KorAP: Find »[drukola/base=adunare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...431 432 433 ...5769 >

144,219 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

schimba până dimineață. Câțiva boieri râseră ușor, În bărbi. - Ba da, măria ta! răspunse Oană, la fel de calm. S-au și schimbat deja! Cu un gest larg, trase pânza cortului și arătă În afară: - Se Încălzește și s-a lăsat ceața! Adunarea tăcu. Ștefan tăcu și el. - Terenul e mocirlos, nu mai e Înghețat. Relieful nu mai e nicăieri, căci ceața acoperă totul. Nu mai sunt dealuri. Nu mai sunt păduri. Nu mai e nici o armată a Moldovei. E doar ceață! - Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
peste ei... - Doamne apără-ne și iartă-ne, că muriră ai noștri cu miile, de rămase Moldova pustie... Căzură vânătorii domnești mai bine de jumate... Apoi alte porunci se auziră, acoperind oceanul de șoapte. - Zice că dădu măria sa poruncă de adunare... Tropotul cailor curierilor domnești se auzea din ce În ce mai distinct printre corpurile de oaste rămase pe câmpul de luptă. Se poruncea adunarea Oștii celei mari În jurul măriei sale. Curierii se așezară din trei sute În trei sute de pași, pentru a prelua cuvintele voievodului, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
domnești mai bine de jumate... Apoi alte porunci se auziră, acoperind oceanul de șoapte. - Zice că dădu măria sa poruncă de adunare... Tropotul cailor curierilor domnești se auzea din ce În ce mai distinct printre corpurile de oaste rămase pe câmpul de luptă. Se poruncea adunarea Oștii celei mari În jurul măriei sale. Curierii se așezară din trei sute În trei sute de pași, pentru a prelua cuvintele voievodului, care nu puteau fi auzite de toată suflarea. - Unde e măria sa? Întrebă un țăran mai vârstnic, cu mustață răsucită. Că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
fuseseră chemați ambasadorii, curieri așteptau cu caii Înșeuați să plece spre Buda, Cracovia, Veneția, și Roma. Domnitorul o avea În dreapta pe Doamna Maria, iar conducătorii armatei, cu săbiile la centură, se Înșirau În stânga și În dreapta tronului, În formă de semicerc. Adunarea dura deja de o oră. Fuseseră anunțate hotărârile voievodului În urma bătăliei de la Vaslui. O parte din boieri fuseseră ridicați În rang. Mulți țărani care luptaseră În corurile de pedestrime fuseseră Împroprietăriți cu pământ, devenind răzeși, iar produsele lor puteau fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pământ, devenind răzeși, iar produsele lor puteau fi vândute În toate piețele Moldovei și Transilvaniei, cu poruncă de liberă trecere la vămi. Multe familii În care tatăl căzuse În luptă fuseseră dăruite cu case sau bani pentru creșterea orfanilor. Pentru adunarea acestor informații, cancelaria lucrase timp de doua luni. Tânărul care condusese călăreții de Timiș după moartea comisului Toader se numea Mihai și fusese urcat la rangul de al treilea spătar. Căpitanul Oană primise moșiile din jurul Albeștilor și rangul onorific de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
alte discuții În cursul zilei de mâine. În sală intrară, discret, doi Apărători. Hainele lor prăfuite și fețele Încercănate dovedeau că făcuseră drum lung, cu vești urgente. Căpitanul Oană Înțelese că nu erau vești ce puteau fi anunțate În marea adunare. Își Îndreptă privirea În direcția spătăriei mici, unde erau discutate știrile de taină. Cei doi Înțeleseră și ieșiră la fel de Încet cum intraseră. - Această adunare, reluă Ștefan ridicându-se din nou, a pus un talger În balanța recunoștinței noastre față de cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cu vești urgente. Căpitanul Oană Înțelese că nu erau vești ce puteau fi anunțate În marea adunare. Își Îndreptă privirea În direcția spătăriei mici, unde erau discutate știrile de taină. Cei doi Înțeleseră și ieșiră la fel de Încet cum intraseră. - Această adunare, reluă Ștefan ridicându-se din nou, a pus un talger În balanța recunoștinței noastre față de cei care s-au jertfit la Vaslui. Țărani simpli, răzeși, boieri, membri ai Sfatului, căpitani de oaste, cu toții au simțit, acum, că lupta lor n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
am putut trimite În spijinul cumnatului nostru, Alexandru de Mangop, decât trei sute de călăreți. Cetatea a căzut. Cu doar câteva zile În urmă, Hanatul Crimeii a jurat vasalitate Imperiului Otoman. Asta Înseamnă sprijin militar necondiționat. Chiar În timp ce noi ținem această adunare, la Veneția se semnează tratatul de armistițiu dintre Serenissima și Mahomed al doilea. Asta Înseamnă că armatele otomane ies din Încleștarea de pe mare cu venețienii și Își pregătesc drumul peste Marea Neagră. Solia lui Matei Corvinul confirmă această ipoteză. Sunt convins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aceste lucruri fiindcă fără să știm ce se Întâmplă În jurul nostru suntem vulnerabili. Am câștigat o mare victorie. Dar, tocmai de aceea, vom avea și În viitor mari dușmani. Mergeți la casele voastre, bucurați-vă și vegheați! Trompetele anunțară sfârșitul adunării, iar participanții ieșiră pe culoar. Unii coborâră scările spre curte, alții rămaseră să discute veștile primite În acea zi. De departe, cea mai năucitoare era cea a eliberării lui Vlad. Voievodul, Împreună cu pârcălabii cetăților de la Nistru și Dunăre, cu căpitanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ștefan. -Acu patru zile. Îl dădu jos pe Soliman din rang. Puse să fie biciuit. Chemă toate regimentele de ieniceri Împrăștiate În imperiu. Îl chemă pe Ahmed Pașa de la Marea Neagră și Îi dădu puteri depline să adune o armată. Data adunării noii armate este 19 mai. La Adrianopole. Din porturile de la Marea Neagră și Marea Marmara s-au mișcat trei sute de corăbii. Ca să câștige timp, sultanul va Îmbarca armata pe corăbii și va trece marea, cel târziu la Începutul lui iunie. - Spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
tăcu. Știa că voievodul avea dreptate. Rețeaua Apărătorilor descoperise că mesajele cifrate plecau din Suceava spre moșia Brăneștilor În apropierea Dunării, și că de acolo ajungeau la pescarii turci de pe malul dobrogean. Sursa era vornicul Isaia, care asista la toate adunările Sfatului domnesc și avea putința de a fi la curent chiar și cu deciziile militare care erau luate fără participarea lui. Era boier de viță veche, odinioară prieten al lui Bogdan Mușatin, tatăl lui Ștefan. Cu toate că adeseori voievodul Îl mustra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Ștefan, care ieșise din cameră la auzul pașilor de pe coridor. -Spre nord, măria ta! spuse Pietro, gâfâind. Spre Cetatea Neamțului, unde ești apărat de oastea Moldovei! -Săgeata era roșie... spuse Apărătorul care alergase În urma lui Pietro după ce dăduse poruncile de adunare. Nu galbenă. - Nu Înțeleg, spuse voievodul, privindu-i pe amândoi. Ce săgeată roșie? Ce săgeată galbenă? - Săgeata roșie, spuse repede Pietro, Înseamnă prinderea sau moartea comandantului flancului de est al Apărătorilor din Europa! - Adică?... - Oană, măria ta! Oană e prizonier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
taină al domniei, chemați Încă din după-amiaza zilei de 27. Logofătul Toma Cânde, vornicul Vlaicu, pârcălabul Șendre al Cetății Albe, spătarul Albu, stolnicul Zbierea, comisul Groza, Ioan Țamblac, vechi sol al Moldovei la Istanbul, sosiseră În timpul nopții și așteptau Începerea adunării. Din partea Apărătorilor, În locul căpitanului Oană fu chemat căpitanul de-al doilea Petru Ilaș. Acesta sosi primul În sala sfatului, cerând o Întrevedere urgentă și scurtă cu domnitorul. - Te ascult, căpitane, spuse Ștefan, fără a se așeza În scaunul cu spătar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
căderea rețelelor de informații din Moldova, dar și din cuprinsul Imperiului Otoman, al hanatului Crimeii, și al colaborării noastre cu celelalte forțe antiotomane din Asia și din Balcani. - Îți mulțumesc, căpitane. Am să țin seamă de toate acestea În cursul adunării. Care poate Începe. Unul din străjeri vesti apropierea a doi călăreți, pe drumul Vasluiului. - Mai așteptăm pe cineva? Întrebă Ștefan, mirat. - Nu, măria ta. Toți cei chemați au ajuns aici În timpul nopții. - Du-te, vezi despre ce e vorba și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Începe. Unul din străjeri vesti apropierea a doi călăreți, pe drumul Vasluiului. - Mai așteptăm pe cineva? Întrebă Ștefan, mirat. - Nu, măria ta. Toți cei chemați au ajuns aici În timpul nopții. - Du-te, vezi despre ce e vorba și apoi convoacă adunarea Sfatului de taină. Pietro ieși În curtea cetății, trecu printre Apărătorii tăcuți, care-l priviră fără să Întrebe nimic și porunci deschiderea porții. În cetate intrară doi călăreți, din care unul i se păru căpitanului destul de cunoscut. - Erina! Ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
stă În putință. - Lasă-mă să rămân În preajma măriei tale și a Apărătorilor. Nu mă pot Întoarce acasă... nu mai știu ce să fac... Încă nici nu pot să cred... - Da. Poți rămâne cu noi. Mai mult, poți participa la adunarea care va Începe chiar acum. Ia loc pe unul din scaune. Vei vedea că facem tot ce este omenește posibil... - Mulțumesc, măria ta. Rămân. Voievodul făcu semn străjerilor, care Îi lăsară să intre pe cei chemați la sfat. Camera se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cât mai repede la Ak Sarai. Galioanele să fie pregătite să ridice ancora. Patru trireme să plece chiar acum spre corabie. - Abordaj? - Nu. Să ceară permisiunea de a urca la bord. Să aflăm mai Întâi cine sunt oamenii aceia. Amânăm adunarea Cuceritorilor până la rezolvarea acestei crize. * Caicele pline cu ieniceri se apropiară de corabie până la două lungimi de suliță, dar pe măsură ce pânzele erau ridicate pe toate cele trei catarge, nava câștiga În viteză. Un sunet de trompetă se auzi pe mal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
exterioare nu i se păruseră a avea vreo importanță Într-o Întâlnire care nu avea cum să devină dialog. Nu era o negociere și nu era o solie adevărată. Era doar o tentativă orgolioasă de intimidare, ce nu merita osteneala adunării Sfatului domnesc. De fapt, Sfatul fusese adunat pentru ceea ce avea să urmeze. - Care e numele tău, solule? Întrebă domnitorul, cu aceeași curiozitate, ca și cum ar fi fost vorba de un musafir sosit dintr-o țară exotică, plin de daruri și mesaje

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lipsa cailor. Pe jos veți putea admira În voie frumusețile Moldovei și, Înainte primele semne ale toamnei, veți păși cu voioșie În Istanbul. Întreaga sală se zgudui de hohote de râs. După Încordarea de până atunci, cuvintele domnitorului descătușaseră parcă adunarea și le aduseseră o rază de speranță celor care vedeau deja Moldova Îngenuncheată. De la bun Început Ștefan nu respectase eticheta, ceea ce era o binevenită blasfemie. Relația cu Imperiul Otoman nu mai avea nici un conținut, ceea ce Însemna și că putea fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
se apără până În ultima mănăstire din adâncul codrilor! Și nu va pieri chiar dacă ființa noastră vremelnică se va face țărână! În sală se lăsă din nou liniștea. Întregul Sfat domnesc simțea că de data asta nu are loc una din adunările menite să stabilească strategia apărării țării, ci se Întâmplă ceva mult mai important. Țara era amenințată În Întregimea ei, ca alcătuire a obștii, ca organizare militară și ca suflet religios. Mahomed nu pregătea un atac, ci o invazie. Nu avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
calea năvalei. Și, odată cu moartea, nu vom ceda! Iar dacă această flacără se află și În sufletele răzeșilor, țăranilor și oștenilor Moldovei, atunci măria ta să știe atâta lucru: țara asta nu va fi pusă În genunchi. Niciodată. Ștefan privi adunarea și se scutură ca ieșit dintr-un vis rău. - Ridicați-vă, boieri și căpitani! Nu se cade să aplecați privirile la ceas de cumpănă! Logofete Litovoi! Am Înțeles ceea ce spun cuvintele domniei tale și mai ales ceea ce nu spun ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
sau mlaștini, ca la Vaslui. - Hanatul Crimeii? continuă domnitorul, fără a se opri asupra strategiei oștilor muntene. - La ordinele sultanului, cu trupele În așteptare. Aproape patruzeci de mii de războinici, toți călăreți. Ștefan se ridică și porni Încet prin mijlocul adunării. Boierii se dădură Încet la o parte, așteptând. Adversarii erau mai mulți și mai puternici decât fuseseră vreodată. Imperiul otoman scotea În luptă Întreaga armată, renunțând la orice acțiune militară spre Răsărit și În Balcani. Alianțele acestuia erau puternice și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
morții Moldovei și pentru cei ce aveau să plece din această lume. Ienicerii asistau tăcuți la această ceremonie, care depășea momemntul Îngropării unui om. Era un om care pierise apărându-și domnitorul, iar asta făcea ca totul să devină o adunare a creștinilor Împotriva invaziei musulmane, pe care turcii preferau s-o vadă ca o adunare a Învinșilor Împotriva Învingătorilor. O adunare tăcută și umilă. Încet, lumea se risipi. Nimeni nu privise insistent spre cei doi țărani prăfuiți și obosiți abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
la această ceremonie, care depășea momemntul Îngropării unui om. Era un om care pierise apărându-și domnitorul, iar asta făcea ca totul să devină o adunare a creștinilor Împotriva invaziei musulmane, pe care turcii preferau s-o vadă ca o adunare a Învinșilor Împotriva Învingătorilor. O adunare tăcută și umilă. Încet, lumea se risipi. Nimeni nu privise insistent spre cei doi țărani prăfuiți și obosiți abia sosiți de la câmp, care se Întoarseră, cu pași clătinați, privind În pământ. Întunericul se lăsase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Îngropării unui om. Era un om care pierise apărându-și domnitorul, iar asta făcea ca totul să devină o adunare a creștinilor Împotriva invaziei musulmane, pe care turcii preferau s-o vadă ca o adunare a Învinșilor Împotriva Învingătorilor. O adunare tăcută și umilă. Încet, lumea se risipi. Nimeni nu privise insistent spre cei doi țărani prăfuiți și obosiți abia sosiți de la câmp, care se Întoarseră, cu pași clătinați, privind În pământ. Întunericul se lăsase deja. Drumul spre Vaslui era luminat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]