11,393 matches
-
amonte de la Oppenheim nu a decurs fără probleme. Primul val de debarcare se afla la mijlocul albiei fluviului când germanii au deschis focul cu mitraliere. Un schimb intens de focuri s-a desfășurat pentru aproximativ o jumătate de oră între militarii aliați care reușiseră deja să debarce și punctele întărite de apărare germane. În tot acest timp, operațiunea de traversare a râului a continuat. Germanii au capitulat în cele din urmă, iar americanii au început înaintarea spre est, pentru lărgirea capului de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
89-a de infanterie SUA au traversat fluviul 10 km sud de Boppard, la St. Goar. Deși rezistența germană din aceste sectoare a fost mai puternică decât cea întâmpinată de primele unități ale Corpului al XII-lea, problemele întâmpinate de aliați la Boppard și St. Goar au ținut în principal de terenul mai accidentat și mai puțin de răspunsul defensivei. Raioanele de traversare ale Corpului VIII erau plasate de-a lungul văii cursului mijlociu al Rinului, loc unde Rinul își săpase
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
efectuate mult în spatele liniilor inamice cu câteva ori înaintea asaltului amfibiu, zonele de parașutare ale „Varsity” erau imediat în spatele primelor linii germane, în raza de acțiune a artileriei aliate. În plus, pentru ca să nu fie loviți de focul propriei artilerii, parașutiștii aliați nu trebuiau să înceapă acțiunea decât după ce infanteria reușise să ajungă pe malul estic al Rinului. Justețea hotărârii lansării parașutiștilor înarmați doar cu arme ușoare de infanterie într-o zonă așa de apropiată de front a fost pusă la îndoială
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
a operațiunii aeropurtate. Montgomery era însă convins că parașutiștii aveau să facă rapid joncțiunea cu forțele de asalt terestru, ducând la creșterea rapidă a efectivelor din capul de pod. de îndată ce capul de pod s-ar fi aflat ferm sub controlul aliaților, diviziile aeropurtate ar fi fost transferate către marile unități din cadrul cărora fuseseră temporar mutate. „Operațiunea Plunder” a fos declanșată pe 23 martie cu un asalt al elementelor Armatei a 2-a britanice, ale căror acțiuni au vizat trei puncte de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
aceleiași zile. Până în acel moment, parașutiștii reușiseră să cucerească toate obiectivele propuse, iar în plus luaseră și 3.500 de prizonieri. Mai la sud, descoperirea unei breșe în liniile defensive din fața Diviziei a 30-a de infanterie au crescut încrederea aliaților în posibilitatea de reușită a unei străpungeri totale a frontului german până pe 25 martie. După ce atacurile de mică amploare ale aliaților din dimineața zilei de 25 martie au primit un răspuns timid din partea germanilor, comandantul diviziei, generalul maior Leland S.
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Mai la sud, descoperirea unei breșe în liniile defensive din fața Diviziei a 30-a de infanterie au crescut încrederea aliaților în posibilitatea de reușită a unei străpungeri totale a frontului german până pe 25 martie. După ce atacurile de mică amploare ale aliaților din dimineața zilei de 25 martie au primit un răspuns timid din partea germanilor, comandantul diviziei, generalul maior Leland S. Hobbs, a organizat două grupuri de asalt mobile cu obiectivul pătrunderii în adâncimea teritoriului german. Hobbs nu a luat în considerație
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
capului de pod al Corpului XVI. Cele două grupuri de asalt au trebuit să se deplaseze printr-o zonă puternic împădurită, cu drumuri de pământ desfundate, blocate cu blocuri din beton, care ofereau condiții optime pentru defensivă. În aceste condiții, aliații nu au reușit să înainteze decât 3,5 km pe data de 25. A doua zi, grupurile de asalt au reușit să cucerească ceva mai mult teren, iar unul dintre acestea a reușit chiar să își atingă obiectivele ordonate, înaintând
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
aflate pe malul vestic. Târziu, în seara zilei de 26 martie, elementele Diviziei a 8-a blindată a început traversarea și poziționarea în capul de pod deja cucerit. Deși tancurile sosite în capul de pod a întărit capacitatea ofensivă a aliaților, Simpson a fost mult mai interesat să trimită Corpul XIX să traverseze podurile de peste Wesel, în conformitate cu indicațiile lui Montgomery, și, folosindu-se de drumurile mai bune de la nord de Lippe, să ocolească prin flanc inamicul din fața Diviziei a 30-a
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
mult mai interesat să trimită Corpul XIX să traverseze podurile de peste Wesel, în conformitate cu indicațiile lui Montgomery, și, folosindu-se de drumurile mai bune de la nord de Lippe, să ocolească prin flanc inamicul din fața Diviziei a 30-a. Din păcate pentru aliați, presiunea germanilor din zona de nord a capetelor de pod a Armatei a 2-a a făcut ca britanicii să își finalizeze cu greutate podurile de pontoane de la Xanten. În aceste condiții, cea mai mare parte a traficului de peste fluviu
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
întregului Corp VII, care a preluat ferm controlul asupra teritoriului german ocupat. După o înaintare de peste 70 km fără pierderi, forța mobilă blindată s-a oprit la aproximativ 24 km de obiectivul atacului. La reluarea înaintării în dimineața zilei următoare, aliații au trebuit să încerce să depășească pozițiile germane apărate de elevii unei școli militare de tanchiști SS de la Paderborn. Cadeții germani echipați cu aproximativ 60 de tancuri au rezistat cu fanatism întreaga zi. În fața rezistenței forte puternice a germanilor, generalul
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
spre est prin podul capului de pod britanic de la Rees. Armata I franceză a cucerit pe 31 martie propriul cap de pod, după ce forțase cursul fluviului la Germersheim și Speyer, cam la 80 km sud de Mainz. Atacurile impetuoase ale aliaților la est de Rin și scăderea într-un ritm accelerat a capacității de rezistență a germanilor au transformat campania finală din Germania într-o urmărire a unui inamic aflat într-o continuă retragere. În centrul dispozitivului aliat, generalul Eisenhower a
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Atacurile impetuoase ale aliaților la est de Rin și scăderea într-un ritm accelerat a capacității de rezistență a germanilor au transformat campania finală din Germania într-o urmărire a unui inamic aflat într-o continuă retragere. În centrul dispozitivului aliat, generalul Eisenhower a plasat o armată proaspăt sosită pe front, Armata a 15-a SUA, plasată sub controlul Grupului de Armată XII. Aceste forțe noi, împreună cu Armatele I și Armata a 9-a au restrâns continuu regiunea controlată de germani
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
considerau că orașul este un punct critic din punct de vedere politic și chiar și militar. Eisenhower, sprijinit de propriul său Mare Stat Major, și-a susținut cu fermitate planul. Din punctul de vedere al generalului american, obiectivul principal al aliaților era obținerea cât mai rapid a victoriei. Dacă responsabilii politici americani i-ar fi dat ordin să schimbe direcția de atac spre Berlin, sau dacă realitățile frontului ar fi impus participarea la cucerirea capitalei germane, Eisenhower avea să acționeze în
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
pentru realizarea planului lui Eisenhower era eliminarea rezistenței germane din Ruhr. Chiar mai înainte ca încercuirea regiunii să fie complete, germanii din Ruhr încercaseră în mai multe rânduri să își evacueze forțele spre est. Toate aceste tentative fuseseră respinse de aliați, care se bucurau de o copleșitoare superioritate în efective și armament. Pentru eliminarea rezistenței germane din Ruhr, Armatele I și a 9-a au pregătit atacuri pe direcția est-vest, de-a lungul văii râului Ruhr. Armata A 9-a din
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
cedat rapid. Pe 13 aprilie, Armata a 9-a reușise să elimine rezistența germană din nordul pungii, în timp ce elementele Diviziei a 8-a de infanterir din cadrul Corpului XVIII aeropurtat au atins malurile sudice ale Rurului, împărțind punga germană în două. Aliații au luat în fiecare zi mii de prizonieri. începând din 16-18 aprilie, când germanii au încetat practic rezistența, iar resturile "Grupului de Armată B" au capitulat în mod oficial, soldații germani s-au predat individual sau în grupuri de sute
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
în mod oficial, soldații germani s-au predat individual sau în grupuri de sute de oameni în fiecare zi. Comndantul Grupului de Armată B, Walther Model, s-a sinudis pe 21 aprilie. Numărul total al prizonierilor de război luați de aliați în Ruhr a ajuns la aproximativ 325.000, cu mult peste orice estimare pe care o făcuseră americanii. Comandanții americani au încercuit în grabă perimetre mari cu sârmă ghimpată, creând lagăre de prizonieri improvizate, unde germanii care se predaseră așteptau
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
-a blindate și ale Diviziei a 89-a de infanterie au cucerit micul oraș Ohrdruf, la câțiva kilometri de orașul Gotha, ei au descoperit lagărul de concentrare Ohrdruf, primul dintr-un șir de lagăre pe care aveau să le elibereze aliații occidentali. Pauza făcută pe 4 aprilie de Armata a 3-a a permis restului trupelor lui Bradley să ajungă la râul Leine, cam la 80 km este de Paderborn. Astfel, toate cele trei armate ale Grupului de Armate XII SUA
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
peste Leine, ceea ce l-a făcut pe Bradley să ordone declanșarea unui atac nerestricționat spre est. În dimineața zilei de 10 aprilie, Grupul de Armată XII a declanșat cu hotărâre înaintarea spre Elba. Cursul Elbei era obiectivul oficial al înaintării aliaților occidentali, dar erau încă numeroși comandanți americani care considerau că obiectivul final trebuia să fie cucerirea Berlinului. Până în dimineața zilei de 11 aprilie, elemente ale Diviziei a 2-a blindate din cadrul Armatei a 9-a au înaintat rapid aproape 120
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
rezistență puternică, elementele sale înaintate atingând malurile fluviului pe 24 aprilie. După ce Grupul de Armată VI și Armata a 3-a finalizaseră înfrângerea centrelor principale de rezistență din sudul Germaniei și se îndreptau spre Austria, devenise clar pentru toată lumea, pentru aliați și pentru germani în egală măsură, că războiul se apropia de sfârșit. În fața trupelor aliate care înaintau, localitățile ridicau steagul alb al capitulării, în speranța că astfel vor evita distrugerile suferite de orașele care rezistaseră. În același timp, militarii germani
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
garnizoana orașului a capitulat în fața militarilor Corpului XV. Militarii aceluiași Corp de Armată XV au ocupat de asemenea și Berchtesgaden, mica localitate care ar fi trebuit să fie punctul de comandă al lui Hitler în "Reduta Alpilor". Odată cu ocuparea de către aliați a tuturor pasurilor montane ale Alpilor, fusese îndepărtată orice posibilitate de rezistență în munți sau în zonele învecinate. După încă doar câteva zile, războiul avea să se încheie în Europa. În vreme ce forțele aliate din sud înaintau spre Alpi, Grupul de
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
înțelegeri cu germanii, cărora urma să li se parașuteze alimente în acordului acestora pentru încetarea focului. Operațiunile de parașutare a alimentelor cunoscute ca „Mana Cerească” și „Haleala” au fost organizate începând cu 29 aprilie, acestea marcând începutul unui efort al aliaților conduși de SUA pentru salvarea Europei devastate de război. Spre sfârșitul lunii aprilie, al treilea Reich era sfâșiat de trupele aliate. Dintre teritoriile care se mai aflau încă sub controlul naziștilor, majoritatea nu se aflau de fapt în Germania. După ce
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
fusese eliminată de americani, iar Berlinul era încercuit de Armata Roșie, Adolf Hitler s-a sinucis pe 30 aprilie, lăsându-i amiralului Karl Dönitz sarcina negocierii capitulării. După ce germanii au încercat fără succes să ajungă la o înțelegere doar cu aliații occidentali, Dönitz l-a împuternicit pe 7 mai pe Alfred Jodl să accepte o capitulare completă pe toate fronturile. Documentele necesare au fost semnate în aceeași zi, capitularea intrând în vigoare pe 8 mai. În ciuda unor acte izolate de rezistență
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
operațiunilor militare din Europa Centrală devenise evident că victoria aliată nu mai putea să fie pusă la îndoială. După ce mizase pe o victorie în timpul ofensivei din Ardeni, Hitler nu a mai dispus de resurse suficient de mari pentru ca să oprească înaintarea aliaților. În ciuda acestui fapt, aliații au trebuit să lupte din greu pentru victorie. Chiar și atunci când devenise evident chiar și pentru cei mai loiali naziști că situația Germaniei este pecetluită, Hitler a continuat să refuze să recunoască realitatea. Doar când proiectilele
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
Centrală devenise evident că victoria aliată nu mai putea să fie pusă la îndoială. După ce mizase pe o victorie în timpul ofensivei din Ardeni, Hitler nu a mai dispus de resurse suficient de mari pentru ca să oprească înaintarea aliaților. În ciuda acestui fapt, aliații au trebuit să lupte din greu pentru victorie. Chiar și atunci când devenise evident chiar și pentru cei mai loiali naziști că situația Germaniei este pecetluită, Hitler a continuat să refuze să recunoască realitatea. Doar când proiectilele artileriei sovietice au început
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]
-
cedat și s-a sinucis. Traversarea Rinului, încercuirea și cucerirea regiunii Ruhr și înaintarea rapidă până pe aliniamentele fluviilor Elba-Mulde și a Alpilor au consacrat campania finală de pe frontul de est ca o dovadă a superiorității aliate în războiul de manevră. Aliații occidentali au demonstrat în Europa Centrală că au putut să învețe din lecțiile trecutului primite în timpul campaniei din Normandia și a marșului de la Paris până la Rin. Aliații au creat unități hibride cu mare capacitate de luptă și mobilitate prin atașarea
Invadarea Germaniei de către Aliații apuseni () [Corola-website/Science/335457_a_336786]