11,047 matches
-
pentru a obține vindecarea bolnavului: Șamanul invocă apoi ajutorul lui amagat și al spiritelor, care nu se grăbesc să-l asculte: șamanul le roagă, ele Întârzie. ș...ț La sosirea lui amagat, șamanul Începe să sară, făcând mișcări iuți și violente. După aceea se așază În mijlocul iurtei, focul este din nou aprins, iar șamanul bate iarăși toba și dansează. Sare În sus la o Înălțime care atinge uneori șase picioare. Strigă În delir. Se oprește din nou, intonează cu voce gravă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În care o divinitate omorâtă violent genera, din diferite părți ale corpului ei, fie Întregul cosmos, fie unele forme de relief, fie anumite specii vegetale: Sacrificiul de regenerare este o repetare rituală a creației. Mitul cosmogonic implică moartea rituală (adică violentă) a unui uriaș primordial, din trupul căruia au fost construite lumile, au crescut ierburile etc. Îndeosebi originea plantelor și a grânelor este pusă În legătură cu un asemenea sacrificiu. Am văzut că ierburile, grâul, vița-de-vie au Încolțit din sângele și carnea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Însuși ca victimă a sacrificiului. Omul care lovește este tot atât de ambiguu, el fiind „ucigașul boului”, dar, În același timp, și preotul lui Zeus Polieus, sacrificatorul calificat (M. Detienne, 1997b, pp. 145-146). O altă sursă de ambivalență provine din intruziunea actului violent, sângeros, În sistemul comunicării cu sacrul. Imolarea victimei este un gest de distrugere, asemănător aceluia specific crimelor, războiului sau vânătorii. Cum poate fi Împăcat gestul sângeros și distrugerea unui animal util, devotat omului, cu ideea adorării divinităților? După E. Leach
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
statutul lui de tabu. Totuși, În anumite momente considerate sacre, scenariul crimei inițiale era refăcut ceremonial - de aici, ritul sacrificiului. În felul acesta sacrificiul reia, Într-un cadru simbolic, controlat de interdicții și prescripții religioase, cu un obiect „substituit”, actul violent, omorârea primordială a tatălui, din illo tempore. Punerea periodică În scenă a crimei originare funcționează ca un mecanism eliberator: urmașii scapă de sentimentele de vinovăție pentru crima inițială și, simultan, Își descarcă tensiunile și frustrările acumulate asupra unui alter ego
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
chiar normă, când elementele culturii și societății sunt eliberate din configurațiile lor obișnuite și recombinate În imagini bizare și terifiante” (1968, vol. X, p. 577). Drept urmare, liminalitatea reprezintă un mecanism de „defamiliarizare”, care conduce la configurații noi, nu o dată grotești, violente, iconoclaste (1982, p. 27). Ca o sinteză a acestor observații, notăm caracterul reflexiv. Turner consideră că exagerările care apar În aceste constructe simbolice eliberate de constrângerile societas sunt „un mod primordial de exercitare a abstracției. Trăsătura exagerată este transformată În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
anulare momentană a ordinii existente, de răsturnare a ierarhiilor, de luare În posesie a locurilor interzise, de consum fără limite al resurselor acumulate (de comunitate, dar mai ales de cei care o stăpânesc) și de eliberare a frustrărilor prin acte violente Împotriva unor „țapi ispășitori” ceremoniali. Spre exemplu, În timpul Saturnaliilor romane, sclavii aveau dreptul să mănânce Împreună cu stăpânii, să-i insulte și amenințe, să stăpânească cetatea printr-un Rege al Haosului care dădea ordine hilare și ridiculiza autoritățile legale: Această celebră
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
impunerea structurilor sociale și a normelor de interacțiune socială specifice capitalismului, carnavalul a trecut printr-un proces lent, dar ireversibil, de „domesticire”. Reglementările impuse de-a lungul timpului vor interzice licențiozitatea gestuală și verbală, vor exclude măștile grotești și confruntările violente și vor limita zonele de desfășurare ale carnavalului. Ieșirile haotice vor fi Înlocuite de parade ale măștilor și carelor alegorice - care au trasee fixate cu rigurozitate - și de balurile mascate ori concursurile de măști și dansuri, toate controlate de „specialiști
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de desfășurare ale carnavalului. Ieșirile haotice vor fi Înlocuite de parade ale măștilor și carelor alegorice - care au trasee fixate cu rigurozitate - și de balurile mascate ori concursurile de măști și dansuri, toate controlate de „specialiști” ai esteticii carnavalești. Confruntările violente vor face loc luptelor simbolice cu flori, diferite legume ori fructe, confetti etc. Consumul destrăbălat de mâncare și băutură este stabilizat sub forma ospețelor comune. Participarea generalizată la excesele carnavalești dispare - acum, cea mai mare parte a orășenilor se comportă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
anticapitalist și antiburghez. O mare parte a satirei și profanării din cântecele carnavalești reflectă lupta de clasă Împotriva sistemului latifundiar, a exploatării de către bogați (caciquismo), a opresiunii religioase și a altor nedreptăți (p. 158). Legătura dintre carnaval și mișcările sociale violente (pe care le anticipează sau chiar le declanșează) este subliniată de N. Dirks (1994, p. 486), care afirmă: „Carnavalul era periculos din punct de vedere social, demistificator din punct de vedere semiotic și lipsit de respect din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
victima este scoasă din casă și plimbată cu forța, În circumstanțe care sugerează declasarea socială (dezbrăcată, călare cu spatele Înainte pe un măgar), prin localitatea respectivă; c) manifestările grupului sunt excesiv de zgomotoase, limbajul este agresiv și licențios, iar acțiunile sunt violente - atât În plan simbolic, cât și În plan real. Toate acestea servesc la aruncarea unui aer derizoriu asupra persoanelor vizate; d) scopul Întregului ritual este sancționarea unui comportament deviant printr-o sumă de comportamente deviante, dar simbolic marcate ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fac toți oamenii. Acest lucru reprezintă și mijlocul cel mai sigur de a Împiedica un charivari să dureze nouă zile (N. Belmont, 1981, p. 16). În antiteză cu o asemenea ceremonie veselă și carnavalescă, alți autori menționează charivari mult mai violente. În Franța medievală, persoanele adultere erau puse să defileze, dezbrăcate, prin oraș: În Coutumes de Clermont-Dessus (1262) se spune că „cei vinovați vor parcurge orașul dezbrăcați, femeia mergând Înainte, trăgând după ea bărbatul, cu o sfoară legată de testiculele acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Gandhi fusese asasinată de un militar sikh și din cauza conflictului religios (În care asaltul armatei asupra Templului de Aur fusese doar unul dintre episoadele sângeroase), prezența etnicilor sikh era o amenințare și o necesitate: amenințare deoarece ea putea declanșa confruntări violente, care ar fi umbrit serenitatea ceremonialului, și necesitate deoarece liderii politici trebuiau să afirme unitatea națională și capacitatea lor de a asigura reconcilierea În jurul unui partid și a unui nou conducător. De aceea ei au transmis acest mesaj printr-o
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
două tipuri de sărbători, unele fabricate de liderii revoluției și altele create spontan de mase. Primele aveau misiunea de a Înlocui vechiul calendar, vechile ceremonii și vechile simboluri religioase și politice; celelalte se nășteau din pendularea (aproape sistemică) dintre pulsiunile violente, sângeroase ale mulțimilor dezlănțuite și tendința de a ritualiza acțiunile violente și de a le Înlocui cu substitute simbolice: În esență, nu există nicio scenă de răzmeriță fără aspecte sărbătorești și nu există nicio festivitate colectivă fără o amenințare surdă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
create spontan de mase. Primele aveau misiunea de a Înlocui vechiul calendar, vechile ceremonii și vechile simboluri religioase și politice; celelalte se nășteau din pendularea (aproape sistemică) dintre pulsiunile violente, sângeroase ale mulțimilor dezlănțuite și tendința de a ritualiza acțiunile violente și de a le Înlocui cu substitute simbolice: În esență, nu există nicio scenă de răzmeriță fără aspecte sărbătorești și nu există nicio festivitate colectivă fără o amenințare surdă de violență. ș...ț Căci revendicările sunt Îndreptate asupra semnelor: girueta
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Îmbracă În forme rituale (M. Ozouf, 1976, p. 51). Forme care se structurează Într-un model ceremonial aproape standard - luarea giruetei de la castel, arderea băncilor din biserică, plantarea unui copac al libertății: Trebuie să ne imaginăm aceste scene ca fiind violente, dar ritualizate. Mulțimea care vrea să smulgă girueta nobilului se Îndreaptă spre castel sub forma unei procesiuni, cu tobele municipale În frunte; În jurul rugului care devorează băncile bisericii, ea alcătuiește un cerc ordonat. ș...ț Plantarea (copacului libertății - n. M.C.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care vrea să smulgă girueta nobilului se Îndreaptă spre castel sub forma unei procesiuni, cu tobele municipale În frunte; În jurul rugului care devorează băncile bisericii, ea alcătuiește un cerc ordonat. ș...ț Plantarea (copacului libertății - n. M.C.) apare după distrugerea violentă a vechii ordini. Ea nu ascunde violența, ale cărei urme copacul le poartă Încă, dar aceasta nu este o nouă formă de violență și nici chemare la violență. Este, dimpotrivă, semnul că violența s-a terminat (M. Ozouf, 1976, p.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pedepsi pe opresori și au ajuns să devasteze orașul. În Franța, În 1588, În regiunea Côte du Rhône, un carnaval s-a transformat Într-o răzmeriță. Un alt carnaval din anul 1851, În localitatea Brou, a dus la o confruntare violentă Între mulțime și poliția trimisă să reprime protestele acesteia. Sărbătorile și, mai ales, carnavalurile creează intervale „liminale” de Întrerupere a ordinii, permițând și legitimând inversiunile - de valori, de norme, de comportament. Așa cum spunea Victor Turner (1969), liminalitatea, ca antistructură, este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simbolică față de o anumită ordine politică. În funcție de diverși factori conjuncturali, aceste procesiuni carnavalești au putut rămâne ancorate doar În registrul protestului simbolic sau au evoluat către rituri de rebeliune și charivari ori, depășind granițele simbolicului, către revolta fățișă și acțiunea violentă: Acest ansamblu de sărbători concentrate În luna noiembrie a ajuns, Împreună cu imigranții englezi, pe noul continent. Întregul sistem a fost readus la viață În contextul luptelor din secolul al XVIII-lea Împotriva dominației engleze: „Ziua reginei Elisabeta a devenit acum
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de patrioții americani În lupta lor simbolică pentru delegitimarea Coroanei britanice și condamnarea dominației engleze În colonii. Manifestările lor au avut caracterul unor rituri de rebeliune, care, relativ rapid, s-au transformat În charivari și chiar rituri ale violenței: „Imaginarul violent al lui Quincy era În consonanță cu elementele de sărbătoare, subterane revoluției. Violența era exprimată de fețele vopsite În negru ale mulțimii revoluționare și de antecedentele sărbătorii” (p. 214) - este vorba despre tradițiile procesiunilor cu măști performate de Ziua Nebunilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Lordul Bute și Thomas Hutchinson, Îmbrăcau formele riturilor „țapului ispășitor” și sugerau iminența sacrificiului eliberator. Ulterior, demonstrațiile cu efigii ale Puterii engleze, care erau arse, spânzurate sau decapitate se integrează În categoria riturilor charivari, utilizate cu scop politic, iar acțiunile violente Împotriva lidelor loiali Coroanei britanice, care erau bătuți de mulțimea revoltată, sau distrugerile bunurilor acestora, se integrează În familia riturilor violenței. (Textul de față reproduce sintetic demonstrația din P. Shaw, 1981, pp. 206-221.) Tipologii ale mituluitc "Tipologii ale mitului" Fixarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Rite, Drama, Festival, Spectacle, Institute for the Study of Human Issues Inc, Philadelphia Mach, Zdzislaw, 1993, Symbols, Conflicts and Identity (Essays in Political Anthropology), State University of New York, Albany Mack, Burton, 1987, „Introduction: Religion and Ritual”, În Robert Hamerton-Kelly (coord.), Violent Origins: Walter Burkert, René Girard, and Jonathan Z. Smith on Ritual Killing and Cultural Formation, Standford University Press, Standford MacRae, G.W., 2003, „Feasts”, În Berard Marthalen (coord.), New Catholic Encyclopedia, vol. V, Thompson-Gale, Washington Maguet, Frédéric, 1998, „Astérix, un
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
etnice. Pe măsură ce sistemul său filosofic își dezvăluie, mai ales prin cheia lui de boltă, Diferențialele divine (1940), caracterul, relațiile autorului cu Nichifor Crainic și ortodoxismul gândirist intră în criză. Spiritul liber al poetului față de dogmele creștinismului răsăritean îi atrag atacuri violente chiar în revista la întemeierea și afirmarea căreia avusese o contribuție esențială. Comparat cu Iulian Apostatul, e acuzat că „are pe dracu în el” și că se ridică împotriva lui Dumnezeu, dintr-un „păcătos” orgoliu intelectual. După ruptura de „Gândirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
nu o dată tragică, nu dublează numai comicul, adăugându-se în piese de un alt registru, ci se îngemănează cu acesta, pătrunde în țesătura lui constitutivă, în sfârșit, ea există ca un fundal grav în opera lui Caragiale, constituind explicația reacției violente a personajelor sale, când sunt puse la grave încercări, de cele mai multe ori prin ele însele deloc comice"28. Dintre studiile foarte recente, cel al Adrianei Ghițoi pune în valoare "teatralitatea"29 ca pricipiu unificator al operei și demonstrează că o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
extrateritorialitate, gazetăria proromânească și anticomunistă de înaltă ținută pamfletară a lui Pamfil Șeicaru. În privința caracteristicilor discursului publicistic românesc de factură pamfletară, s-au făcut notabile etapizări în funcție de stilul și limbajul specific marilor reprezentanți. În acest sens, cartea Ruxandrei Cesereanu, Imaginarul violent al românilor, interesează ca ghid de orientare diacronică, de la izbucnirile de "profet mânios"36 ale lui Eminescu de la Timpul, în calitate de "castrator lingvistic"37 al liberalilor radicali, al greco-bulgărimii și al evreilor, la Caragiale, care sancționează viciile nației prin "înghimpare"38
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"202, atribuită de I. Slavici lui Caragiale, denotă mai degrabă tendința de ingenuă delectare umoristică pe seama spectacolului uman și pune sub semnul unei fugare dispoziții sufletești mărturisirea violentă de tipul "Îi urăsc, mă!". Lucrurile pot fi interpretate chiar și invers, dacă ținem cont de evidenta ambivalență caracterială a acestui scriitor, responsabilă, de altfel, și de abordarea literară din unghi umoristic prezentă incidental în opera sa. Astfel, în comedii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]