108,566 matches
-
din Moldova, funcție importantă dar nestatornică. ”Eu văd numai atâta că de câte ori s-au descoperit niscai fraude la C.F.R., imediat statul mi-a suspendat mie, din spirit de economie, postul de inspector special teatral”. În 1926 primește premiul național pentru poezie. În al treilea deceniu al secolului XX lumea literară ieșeană este în regres deoarece ”Viața românesască” se mută la București. Urbea din Moldova este părăsită de mulți scriitori. Topîrceanu care era ”moldovean născut la București, din părinți ardeleni” refuză să
Viața lui George Topîrceanu, povestită cu mult umor și lirism de el însuși () [Corola-website/Journalistic/102212_a_103504]
-
dificil. Este o lume foarte frumoasă, dar este o lume în care pentru a rezista trebuie să ai coaja tare. Eu fiind, la acea vreme, și om de afaceri, nu am putut să mă ocup și de muzică, si de poezie. După aceea, am scos albumul "Visez de-nnebunesc" la care am colaborat cu minunată artista Zoe Alecu. La sfârșitul lui 2011, am ales să rămân cu muzica. Iată că acum urmează un nou album. Lansarea oficială va fi pe 5
Adrian Sărmășan, interviu. Artistul, nominalizat la Premiile Radio România by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/102227_a_103519]
-
la New York. Cel de-al patrulea roman al Petrei Hůlová, " Umělohmotný třípokoj", narat de o escortă feminină pragheză de 30 de ani, cu o clientelă de lux, a câștigat Premiul Jiří Orten, decernat în fiecare an autorului unui volum de poezie sau de proză în limba cehă. Autorul trebuie să aibă vârsta mai mică de 30 de ani la momentul finalizării scrierii, iar premiul este în valoare de 50.000 Kč (aproximativ 3.000 de dolari). O adaptare teatrală realizată de
Petra Hůlová () [Corola-website/Science/337542_a_338871]
-
la Comănești, Județul Bacău - 18 iulie 1953; -Liceul de Cultură Generală cu bacalaureat obținut în 1972; -Școala de Arte Bacău (1973-1977), cursuri de regie și actorie absolvite cu media 10; -Limbi străine: franceza (bine), engleza, italiana, rusa (mediu); -Debut cu poezie în revista ATENEU, 1967; - Specializare în jurnalistică (stagiu în Elveția, redactor la Quotidienne de La Cote, Morges - Lausanne 1992) -Universitatea București - Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării (2006 - 2008) - nefinalizat - Membru al Uniunii Scriitorilor din România - filiala Iași Activitate - Casa de
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
de Uniune Națională Bacău. Reprezentantul României la Congresul Internațional “Casa d’Europa” - aprilie 1990 - Bari, Italia; -Membru fundator al Asociației “Espoir Roumanie” - Yens - Elveția -Peste 50 de premii, trofee și diplome pentru realizarea unor spectacole de teatru, folclor, muzică și poezie la competițiile artistice organizate în țară și străinătate; -Marele Premiu la Festivalul de literatură “Mihail Sadoveanu” - Piatra Neamț -Marele Premiu la Festivalul Național de Film Etnofolcloric de la Târgu-Jiu pentru scenariul și regia filmului documentar “Ursul de la Dărmănești”; -Autor al volumelor de
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
la competițiile artistice organizate în țară și străinătate; -Marele Premiu la Festivalul de literatură “Mihail Sadoveanu” - Piatra Neamț -Marele Premiu la Festivalul Național de Film Etnofolcloric de la Târgu-Jiu pentru scenariul și regia filmului documentar “Ursul de la Dărmănești”; -Autor al volumelor de poezie Delict de memorie (1993), O zi dinaintea sfîrșitului lumii (2003), Efectul Placebo (2013) și al volumului de proză scurtă Dimitrie rupe tăcerea (2015) - Fără apartenență politică. REFERINȚE Un sentimental cinic: În peisajul cultural băcăuan, este, incontestabil, ceea ce se cheamă un
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
dă și numele cărții, Efectul Placebo nefiind altceva decât o tristă constatare de ins hârșit în ale vieții: „În realitate, trăim fiecare zi cu sentimentul parșiv al libertății, într-un continuu efect placebo, amăgindu-ne cu substitute și speranțe iluzorii.“ Poezia lui Val Mănescu stă sub imperiul nimicului, al vidului care se profilează amenințător într-o lume a blazării, peste care domnește umbra poetului, persiflat cu candoare autoironică: „orașul devine foarte tăcut când se plimbă/ poetul/ o reculegere apasă inert pe
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
iese din scară/ cu o țigară în gură [...] poetul/ dragul/ stimatul nostru poet“ (p. 8) E aici o strategie poetică pe care aș numi-o remitizare prin demitizare, căci aruncarea în derizoriu nu face decât să singularizeze destinul creatorului de poezie: „ce face Poetul Macho/ când tasta shift se blochează/ și zadarnic încearcă să schimbe des- tinul/ blocat în intersecțiile Lumii“ (p. 14) Un cinism de sorginte cui prodest? domină de altminteri întregul volum, găsindu-și manifestarea deplină în când se
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
de Viață/ mici drame cu moartea câinelui drag/ cu destrămări de iubiri Planetare/ cu plata impozitelor sau pierderea trenului“ (p. 64) Textul, oricât i-ar displăcea autorului, e o profesiune de credință a unui mare deziluzionat, care constată că nici poezia nu mai e ce-a fost. Motiv pentru care Val Mănescu împrumută masca unui postmodern dezabuzat, fără să reușească să ascundă faptul că, pentru el, poezia rămâne un modus vivendi. El trăiește asemenea mici drame, dar nu poate scrie despre
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
autorului, e o profesiune de credință a unui mare deziluzionat, care constată că nici poezia nu mai e ce-a fost. Motiv pentru care Val Mănescu împrumută masca unui postmodern dezabuzat, fără să reușească să ascundă faptul că, pentru el, poezia rămâne un modus vivendi. El trăiește asemenea mici drame, dar nu poate scrie despre ele decât la modul ocolit. Așadar, Efectul Placebo nu e decât un fals tratat pentru uzul autorilor lirici. Unul despre (auto)iluzionare. Nu limbaj, ci trăire
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
ocolit. Așadar, Efectul Placebo nu e decât un fals tratat pentru uzul autorilor lirici. Unul despre (auto)iluzionare. Nu limbaj, ci trăire, dar o trăire pusă într-un limbaj când provocator, când simulat modest, pentru a masca dependența autorului de poezie: „eu vânez doar Cuvinte hem doar simple cuvinte/ Le pândesc alerg după ele/ și când le prind le țintuiesc pe Hârtie cu țesuturi din mine“ (p. 65) Același joc între sentiment (autentic) și discurs (distant) caracterizează poemul Țigara de după, splendid
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
mult mai tăcută“ (pp. 42-43). E, totodată, în aceste versuri, o utopie de poet mare, care se simte ispitit de problema frumosului platonician. Dacă înainte de a citi această carte cineva mi-ar fi spus că se (mai) poate scrie astăzi poezie patriotică, aș fi zâmbit neîncrezător sau, după caz, i-aș fi râs în nas. Ei bine, Efectul Placebo m-a vindecat de această prejudecată (postmodernă?, globalistă?), demonstrându-mi contrariul. Într-un limbaj răsturnat, în răspăr cu lacrimogena producție patriotardă comunistă
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
de casting/ pentru următoarea iubire“. Dincolo de bravadă (apanaj al inteligenței poetice) stau neliniștile unui suflet care trăiește spaima neantului. Două sunt sursele acestor neliniști: spectrul morții și imposibilitatea de a mai iubi. Conjugarea lor e letală și e generatoare de poezie adevărată. Nu întâmplător, ultimele trei texte din volum se numesc Recviem, Omul care nu-și găsește locul și Viața sau despre cum înveți să mori. Recviem sună a Scrisoare blagiană, destinată, de această dată, tatălui, a cărui imagine revine obsesiv
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
puteai să te duci cu băieții la băut/ să te-apuci de fumat/ să pescuiești pe trotuș/ să tai un copac cu toporul/ în loc să bagi viață în mama/ și ea să mă facă în ea greșit“ (p. 91) Pretins distopică, poezia contondentă a lui Val Mănescu acționează pervers, exercitând asupra cititorului acel efect placebo pe care autorul însuși pare a-l dezavua. Adrian JICU Revista ATENEU - ianuarie 2014 Pentru mine, Dimitrie rupe tăcerea nu e nicio surpriză, nu e niciun debut
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
departe spunând că nu e nici un roman, și că, de fapt, am văzut în acest text mai degrabă un poem și, în același timp un eseu filosofic, dar pe înțelesul tuturor. Această carte e o confirmare a celorlalte volume de poezii ale lui Val Mănescu pe care, cândva, l-am și definit ca fiind un cinic sentimental, și cred că am avut o bună intuiție. De aceea, m-am mirat că Sabina Fânaru care semnează postfața, a luat-o în foarte
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
și afacerile pe care le fac ei etc. Privirea demitizantă pe care Val Mănescu o aruncă asupra realității, mixează foarte bine registrele trecând cu nonșalanță de la cinism și ironie amară, la un tip de sentimentalism aparent ridicol, dar încărcat de poezie. „În anul acela, primăvara veni pe neașteptate, în mijlocul lunii februarie. Păsărelele ciripeau, zarzării se împodobiră cu delicate flori albe, iar tractoarele duduiau întorcând brazde pe mănoasele ogoare ale județului.” E clar că autorul lucrează la un nivel adânc de semnificații
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
agresivitatea consumistă a unora și lupta cotidiană pentru supraviețuire a celor mai mulți, dar pare decis să acționeze și să învingă fatala încremenire mentală de pe plaiurile mioritice. Atașat de cotidian, autorul reia în discursul narativ de acum problematica ultimului său volum de poezie, Efectul placebo, cea a confruntării - mijlocite, de această dată - dintre eul concret și lumea reală, bântuită de fantome și subminată de capcanele oculte ale morții, anticameră a tăcerii veșnice. Naratorul insolitează aparența banală a lui Dimitrie, făcând din el un
Val Mănescu () [Corola-website/Science/337550_a_338879]
-
a urmat un stagiu de cercetare la Universitatea din Poitiers și la Institutul de studii franceze din La Rochelle (1968). După absolvirea facultății a lucrat ca lector la Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor (1953-1961), redactor responsabil al secției de poezie, critică, istorie literară și teatru la Editura pentru Literatură (1961-1968); director al Editurii pentru Literatură Universală (1968-1969), redactor la Cahiers roumains d’études littéraires, apoi director al Direcției literaturii și publicațiilor literare din Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1969-1983). Se
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
contemporani un om duplicitar și aservit regimului comunist, care a susținut protocronismul și i-a criticat pe cei care încercau să demonstreze incompatibilitatea dintre comunism și cultură. L-a acuzat pe poetul Ștefan Augustin Doinaș cu prilejul Colocviului Național de Poezie de la Iași (18-20 octombrie 1978) că a trecut deliberat sub tăcere „libertatea reală a poeziei noastre, [...] lărgirea orizontului filosofic, [...] profunzimile și adevărurile poeziei de azi, expresie a adevărurilor lumii noastre” și că susținea aceleași teze antipatriotice precum Monica Lovinescu și
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
criticat pe cei care încercau să demonstreze incompatibilitatea dintre comunism și cultură. L-a acuzat pe poetul Ștefan Augustin Doinaș cu prilejul Colocviului Național de Poezie de la Iași (18-20 octombrie 1978) că a trecut deliberat sub tăcere „libertatea reală a poeziei noastre, [...] lărgirea orizontului filosofic, [...] profunzimile și adevărurile poeziei de azi, expresie a adevărurilor lumii noastre” și că susținea aceleași teze antipatriotice precum Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, învinuindu-l indirect de cosmopolitism și de trădare de țară pentru că respingea tendințele
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
dintre comunism și cultură. L-a acuzat pe poetul Ștefan Augustin Doinaș cu prilejul Colocviului Național de Poezie de la Iași (18-20 octombrie 1978) că a trecut deliberat sub tăcere „libertatea reală a poeziei noastre, [...] lărgirea orizontului filosofic, [...] profunzimile și adevărurile poeziei de azi, expresie a adevărurilor lumii noastre” și că susținea aceleași teze antipatriotice precum Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, învinuindu-l indirect de cosmopolitism și de trădare de țară pentru că respingea tendințele protocroniste și patriotarde din cultura română. Scena este
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
Lovinescu și Virgil Ierunca, învinuindu-l indirect de cosmopolitism și de trădare de țară pentru că respingea tendințele protocroniste și patriotarde din cultura română. Scena este istorisită pe 10 august 1979 de Monica Lovinescu astfel: „Cert este că, la Colocviul de Poezie de la Iași de anul trecut, Vasile Nicolescu a acuzat pe Ștefan Augustin Doinaș de a susține aceleași teze împotriva poeziei patriotarde ca un domn și o doamnă de la «Europa Liberă»”. Atitudinea protocronistă și duplicitară a lui Vasile Nicolescu a fost
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
din cultura română. Scena este istorisită pe 10 august 1979 de Monica Lovinescu astfel: „Cert este că, la Colocviul de Poezie de la Iași de anul trecut, Vasile Nicolescu a acuzat pe Ștefan Augustin Doinaș de a susține aceleași teze împotriva poeziei patriotarde ca un domn și o doamnă de la «Europa Liberă»”. Atitudinea protocronistă și duplicitară a lui Vasile Nicolescu a fost criticată în emisiunea postului de radio Europa Liberă din 13 ianuarie 1981. Au existat și opinii diferite cu privire la activitatea lui
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
generația poetică cu Alexandru Andrițoiu, Ion Horea, Ion Brad, Aurel Gurghianu și Aurel Rău. A debutat ca poet în anul 1946, publicând versuri în ziarul "Națiunea", condus de George Călinescu, apoi în revistele "Contemporanul", "România literară", "Luceafărul", "Secolul 20" etc. Poezia lui Vasile Nicolescu exprimă sentimente esențiale în forme intelectualizate, considera criticul Emil Manu. Volumul său de debut, "Liturghii negre" (1946), conține poeme de atmosferă bacoviană care, în opinia lui Eugen Simion, „evocă „poeții descompuși de suferință”, delirul stihiilor, plînsul clopotelor
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]
-
Nicolescu exprimă sentimente esențiale în forme intelectualizate, considera criticul Emil Manu. Volumul său de debut, "Liturghii negre" (1946), conține poeme de atmosferă bacoviană care, în opinia lui Eugen Simion, „evocă „poeții descompuși de suferință”, delirul stihiilor, plînsul clopotelor și clavirul”. Poeziile din volumele de tinerețe "Enescu. Suită lirică" (1958), "Poeme" (1963) și "Parabola focului" (1967) sunt o sărbătoare a focului, o expresie unui temperament romantic, care cutreieră spațiul și timpul în căutarea înțelesurilor universale. Poetul este călăuzit de virtuțile umanistice ale
Vasile Nicolescu () [Corola-website/Science/337567_a_338896]