10,890 matches
-
pentru a-și face datoria și a sprijini Imperiul. Acest gen de acțiuni afectează personajele în moduri diferite, iar suportarea consecințelor pentru faptele "corecte" (dar neplăcute) comise reprezintă deseori un punct central al povestirilor. Lecția generală pare a fi că vinovăția este pedeapsa pentru acțiune. În "Star Fox", între eroul Gunnar Heim și dușmanul său, Cynbe — un membru extrem de talentat al Alerionilor, antrenat de mic pentru a înțelege dușmanii umani ai speciei sale până la nivelul la care ajunge să se înstrăineze
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
și alți presupuși complici au fost arestați în septembrie 2009 fiind suspectați că au făcut parte dintr-un complot al al-Qaida referitor la plasarea de către sinucigași a unor bombe în metrou în timpul orelor de vârf. Najibullah Zazi și-a recunoscut vinovăția. MTA s-a confruntat cu un deficit bugetar în 2009, reducerea fiind prevăzută să fie de 1,1 miliarde de dolari. Creșterea prețurilor și reducerea serviciilor au fost măsuri destinate pentru a reduce deficitul. MTA a planificat să elimine MetroCard
Metroul din New York () [Corola-website/Science/320669_a_321998]
-
și pe Rhombur cu el, iar băiatul moare în explozie. Leto scapă aproape nevătămat, dar trupul lui Rhombur este distrus în cea mai mare parte. Temându-se că Leto va afla cine stă în spatele morții copilului și fiind roasă de vinovăție, Kailea se sinucide aruncându-se pe fereastră. Tleilaxu se oferă să crească un ghola al fiului mort al lui Leto, în schimbul trupului abia pâlpâind de viață a lui Rhombur Vernius. După multă zbatere interioară, Leto refuză, știind că Tleilaxu nu
Dune: Casa Harkonnen () [Corola-website/Science/320728_a_322057]
-
nu am reușit să trec cu seninătate peste masacrarea a sute de scriitori și academicieni și am scris volumul “STELE UCISE”, arătând, bineînțeles, cu degetul, spre cei pe care eu îi consider vinovați (nu mai mult sau mai puțin, pentru că vinovăția este o noțiune singulară, limpede și precisă), indiferent dacă pe cel vinovat îl admir ca intelectual și/sau scriitor. Cărțile mele sunt strigăte de durere ale unor adevăruri ce întind și astăzi degetele de sub straturi numeroase și groase de minciună
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
Kafka decide să plece și îi lasă fetei un bilet de mulțumire. Se urca în tren și se duce la bibliotecă Komura. Capitolul 12 Profesoară adresează după 28 de ani o scrisoare profesorului Shigenori Tsukayama încercând să înlăture sentimentul de vinovăție care o macină referitor la un incident pe care nu l-a putut povești în rapotul oficial: “"cu o noapte înainte de a merge cu copiii în pădure a avut un vis erotic cu soțul său care era plecat pe front
Kafka pe malul mării () [Corola-website/Science/315358_a_316687]
-
vasului HMS "Brunswick" la 29 octombrie 1792. În alte procese, atât Bligh cât și Edwards au fost judecați de o curte marțială pentru pierderea vasului (procedură declanșată automat conform legislației maritime britanice, și care nu indică vreo anume suspiciune de vinovăție). Ambii au fost achitați. Bligh și-a reluat cariera navală și a ajuns până la rangul de viceamiral. Cariera sa a fost marcată de o altă contestare a autorității sale ca guvernator al provinciei New South Wales. În 1808, soldații din
Revolta de pe Bounty () [Corola-website/Science/321492_a_322821]
-
Aronnax se simte „rupt în două”. Acest conflict al profesorului cu el însuși este rezolvat în penultimul capitol al romanului, când naufragiații asistă la scufundarea unei nave de către căpitanul Nemo. După acest incident, Nemo este vizibil afectat de sentimente de vinovăție și nesiguranță, iar echipajul începe să dea semne de slăbiciune și nesupunere. Cei trei prizonieri reușesc să scape în apropierea coastei Norvegiei, după care Nautilus dispare, fiind cuprins de maelstrom. Romanul este un pretext pentru descrierea mediului marin. Ideea sa
Douăzeci de mii de leghe sub mări () [Corola-website/Science/316398_a_317727]
-
Bonifaciu de Montferat învinuindu-l de felul cum cruciada deviase de la planul ei inițial: Neavând nici un drept, nici putere asupra Greciei, v-ați abătut, imprudent și în mod nechibzuit, de la planul vostru, îndreptându-vă privirea spre Constantinopol, în loc de Ierusalim...Dar vinovăția voastră se agravează prin faptul că nu ați cruțat absolut nimic și pe nimeni. Supărarea papei, însă, nu-i atingea pe cruciați. Ei jucaseră o carte, iar acum venise vremea să tragă la sorți un imperiu, căci așa au găsit
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
care într-un final a fost exonerat. Ea a bulversat societatea franceză vreme de doisprezece ani, din 1894 până în 1906, divizând-o profund și de durată în două tabere opuse, „dreyfusarzii” partizani ai nevinovăției lui Dreyfus, și „antidreyfusarzii” partizani ai vinovăției lui. Condamnarea la sfârșitul lui 1894 a căpitanului Dreyfus - pentru o pretinsă transmitere de documente secrete Imperiului German - a fost o eroare judiciară pe fondul spionajului și antisemitismului, într-un context social deosebit de propice antisemitismului, și urii împotriva Imperiului German
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
de către majoritatea experților, dar și de către noi, și de către martorii care au văzut-o, a prezentat, cu excepția unor neasemănări voluntare, o deplină similitudine cu scrisul autentic al căpitanului Dreyfus”. Chiar această lipsă de probe servește acuzării: „este o probă a vinovăției, deoarece Dreyfus a făcut totul să dispară”. Lipsa totală de neutralitate a actului de acuzare l-a făcut apoi pe Émile Zola să-l califice drept „monument de partizanat”. La 4 decembrie, cu acest dosar, Dreyfus a fost trimis în fața
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
singura reținută de presa de dreapta, nu avea sens în fața unui tribunal. Martorii militari ai procesului au alertat comandamentul privind riscul de achitare. În această eventualitate, Secțiunea de Statistici pregătise un dosar ce conținea, în principiu, patru probe „absolute” ale vinovăției căpitanului Dreyfus, însoțite de o notă explicativă. Conținutul acestui dosar secret este necunoscut până în zilele noastre, întrucât nu s-a păstrat nicio arhivă cu aceste dovezi. Cercetări recente indică existența unei numerotări ce sugerează prezența a circa zece documente. Printre
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Serviciului de Statistici și a obiectului acestei alegeri documentare. Dosarul secret a fost trimis la începutul deliberărilor, în , președintelui curții marțiale, colonelul Émilien Maurel, din ordinul ministrului de război, generalul Mercier. Într-adevăr, în dreptul militar francez al vremii, toate probele vinovăției trebuie trimise și apărării în scopul de a fi dezbătute în contradictoriu, ceea ce nu era obligatoriu în justiția civilă. Mai târziu, în procesul de la Rennes din 1899, generalul Mercier a explicat că însăși natura dovezilor trimise interzicea divulgarea lor în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
la ocnă, însoțită de destituirea din funcție și degradarea militară. Dreyfus nu a fost condamnat la moarte, pedeapsa capitală fiind abolită pentru crime politice încă din 1848. Pentru autorități, presă și public, cele câteva îndoieli dinaintea procesului s-au disipat; vinovăția era sigură. Și la stânga și la dreapta eșichierului politic, au apărut regrete că se abolise pedeapsa capitală pentru o asemenea crimă. Antisemitismul a atins culmea în presă și s-a manifestat în rândul populației până acum scutite de asemenea sentimente
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Dreyfus a depus plângere la Ministerul de Război împotriva lui Walsin Esterházy. Polemica fiind publică, armata n-a avut de ales decât să deschidă o anchetă. La sfârșitul lui 1897, Picquart, revenit la Paris, a făcut publice îndoielile sale privind vinovăția lui Dreyfus, pe baza descoperirilor lui. Jocul de culise destinat a-l înlătura pe Picquart părea să fi eșuat. Contestările erau foarte puternice și s-au transformat în confruntări. Pentru a-l discredita pe Picquart, Esterházy a trimis, fără rezultat
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
pierdut locul de deputat de Carmaux. Majoritatea a rămas moderată, și a apărut și un grup parlamentar antisemit în Cameră. Cu toate acestea, cauza dreyfusardă a fost relansată. Ca urmare, , noul ministru de război, antirevizionist feroce, dorea să demonstreze definitiv vinovăția lui Dreyfus, dar și să-i „frângă gâtul” lui Esterházy, pe care îl considera „un mitoman și un șantajist de prim rang”. El era absolut convins de vinovăția lui Dreyfus, convingere ce i-a fost întărită de legenda mărturisirii, în
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
Ca urmare, , noul ministru de război, antirevizionist feroce, dorea să demonstreze definitiv vinovăția lui Dreyfus, dar și să-i „frângă gâtul” lui Esterházy, pe care îl considera „un mitoman și un șantajist de prim rang”. El era absolut convins de vinovăția lui Dreyfus, convingere ce i-a fost întărită de legenda mărturisirii, în care credea după ce s-a întâlnit cu principanul martor în acest sens, căpitanul . Cavaignac avea însă și onestitatea unui doctrinar intransigent, dar nu știa absolut nimic din dedesubturile
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
căpitanul Cuignet, atașat al cabinetului ministrului Cavaignac, lucrând la lumina unei lampe, a observat că culoarea liniaturii hârtiei din antetul și de la baza paginii nu corespundea cu cea din partea centrală. Cavaignac a încercat din nou să găsească motive logice pentru vinovăția și condamnarea lui Dreyfus dar nu a trecut această descoperire sub tăcere. S-a format o echipă pentru anchetarea lui Esterházy, în fața căreia acesta din urmă și-a mărturisit rapoartele secrete cu maiorul du Paty de Clam. A fost dezvăluit
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
și Roget care se ascundeau după autoritatea faptului judecat și după secretul de stat, afacerea a început să iasă ce în ce mai mult la iveală. Cavaignac a dat o depoziție de două zile, dar nu a reușit să demonstreze vinovăția lui Dreyfus. Dimpotrivă, el l-a disculpat fără să vrea prin datarea exactă a borderoului (august 1894). Apoi Picquart a demonstrat lanțul de erori și conspirația. La 8 decembrie 1898, ca represalii pentru tentativele anunțate de retragere a dosarului, parchetul
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
și au considerat nule mărturisirile lui Henry și Esterházy. Procesul a tins să degenereze, în măsura în care deciziile Curții de Casație nu mai erau luate în considerare. S-a discutat mai ales despre borderou, deși se stabilise deja că el este dovada vinovăției lui Esterházy. Cu toate acestea, Mercier a fost huiduit la ieșirea de la audiere. Presa naționalistă și antidreyfusardă s-a pierdut în presupuneri pe marginea tăcerii lui în raport cu „proba decisivă” (pseudo-borderoul adnotat de Kaiser, despre a cărui existență nu a găsit
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
nouă degradare. Verdictul a fost la un singur vot de achitare, întrucât codul penal militar francez de pe atunci prevedea că o minoritate de trei judecători din șapte împotriva unei condamnări înseamnă achitare. Acest verdict absurd dădea impresia unei mărturisiri a vinovăției membrilor curții marțiale. Ei păreau că nu doresc să renege decizia din 1894, și știau bine că dosarul nu se bazează pe nimic. Această decizie poate fi însă interpretată și ca un verdict abil, întrucât judecătorii, menajându-i în același
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
exista „circumstanțe atenuante”) A doua zi după verdict, după multe ezitări, Alfred Dreyfus a cerut un nou apel. , aflat într-o situație dificilă, a luat pentru prima oară în calcul posibilitatea unei grațieri. Pentru Dreyfus, aceasta ar fi însemnat recunoașterea vinovăției. Dar, aflat la capătul puterilor, după cinci ani departe de familia lui, a acceptat. Decretul a fost semnat la 19 septembrie și Dreyfus a fost eliberat la 21 septembrie 1899. Mulți dreyfusarzi au fost frustrați de acest deznodământ. Opinia publică
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
în exercițiul funcțiilor oficiale avute: șef executiv al comitatului Baltimore; guvernator al statului Maryland; vicepreședinte al SUA. La 10 octombrie 1973, prin ajungerea la un compromis, i s-a permis lui să pledeze "nolo contendere" (soluție alternativă la concluziile "recunoașterea vinovăției" sau "nerecunoașterea vinovăției") într-un singur cap de acuzare, și anume evaziunea fiscală valorând 29.500 de dolari, sumă încasată în 1967 și nedeclarată autorităților fiscale. Această soluționare a fost condiționată de demisia imediată ca vicepreședinte al SUA aflat în
Spiro Agnew () [Corola-website/Science/322346_a_323675]
-
oficiale avute: șef executiv al comitatului Baltimore; guvernator al statului Maryland; vicepreședinte al SUA. La 10 octombrie 1973, prin ajungerea la un compromis, i s-a permis lui să pledeze "nolo contendere" (soluție alternativă la concluziile "recunoașterea vinovăției" sau "nerecunoașterea vinovăției") într-un singur cap de acuzare, și anume evaziunea fiscală valorând 29.500 de dolari, sumă încasată în 1967 și nedeclarată autorităților fiscale. Această soluționare a fost condiționată de demisia imediată ca vicepreședinte al SUA aflat în exercitarea celui de-
Spiro Agnew () [Corola-website/Science/322346_a_323675]
-
însă convins de planul de evadare propus de Ivan. Alexei și Ivan reușesc să-l deconspire pe făptașul adevărat, fiul nelegitim al lui Feodor Pavlovici, Smerdeakov, care l-a omorât pe tatăl lor și care crezând că Ivan poate dovedi vinovăția lui, se va spânzura în ziua procesului. Romanul este înțesat de o serie de întrebări cu caracter filozofic, ca de exemplu: "a murit Dumnezeu?", cărora Dostoievski le propune soluții interesante, cât și de conflicte apărute între ateism și conștiința religioasă
Frații Karamazov () [Corola-website/Science/316883_a_318212]
-
mașină al Senatului României pentru a se apăra de riscurile amenzilor din trafic. Sursele din cadrul forului legislativ au confirmat faptul că seria respectivului ecuson nu corespunde cu cele emise de către instituție pentru anul 2009, deschizându-se o anchetă în vederea stabilirii vinovăției vedetei pentru uzul acestuia. De altfel, trei dosare penale există deja pe numele Simonei Suhoi pentru abateri de la normele rutiere, cel mai recent datând din vara anului 2008. Simona Sensual a influențat sitcomul de divertisment "Mondenii", care o parodiază frecvent
Simona Sensual () [Corola-website/Science/316894_a_318223]