108,186 matches
-
parte se află Ann Clayborne și acoliții ei, care cred că omenirea nu are dreptul să modifice întreaga planetă după propria plăcere. Viziunea lui Russell este pur științifică la început, dar ajunge în timp să se contopească cu cea a conducătorului echipei agricole, Hiroko Ai. Proiectul terraformării primește undă verde, iar coloniștii încep lungul proces al transformării planetei într-un mediu propice vieții umane. În timpul acestei lucrări de durată se cristalizează o nouă tabără, cea condusă de Arkady Bogdanov, care crede
Marte roșu () [Corola-website/Science/332802_a_334131]
-
o nouă tabără, cea condusă de Arkady Bogdanov, care crede că Marte trebuie să se rupă de tradițiile, limitările și autoritatea Pământului. Demersul său este suținut de John Boone, primul om care a pus piciorul pe Marte și rival al conducătorului tehnic al contingentului american, Frank Chalmers. Între timp, Pământul cade sub controlul corporațiilor transnaționale care încearcă să-și extindă influența și asupra planetei roșii. Resursele limitate, datoriile în creștere, suprapopularea și limitarea accesului la tratamentele de prelungire a vieții duc
Marte roșu () [Corola-website/Science/332802_a_334131]
-
angaja în nici o alianță la nivel balcanic, concomitent cu menținerea opțiunii de a interveni în orice situație în care modificarea echilibrului de forțe în Balcani ar fi amenințat interesele românești. În luna iunie a anului 1900 profesorul Mihăileanu, unul dintre conducătorii mișcării naționale aromânești este asasinat pe străzile Bucureștilor de către un comitagiu bulgar trimis de Sofia cu această misiune specială. Opinia publică românească se revoltă și un război este evitat cu multă greutate. În urma celui de-al Doilea Război Balcanic, România
Politica externă a României în anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332805_a_334134]
-
alianțe îndreptate împotriva unuia dintre ei. Germania a aderat la acord în aceeași zi, printr-un act separat. Alianța cu Puterile Centrale a fost piatra de temelie a politicii externe a României timp de treizeci de ani, deoarece regele și conducătorii politici liberali și conservatori au perceput Puterile Centrale ca fiind cea mai puternică forță militară și economică din Europa. Prin încheierea acestei alianțe, România evită o izolarea diplomatică de care era amenințată, în cazul realizării unei înțelegeri pe seama statului român
Politica externă a României în anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332805_a_334134]
-
din Leipzig. El a devenit co-regent la 30 septembrie 1831 și Elector în 1847. Sub influența ministrului Hans Daniel Ludwig Friedrich Hassenpflug el a dus o politică reacționară, care l-a făcut foarte nepopular. A fost obligat să accepte cerințele conducătorilor Revoluției din Martie dar a reintrodus Hassenpflug în 1850, după ce revoluția a fost zdrobită. În Războiul austro-prusac (1866) a ales să stea de partea Austriei. Capitala sa Kassel a fost ocupată de Prusia, și, ca o consecință a refuzului său
Frederic Wilhelm, Elector de Hesse () [Corola-website/Science/332792_a_334121]
-
lui Hiroko Ai este atacată de forțele UNTA, iar supraviețuitorii sunt nevoiți să se refugieze în organizația subterană Demimonde. Pe măsura creșterii interferenței multinaționalelor în afacerile marțiene, apar diferite grupuri cu scopuri și metode diferite de acțiune. Ele atrag atenția conducătorilor Corporației Praxis de pe Pământ, care-l trimite pe Arthur Randolph să organizeze o mișcare de rezistență. Această mișcare are ca punct culminant semnarea acordului Dorsa Brevia de către aproape toate facțiunile subterane. Se fac pregătiri pentru o a doua revoluție care
Marte verde () [Corola-website/Science/332892_a_334221]
-
Italia). Inițial el a făcut parte probabil din decorațiunile pieței Philadelphion din Constantinopol. Statuile au o înălțime de 1,30 m. Imperiul Roman a fost condus pentru o perioadă de timp după 293 de o tetrarhie (un grup de patru conducători), instituită de împăratul Dioclețian. Tetrarhia era formată din doi auguști (împărați seniori) și doi cezari (împărați mai tineri). Imperiul a fost divizat teritorial în două părți: una de apus și una de răsărit, cu un împărat senior și un împărat
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
importanți ai istoriei islamului) a descris gândirea teologică a lui Ghaylăn utilizând cuvintele: al-qadr, al-irjă, al-kharăj. Al-qadr se referă la libertatea omului, al-irjă se referă la ultima judecată a celor cu păcate grave, iar al-kharăj se referă la revolta împotriva conducătorilor nedrepți. Conform lui Spahic Omer, Ghaylăn și Ma'bad au considerat că omeiazi nu fuseseră aleși prin consensul musulmanilor și, de aceea, nu erau potriviți pentru a conduce. Ghaylăn a fost secretar în administrația lui Umar (unul dintre califii omeiazi
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
rândul musulmanilor s-a datorat lui Ghaylăn al-Dimashqi și lui Ma’bad al-Juhanī. Conducătorii omeiazi susțineau ideea de soartă și predestinare, aceste idei erau în concordanță cu interesele politice. Concepția conform căreia totul este “Voința lui Dumnezeu” era folosită de conducătorii omeiazi în scopul justificării modului de conducere opresiv și ilegitim. Problema libertății umane și a destinului au fost discutate de Ghaylăn al-Dimashqi și lui Ma’bad al-Juhanī, dar concepția acestora era contrară ideilor exprimate de conducătorii omeiazi. Noțiunile de liber
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
Dumnezeu” era folosită de conducătorii omeiazi în scopul justificării modului de conducere opresiv și ilegitim. Problema libertății umane și a destinului au fost discutate de Ghaylăn al-Dimashqi și lui Ma’bad al-Juhanī, dar concepția acestora era contrară ideilor exprimate de conducătorii omeiazi. Noțiunile de liber arbitru și libertate umană erau respinse de omeiazi, iar Ghaylăn al-Dimashqi și lui Ma’bad al-Juhanī au fost amândoi omorâți.
Ghaylān ibn Marwan al Dimashqi () [Corola-website/Science/333566_a_334895]
-
bazată pe alegerile personale ale lui Rumi, devenind astfel standard pentru toți membrii. Această îmbrăcăminte era diferențiată prin accesorii și stil, pentru a distinge diferitele grade ale dervișilor. Aceste grade erau: "muhip" (simpatizant), "derviș" („căutător al porților”), "dede" (vârstnic), "șeic" (conducător al unei confrerii anume -"tekke"), "halife" (succesor al șeicului) și "Çelebi" (cel mai mare grad Mevlevi, descendentul lui Rūmī). Inițierea ("Çile") însemna parcurgerea unui proces prin catre neofitul (muhip) trebuia (doar după îmăplinirea 18 ani) să demonstreze suficientă cunoaștere, inteligență
Ordinul Mevlevi () [Corola-website/Science/333579_a_334908]
-
armatele la , ‘Ali și Muʿăwiya au început negocieril. Au avut loc multe confruntări nocturne între cele două armate, însă au stabilit un arbitraj. Astfel fiecare tabăra și-a numit câte un reprezentant pentru acest arbitraj care să decidă între cei conducători care va fi câștigătorul. Reprezentantul taberei lui Muʿăwiya a fost ’Amr bin al-‘aș - un bun negociator și priceput al războiului. ‘Ali l-a numit pe ’Abu Musa al ’Ash‘ari. Cei doi au decis să lase poporul să decidă
Muawiya () [Corola-website/Science/333587_a_334916]
-
fixarea virginității și a purității sexuale, incriminarea și pedeapsa violentă a femeii care comite adulter și cere ca femeile să fie supuse soților. În ultimă instanță, Engels pune aceste evenimente pe seama dezvoltării recente a controlului exclusiv a proprietății private de către conducătorii clasei deținătoare de sclavi în modul vechi de producție și dorința lor de a se asigura că moștenirea lor va fi transferată doar urmașilor lor. La începutul secolului XIX și începutul secolului XX, atât Clara Zetkin cât și Eleanor Marx
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
Ivan cel Cumplit și al Țarinei Anastasia Romanovna. S-a născut la Moscova și a fost încoronat Țar și Autocrat al tuturor Rusiilor la Moscova, la 31 mai 1584. Fiind nesănătos și, potrivit unor rapoarte, handicapat intelectual, Feodor a fost conducător doar cu numele, puterea fiind în mâinile fratelui soției sale și ministrul său de încredere, Boris Godunov. Moartea fără urmași a lui Feodor a dus la stingerea dinastiei Rurik și a coborât Rusia în catastrofala perioadă numită Timpurile tulburi. Feodor
Feodor I al Rusiei () [Corola-website/Science/333664_a_334993]
-
Credinței" și al Vicariatului din Roma și al jurisdicției sale, consultor și comisar deputat în "Curia Romană", votant al "Tribunalului suprem al Signaturii Apostolice". A avut funcțiile de secretar, prodirector și director al revistei juridice a Vaticanului „Apollinaris” și de conducător al revistei „Buna Vestire”. Deasemeni a fost Asistent general al ordinului minorit și Asistent general și Prefect al Comisiei juridice însărcinată cu redactarea noii Constituțiuni a ordinului minorit. Numele părintelui Tocănel este întâlnit în relație cu dezghețul relațiilor diplomatice dintre
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
să instaleze uin han care i-a recunoscut suveranitatea. Vasili și-a extins autoritatea asupra boierilor și, la fel ca tatăl său, a declarat drept act de trădare orice încercare a unui nobil moscovit de a-și transfera serviciile altui conducător. În timpul domniei lui Vasili, administrația a continuat să se dezvolte; el a reformat modul de admnistrare al provinciilor. Alianța dintre biserica ortodoxă și statul moscovit s-a cimentat și mai mult. Până în 1526 când avea 47 de ani, Vasili a
Vasili al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333676_a_335005]
-
Universitatea din Tübingen din 1666 și mai târziu și-a continuat studiile la Geneva. A mers într-un tur al țărilor cu fratele său Heinrich vizitând Danemarca, Suedia și Olanda. Când tatăl său a murit în 1675, Albrecht a devenit conducător al ducatului de Saxa-Gotha-Altenburg împreună cu toții frații săi, și și-a stabilit reședința la Saalfeld. În 1680, după încheierea unui tratat de partiție cu frații săi, el a primit Coburg, unde și-a mutat reședința. A murit fără să lase
Albrecht, Duce de Saxa-Coburg () [Corola-website/Science/333706_a_335035]
-
a falsifica realitatea și de a-l duce pe om pe calea desfrâului. Ca reacție împotriva acestei blamări nedrepte, poetul se va simți obligat, în chip paradoxal, s-o confirme, lăudând necredința, exaltând templul păgân, simbolizând taverna, identificându-l pe conducătorul magilor cu cârciumarul, exaltând frumusețea femeii și a efebului, apreciind îndeletnicirea paharnicului. Ulterior, sub influența sufismului, poezia sa va suferi influențe mistice, dar care nu vor duce la înlăturarea caracteristicilor expuse mai sus, ci la o îmbinare cu ele, creându
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
se lasă dus când tatăl de aștri"" s-a-ncâlcit".” „Imrū’u-l Qays ibn Huğr ibn’Amr al- Kindī e cunoscut sub numele de „prințul poeților” - pe care îl poartă nu doar la figurat: era fiul unui rege kindit, conducător al triburilor Asad și Gatfăn. Tribul Kinda venise în Nağd, din sudul Arabiei, încă din secolul al IV-lea. Legenda ( mai degrabă decât documentarea istorică ) spune că poetul a călătorit, după moartea tatălui său, pe care a jurat să-l
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
clipă la alta și duce la executarea Giuliannei Sellini, apoi a marchizei de Lauras. În sfârșit, după arderea pe rug a celei din urmă, anchetatorii reușesc să pună lucrurile cap la cap și să-și dea seama cine este adevăratul conducător al Răului: Max Schwartz, soțul marchizei. Acesta reușește să ia în posesie alți acoliți, printre care se numără și Adrianna. Însă puritatea sufletului fetei o ajută să se opună controlului și să-l ucidă pe Schwartz. Apoi își ia singură
...Și la sfârșit a mai rămas coșmarul () [Corola-website/Science/333797_a_335126]
-
mare putere ale BBC de la Hatfield, Hertfordshire. În conformitate cu procedurile în vigoare, transmisia stației radio a BBC Home Service a fost oprită pentru ca să nu permită avioatorilor germani să folosească emisia pentru găsirea direcției de zbor. Roth, zburând în bombardierul Do 17 conducător al raidului, s-a orientat după liniile de cale ferată și a ajuns la Kenley dispre sud. Bombardierele conduse de Roth ajunseseră la doar 6 mile (9,6 km) de obiectiv. Zborul la joasă înălțime a formației lui Joachim Roth
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
cele liceale la Târgu-Mureș, licența în filosofie în cadrul Facultății de Filosofie din Universitatea București, tot aici urmând și studiile doctorale și obține (în 2006) titlul de doctor în filosofie, cu lucrarea Conceptul de spațiu mioritic în filosofia lui Lucian Blaga (conducător șiințific: Acad. prof. univ. dr. Gh. Vlăduțescu). A fost profesor în învățământul preuniversitar (școli generale sătești, liceu), corector de ziar, referent al Uniunii Scriitorilor, redactor coordonator de reviste culturale și editor. Conduce de mulți ani Editura Ardealul - fondată la Târgu-Mureș
Eugeniu Nistor () [Corola-website/Science/333824_a_335153]
-
Prix Imaginale, romanul a fost tradus în 20 de limbi. Scăpat cu viață dintr-un atentat în urma căruia au murit mama și fratele său, prințul Jorg Ancrath jură să se răzbune pe făptaș. Acesta este contele Renar, unul dintre numeroșii conducători care au răsărit pe ruinele fostului Imperiu și care îi contestă tatălui lui Jorg dreptul de a reuni regatele. Salvat și readus acasă, tânărul - de fapt, un copil de doar 10 ani - eliberează o serie de deținuți periculoși și pleacă
Prințul Spinilor () [Corola-website/Science/333841_a_335170]
-
Regele îl trimite în căutarea sa pe căpitanul gărzilor, Makin. În cei patru ani care urmează, Makin străbate regatele pentru a da de Jorg. Când îl găsește, descoperă un luptător fără scrupule care a reușit să-și impună rolul de conducător asupra deținuților eliberați, mult mai vârstnici și mai duri ca el. În acest demers a fost ajutat atât în mare măsură de Nubanez - un negru puternic și înțelept, salvat de la tortură. Makin se alătură mici armate, a cărei misiune este
Prințul Spinilor () [Corola-website/Science/333841_a_335170]
-
ales episcop al Hușilor, iar în 1686 - cu ocazia pribegiei mitropolitului Dosoftei în Polonia, el se va refugia în Țara Românească, unde s-a aflat în slujba domnului Șerban Cantacuzino și mai apoi a lui Constantin Brâncoveanu. Mitrofan a devenit conducătorul tipografiei domnești din București, unde a tipărit "„Biblia de la București”", în 1688.
Mitrofan al Buzăului () [Corola-website/Science/333839_a_335168]