11,618 matches
-
turn în plan rotund conține o scară în spirală. La colțul sud-estic se află o proiecție semicirculară mai mare ce conține absida capelei. Întrucât clădirea trebuia să fie și o fortăreață, dar și o locuință comodă, în ziduri s-au amenajat latrine, și s-au instalat patru șeminee pentru încălzire. Materialul principal l-au constituit plăci de piatră de Kent, deși s-a folosit și local. Piatra de Caen a fost importată din nordul Franței pentru a da aspect finisajului, dar
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
Zona din jurul Turnului Alb a fost lăsată liberă astfel încât oricine s-ar apropia de el ar fi obligat să traverseze câmp deschis. Casa Nestematelor a fost demolată, iar Bijuteriile Coroanei au fost mutate în Turnul Martin. Curtea mediană a fost amenajată în timpul domniei lui Richard Inimă-de-Leu, când s-a săpat un șanț la vest de curtea interioară, dublând dimensiunea castelului. Henric al III-lea a ridicat zidurile de est și de nord, dimensiunile de atunci ale curții păstrându-se până în ziua
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
în care se aflau vechile cămări tudoriene dărăpănate; ea a fost distrusă de un incendiu în 1841. În locul ei a fost construită Cazarma Waterloo, care se menține și astăzi și care adăpostește Bijuteriile Coroanei. O a treia curte a fost amenajată odată cu extinderea Turnului în timpul domniei lui Edward I, ca incintă îngustă care înconjura complet castelul. În același timp, a fost construit și un bastion denumit Legge's Mount, în colțul de nord-vest al castelului. Brass Mount, bastionul din nord-est, a
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
dincolo de noile limite ale castelului; inițial, el era cu 4,5 metri mai adânc în centrul său decât este astăzi. Cu adăugarea unei noi curtine, vechea intrare principală în Turnul Londrei a fost ascunsă și a devenit inutilă; s-a amenajat o nouă intrare în colțul sud-vestic al circuitului zidului exterior. Complexul consta dintr-un corp de gardă interior și unul exterior și o barbacană, care a devenit cunoscută sub numele de „Turnul Leului”, fiind asociată cu animalele ce populau Menajeria
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
sud-estic al zidurilor romane ale orașului, folosindu-le drept fortificații prefabricate, Tamisa protejând suplimentar către sud. În această primă fază, castelul ar fi fost înconjurat de un șanț și apărat de o palisadă de lemn, și probabil că avea camere amenajate pentru William. Majoritatea castelelor normande timpurii erau construite din lemn, dar până la sfârșitul secolului al XI-lea, câteva, inclusiv Turnul Londrei, fuseseră renovate sau înlocuite cu piatră. Lucrările la Turnul Alb - de la care își trage numele întreg castelul - sunt în
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
din toată Europa, de influență orientală. La Turnul Londrei, Edward a umplut cu apă șanțul săpat de Henric al III-lea și a construit o nouă curtină de-a lungul acestuia, formând o nouă curte. În fața noii curtine a fost amenajat un nou șanț cu apă. Partea vestică a curtinei lui Henric al III-lea a fost reconstruită, Turnul Beauchamp luând locul vechiului corp de gardă. S-a construit o nouă intrare, cu fortificații elaborate, cuprinzând două corpuri de gardă și
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
-lea a fost închis în Turnul Londrei, unde a fost probabil și omorât. În timpul războaielor, Turnul a fost fortificat pentru a rezista tunurilor și a fost dotat cu ambrazuri pentru tunuri și arme de mână: în acest scop a fost amenajată o incintă la sud de Dealul Turnului, care nu s-a păstrat până astăzi. Puțin după moartea lui Edward al IV-lea în 1483, se crede că a avut loc celebra ucidere a prinților din Turn. Incidentul este unul dintre
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
mai ușoară, cumpărând hrană mai de calitate și decorându-și temnița cu tapițerii achiziționate prin intermediul locotenentului Turnului. Cum rolul de închisoare era la început doar unul secundar pentru Turn - așa cum era cazul pentru orice castel - nu au existat celule special amenajate pentru deținuți decât după 1687 când s-a construit un fel de șopron de cărămidă, o „închisoare pentru soldați”, la nord-vest de Turnul Alb. Reputația Turnului pentru torturi și întemnițări derivă mai ales din propaganda religioasă a secolului al XVI
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
care a fost închis în castel. Ultima persoană executată la Turn a fost spionul german Josef Jakobs, împușcat la 15 august 1941. Execuțiile pentru spionaj pe timp de război s-au făcut într-un poligon de tir în miniatură, prefabricat, amenajat în curtea exterioară și demolat în 1969. Al Doilea Război Mondial a fost și ultima oară când Turnul a fost folosit drept fortificație. În caz de invazie germană, împreună cu Monetăria Regală și cu depozitele din zonă, Turnul urma să formeze
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
Saon, mănăstirea Celic-Dere, mănăstirea Cocoș, bazilica din Niculițel, cetatea Noviodunum (Isaccea), cetatea Dinogeția. Trasee turistice: "Traseul Religios-Turistic:" "Mănăstirea Saon, Mănăstirea Celic Dere, Mănăstirea Cocoș - Sfinții martiri de la Niculițel". "Șantierul Arheologic „Cetățuia”", "obiectivele arheologice „Cetatea Milan”, „La Monument” etc., muzeul arheologic amenajat în localitatea Luncăvița, Cetățile romane Dinogeția, Troesmis, Noviodunum". Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Luncavița se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,43%). Pentru 2
Comuna Luncavița, Tulcea () [Corola-website/Science/310831_a_312160]
-
cald și intim și amintind de foișoarele caselor țărănești românești. Terasa este sprijinită de console elegante de lemn. Intrând în hol, surprinde căldura ambianței, care însoțește vizitatorii pe parcursul întregii case. Scara de lemn îmbie spre etaj. Sub casa scării este amenajat un colț exotic format din lucrări de factură orientală, colecționate de pictor în Istanbul în 1873: covoare, arme, vase, măsuțe și cutii pentru păstrarea diferitelor obiecte de preț, veșminte, papucei, o narghilea. Așezarea obiectelor este asemenea celei prezentate de artist
Casa memorială Nicolae Grigorescu de la Câmpina () [Corola-website/Science/308783_a_310112]
-
în anul 1894, dându-și seama că înclinația sa pentru pictură este o certitudine, Arthur Verona și-a dat demisia și s-a întors în România unde Nicolae Henri l-a invitat în locuința sa din Herța pentru a-și amenaja un atelier. Aici, în ținutul Herței, artistul a realizat o mulțime de tablouri cu care a participat în același an la expoziția Salonului Oficial din București. Ca urmare a revenirii în România, după ce și-a dat demisia din armată în
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
este o instituție culturală de prim rang, amenajată în cadrul unui monument istoric reprezentativ pentru arhitectură românească de la sfârșitul secolului al XIX-lea, palatul regal Cotroceni. Între 1679 - 1681, pe dealul Cotroceni, pe malul drept al Dâmboviței, domnitorul Șerban Cantacuzino întemeiază o mănăstire, defrișând o zonă dens împădurita ce
Muzeul Național Cotroceni () [Corola-website/Science/308858_a_310187]
-
este un parc din București, amplasat de-o parte și de alta a Șoselei Kiseleff în triunghiul descris de bulevardul Ion Mihalache, bulevardul Aviatorilor și strada Ion Mincu. Parcul a fost amenajat după anul 1832, anul în care a fost construită șoseau Kiseleff, din pădurea aflată în această parte a Bucureștiului. Desăvârșirea parcului este legată de numele lui Gheorghe Bibescu și de fratele acestuia, urmașul la tron, Barbu Știrbey. Arhitectul peisagist după
Parcul Kiseleff () [Corola-website/Science/308896_a_310225]
-
în care a fost construită șoseau Kiseleff, din pădurea aflată în această parte a Bucureștiului. Desăvârșirea parcului este legată de numele lui Gheorghe Bibescu și de fratele acestuia, urmașul la tron, Barbu Știrbey. Arhitectul peisagist după planurile căruia a fost amenajat parcul este Wilhelm Mayer, peisagistul care a contribuit și la amenajarea Parcului Cișmigiu. În prezent parcul are o suprafață de 31.690 m². În interiorul parcului sunt presărate mai multe statui reprezentând busturile unor oameni de cultură: Nicolae Leonard, Ovidiu, Barbu
Parcul Kiseleff () [Corola-website/Science/308896_a_310225]
-
al Arhiepiscopiei Ortodoxe din Sibiu și ca fals arhiereu al Bisericii Ortodoxe Române de stil vechi, în perioada 4 august 1964 - l0 octombrie 1965, în mod ilegal a purtat haine bisericești de arhiereu. În aceeași perioadă, inculpatul, după ce și-a amenajat la domiciliul său, o capelă bisericească, împreună cu inculpații Furtună Dumitru, Guțu Roman, Petre Florea și Morar Ioan, a oficiat slujbe religioase stiliste, la care au participat mai multe persoane, adepte ale acestui cult. Tot în perioada de mai sus, inculpatul
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
cercetate locuințe săpate în sol la diferite adâncimi, fiind dezvelite 14 bordeie și 18 semibordeie, cu planimetrie diversă, cu instalații de foc constând în cuptoare de piatră și de lut. De asemenea, s-a constatat și existenta instalațiilor de foc amenajate în aer liber (vetre de foc) Este locul în care s-a născut Ștefan Mailat, cel ce avea să ajungă principe al Transilvaniei. Comăna se află situată în Țara Făgărașului, având o deosebită importanță pentru această regiune, de aici făcându
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
1874 aici a fost sediul Marii Loje a Francmasoneriei Suedeze. Ordinul, condus de regii Suediei, a extins palatul cu aripi laterale pentru săli de întâlnire și ceremonial în 1801 și 1855. În 1874 palatul a intrat în proprietatea statului fiind amenajat pentru Stabul General, Școala Militară și Arhivele de Război. Din această vreme se păstrează aici punctul de referință peste nivelul mării pentru hărțile suedeze. Palatul este astăzi sediul unor secții ale Curții de Apel Svea. Palatul Sparre a fost ridicat
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
trecut la un parlament bicameral. Cu această ocazie palatul a fost renovat și unit cu casa Hebbe, alăturată. Parlamentul s-a mutat într-o nouă clădire în 1905. Vechiul palat Horn a fost în 1913 extins spre lacul Mälaren și amenajat pentru birourile unor instituții centrale. Astăzi este sediu pentru diferite instanțe superioare. Din 2007, pe acoperișul clădirii a fost amenajat un traseu de plimbare pentru turiști. Turnul Birger jarl formează împreună cu Casa Comisarului Superior (Överkomissariens hus) și Vechea Casă de
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
a mutat într-o nouă clădire în 1905. Vechiul palat Horn a fost în 1913 extins spre lacul Mälaren și amenajat pentru birourile unor instituții centrale. Astăzi este sediu pentru diferite instanțe superioare. Din 2007, pe acoperișul clădirii a fost amenajat un traseu de plimbare pentru turiști. Turnul Birger jarl formează împreună cu Casa Comisarului Superior (Överkomissariens hus) și Vechea Casă de Licitație ("Gamla Auktionsverket") un ansamblu comun. Turnul își are originile în sistemul defensiv al orașului, ridicat de regele Gustav Vasa
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
proprietatea Biroului Regal de Asistență Generală ("Kungliga Generalassistanskontoret"), o casă de amanet condusă de un comisar superior, înființată pentru a veni în sprijinul oamenilor nevoiași. Locuința a fost extinsă și transformată în birouri iar depozitul de pe partea opusă a fost amenajat pentu comisar. La începutul secolului 19, Biroul de Asistență a fost supraînălțat și extins în etape. În 1833, atât biroul cât și clădirile au fost preluate de oraș. Orașul a localizat aici și Casa de Licitație, pentru care corpul de
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
Din această perioadă se păstrează în interior stucaturi valoroase. Între anii 1739-44 a locuit aici Hedvig Taube, amanta regelui Frederic I. În 1759 a devenit casă parohială în parohia Riddarholmului. Parohia s-a desfințat în 1807 iar clădirea a fost amenajată pentru învățământul gimnazial începând cu anul 1821. În 1854 gimnaziul a fost extins și în clădirea de vest (ridicată în 1746 și extinsă în 1806), amândouă construcțiile fiind unite printr-o punte acoperită, la etaj. Clădirile au fost achiziționate de
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
ușor de draniță, dimensiunile mici și tradiția veche din zonă indică această ipoteză. Turnul se înalță pe tălpi peste tinda femeilor, numai până la nivelul coamei acoperișului, o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj. În partea superioră, între picioarele turnului, a fost amenajat un foișor deschis, probabil pentru un singur clopot. Turnul se termină cu un coif ascuțit ce protejează foișorul cu ajutorul unei poale împrejur. Turnul este legat cu pereții tindei însă străbate decorul de ocnițe. Este posibil ca turnul să fie adăugat
Biserica de lemn din Bălan Josani () [Corola-website/Science/309767_a_311096]
-
etapelor lucrărilor de renovare prin intermediul mărturiilor a trei generații de fotografi. În vecinătate se află vila Art Nouveau a familiei Löw-Beer (din care provenea Greta Tugendhat), în care funcționează acum o sucursală a Muzeului Regiunii Brno și care va fi amenajată pentru a prezenta o expoziție intitulată "Lumea burgheziei din Brno Bourgeoisie în jurul familiilor Löw-Beers și Tugendhat". Vila cu trei etaje este situată pe o pantă și are fațada orientată către sud-vest. Cel de-al doilea nivel (parterul) cuprinde camerele de
Vila Tugendhat () [Corola-website/Science/309775_a_311104]
-
scenele ce prezintă copilăria lui Iisus. Picturile exterioare lipsesc aproape cu desăvârșire ca urmare a intemperiilor de peste ani. Inscripțiile interioare sunt în alfabetul chirilic, în care au fost tipărițe și cărțile de cult, care pot fi admirate în cadrul micului muzeu amenajat în cadrul Protopopiatului Ortodox din Șimleu Silvaniei. În anul 2005 a fost refăcut acoperișul de șindrilă, iar pe parcursul anilor 2007 și 2008 a fost construit gardul împrejmuitor. Lucrările de reparație s-au făcut în mare parte cu sprijinul credincioșilor, al Direcției
Biserica de lemn din Derșida () [Corola-website/Science/309825_a_311154]