola-website/Science/323200_a_324529]
-
albe, nefiind afectate de jafuri și distrugeri. Amiralul britanic Somerset Gough-Calthorpe a susținut că mulți turci au supraviețuit atacului, că grecii au fost responsabili de întreaga tragedie, și că doar slaba lor coordonare i-a împiedicat să ucidă mai mulți turci. Amiralul a mai afirmat că este posibil ca apariția unor ofițeri în zonă să fi temperat zelul grecilor.
Masacrul de la Menemen () [Corola-website/Science/323200_a_324529]
-
bani din partea statului. Pe 15 Iunie 1951 a tipărit programul partidului pe care plănuia să-l înființeze Partidul Bűyűk Doğu. În numarul din iunie 1951 al revistei Necip anunța închiderea ei cu scopul de a scoate un ziar zilnic al turcilor musulmani. Ziarul Bűyűk Doğu a început să apară pe data de 16 noiembrie 1951. Din cauza unor procese mai vechi Necip Fazıl a petrecut în 1957 8 luni și 14 zile la închisoare. În 1958 la cererea Clubului Jockey din Turcia
Necip Fazıl Kısakürek () [Corola-website/Science/323217_a_324546]
-
Bulgaria otomană, (oficial Provincia Rumelia, în bulgară Румелия) a fost fondată după ce Al doilea Imperiu Bulgar a fost cucerit de turcii otomani. După războiul ruso-româno-turc provincia a fost divizată în Principatul Bulgariei și Rumelia Orientală. Bulgaria a fost reunificată ca Regatul Bulgariei în 1908. Turcii au reorganizat teritoriile bulgare împărțindu-le în mai multe vilaiete, fiecare condus de un Sanjakbey. Parte
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]