13,008 matches
-
biserica „Minunea din Colose a Arhanghelului Mihail” (din sus, hramul pe 6/19 septembrie), unde este paroh părintele Octavian Cocu. Spre deosebire de alte localități orheiene ca, spre exemplu, Butuceni, Trebujeni, Ivancea, Seliște, Lucășeuca, Lopatna, Jorile, Mârzești ș.a., unde în rezultatul investigațiilor arheologice de mai mulți ani au fost depistate numeroase urme de vechi așezări omenești, satul Susleni și împrejurimile lui nu s-au bucurat încă de cercetări sistematice și minuițioase. Aceasta, însă, nu înseamnă nicidecum că locurile acestea, cu condiții naturale deosebit de
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
vechi așezări omenești, satul Susleni și împrejurimile lui nu s-au bucurat încă de cercetări sistematice și minuițioase. Aceasta, însă, nu înseamnă nicidecum că locurile acestea, cu condiții naturale deosebit de prielnice vieții omului, n-au fost valorificate. Conform unui sondaj arheologic efectuat de Oleg Levițki materialele colectate pe vatra satului datează din eneolitic (mileniile IV-III î.Hr.). Pe partea stângă a drumului ce leagă satele Susleni și Trebujeni, în locul numit Fântâna Joei, în anul 1959 s-au descoperit vestigii care atestă o
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
al cetelor de nomazi ce au hoinărit prin aceste locuri în sec. III. Movila funerară se află la 4 km Vest de Susleni, la hotarul dintre moșia satului și cea a Berezlogilor, în stânga șoselei Orhei - Susleni. Localnicii numesc acest monument arheologic La Movilă. În prezent, terasamentul movilei este practic aplatizat de lucrările agricole anuale, înălțimea ei nedepășind 1 m. față de restul terenului. Relativ la vechimea Susleniului, se impune precizarea că până în veacul al XVI-lea nu poate fi vorba de o zi
Susleni, Orhei () [Corola-website/Science/305196_a_306525]
-
gospodării alcătuiau 2284 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane. Satul Bulboci este așezat pe valea rîului Căinar. Existența unei vieți sedentare omenești în acest loc cu mult înainte de era noastră o probează vestigiile arheologice, descoperite în cuprinsul și în preajma localității: străvechile unelte de lucru și obiecte de uz casnic, fragmentele unor vase de lut și de arama, produsele de meșteșugărit, cenușarele pe locul cuptoarelor de altă dată. Urmele trecutului îndepărtat le păstrează movilele din
Bulboci, Soroca () [Corola-website/Science/305206_a_306535]
-
km sud-est de la extremitatea de sud a satului Corlăteni, la 0,4 km nord-vest de locul de scurgere a râulețului Copăceanca în Răut, pe un promontoriu format de confluența acestor două râuri, la sud-est de stația de energie electrică. Materialele arheologice descoperite datează din perioada culturii Cucuteni-Tripolie. La sfârșitul mileniului II î.e.n. pe terenul comunei au existat alte două așezări umane. Pe vetrele lor au fost descoperite case arse, diferite obiecte casnice, în special vase de lut din epoca bronzului (sec
Corlăteni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305200_a_306529]
-
nord a Republicii Moldova, la distanța de 33 km de Soroca și 193 km de Chișinău. Primele așezări ale oamenilor pe teritoriul satului Tătărăuca Veche apar încă în eneolitic. Acest fapt este confirmat prin așezarea Tătărăuca Veche - I, înscrisă ca monument arheologic în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat în articolul cu numărul 494. Alt monument arheologic, numit Tătărăuca Veche - II, reprezintă o așezare din secolele III-IV. Data primei atestări documentare a satului Tătărăuca Veche necesită o precizare. Într-un document datat
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
Primele așezări ale oamenilor pe teritoriul satului Tătărăuca Veche apar încă în eneolitic. Acest fapt este confirmat prin așezarea Tătărăuca Veche - I, înscrisă ca monument arheologic în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat în articolul cu numărul 494. Alt monument arheologic, numit Tătărăuca Veche - II, reprezintă o așezare din secolele III-IV. Data primei atestări documentare a satului Tătărăuca Veche necesită o precizare. Într-un document datat cu 23 noiembrie 1470 este pomenită denumirea satului la indicarea hotarelor dintre moșii. Documentul dat
Tătărăuca Veche, Soroca () [Corola-website/Science/305208_a_306537]
-
Ungheni-Balti, Ungheni-Chisinau Transportul în comun este asigurat de maxi-taxi, rutele 4 (Zagarancea - Ungheni-Deal), 6(Zagarancea - Ungheni-Vale) și 8 (Semeni - Ungheni) Pe râul Prut se extrage și se transporta nisip de o foarte bună calitate. De o deosebită importantă este monumentul arheologic din satul Semeni, numit de localnici "Masă lui Petru cel Mare (tarul Rusiei)" se presupune că anume aici s-ar fi întâlnit Dimitrie Cantemir cu tarul Rusiei, Petru I, înainte de bătălia de la Stănilelești (18-22 iulie 1711), insă cercetările arheologice arată
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
monumentul arheologic din satul Semeni, numit de localnici "Masă lui Petru cel Mare (tarul Rusiei)" se presupune că anume aici s-ar fi întâlnit Dimitrie Cantemir cu tarul Rusiei, Petru I, înainte de bătălia de la Stănilelești (18-22 iulie 1711), insă cercetările arheologice arată că pe acel loc a existat cândva o cetate făcută din șanțuri și valuri de pământ. Alte monumente istorice sunt cele șase movile Kurgan. În apropiere de răul Prut a fost amenajată o zonă de agrement, alt obiectiv turistic
Zagarancea, Ungheni () [Corola-website/Science/305222_a_306551]
-
este o localitate-centru de comună în Raionul Ialoveni, Republica Moldova. Hramul satului este pe 3 iunie de ziua sfinților "Constantin și Elena". Primele așezări pe acest teritoriu au fost întărite încă de triburile geto-dace din sec. II - I î.e.n. În urma săpăturilor arheologice din perioada sovietică au fost descoperite urme de așezări medievale timpurii, obiecte ce datează cu sec. VIII - XIII. Denumirea satului provine de la moșia boierului Cantacaz, care se numea "Hanul Vechi", adică de la Han. O importanță deosebită pentru sat o are
Hansca, Ialoveni () [Corola-website/Science/305234_a_306563]
-
asigura un venit mai mare, întoarcerea lor nu este încă motivată de o situație economică care sa le permită să aibă venituri comparabile. Prima atestare documentară a satului este menționată în anul 1257, sub denumirea de "Terra Szek", însă descoperirile arheologice au pus în lumină urmele locuirii pe aceste teritorii cu mult timp înainte, dovada acestei susțineri stând și în tezaurul descoperit pe teritoriul satului, tezaur ce datează din epoca bronzului. Zona era cunoscută ca una populată de români, mărturie sunt
Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/306058_a_307387]
-
acoperă evenimentele importante petrecute în capitala României, din cele mai vechi timpuri până în epoca contemporană. Rezultatele cercetărilor arheologice atestă că teritoriul pe care se află Bucureștiul a fost locuit neîntrerupt încă din epoca paleolitică (așchii tăioase din cremene, un „nucleu” de silex descoperite pe malul Lacului Fundeni, carierele de nisip din Pantelimon, dealurile de la Mihai-Vodă și Radu-Vodă ). Au
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
Noi, în Piața de Flori, la Crângași și la Giuleștii-Sârbi au fost descoperite așezări ale populației vechi românești din secolele X-XI, iar în pădurea Pantelimon, pe malul Lacului Tei, așezări din secolele XII-XIV . Începând cu secolul al XV-lea, mărturiile arheologice se completează cu izvoare scrise. Tradiția spune că întemeierea orașului s-a realizat în vremea lui Bucur, pe care unii îl cred cioban, alții pescar, boier, haiduc. Prima consemnare în scris a acestei tradiții este cea din 1761, a călugărului
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
1891 și apoi între 23 martie 1892 și 13 aprilie 1894 a fost vicepreședinte al secțiunii istorice a Academiei Române. La 7 aprilie 1886 a fost numit membru al unei comisii înființate pentru a se ocupa de exploatarea științifică a sitului arheologic de la Cucuteni. În anul 1886, a propus crearea unei reviste istorice a Academiei și să se întocmească un catalog al documentelor aflate în posesia Academiei. Din același an, au apărut, de sine stătătoare, Memoriile Secțiunii Istorice, iar în deceniile următoare
Alexandru Papadopol-Calimah () [Corola-website/Science/306194_a_307523]
-
habeat”" a fost tradus prin „nici un voievod să nu aibă dreptul de găzduire la ei”. Primul fragment a stârnit o mare controversă printre istoricii români, care au preluat această traducere în lucrările lor. Întrucât acea afirmație nu corespundea cu dovezile arheologice, mulți au considerat diplomă drept un fals (de exemplu Sextil Pușcariu). Cu toate acestea, ea a fost confirmată de o serie de alte acte și diplome, emise în anii imediat următori lui 1211 (a se vedea mai jos). Prima remarcă
Diploma Cavalerilor Teutoni () [Corola-website/Science/306226_a_307555]
-
deasupra birourilor Comunității Evreiești din Atena, pe strada Melidoni nr. 8, este singura sinagogă romaniotă din oraș. Construită în 1906, nu asigură servicii religioase decât cu ocazia marilor sărbători, dar la cerere, se poate deschide pentru vizitatori. În 1930, săpături arheologice efectuate în Atena, au condus la descoperirea în vechea Agoră a orașului, la baza dealului Thesion, a ruinelor unei clădiri vechi (Metroon). Arheologul H. Thompson, de la Școala Americană de Studii Clasice din Atena, a afirmat că această clădire ar fi
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
fost acoperită pentru a fi protejată, fiind studiată ulterior de mai mulți arheologi, printre care Thiersch în 1901, Furtwängler în 1904, E. Sukenik în 1928, și în fine, Dr. G. Welter în 1932. Alte studii au fost efectuate de către Serviciul Arheologic Național. În baza calității mozaicului utilizat la realizarea pardoselii, se presupune că sinagoga a fost ridicată în 300 - 350 DC, fiind utilizată până în sec.7. Mozaicul multicolor creează impresia unui covor, printr-un model geometric de albastru, gri, roșu și
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
fost descoperite și două inscripții în limba greacă deasupra intrării, situată pe peretele dinspre apus al clădirii. Astăzi, în sinagogă a rămas doar o parte din pardoseala inițială cu mozaic, restul a fost mutat din locația inițială, în curtea muzeului arheologic al insulei. O singură sinagogă romaniotă funcționează în întreaga emisferă vestică, respectiv Kehila Kedoșa Ianina, în 280 Broome Street, situată în zona Lower East Side din Manhattan, care este utilizată de comunitatea romaniotă. Ea dispune de o listă de cca.
Romanioți () [Corola-website/Science/304752_a_306081]
-
distrus în mare parte și după indiferența împăraților și a cetățenilor cauzată de declinul cultelor păgâne și de creștinarea imperiului. Se știe că multe dintre coloanele vechiului templu au fost transportate la Constantinopol pentru construirea catedralei Sfintei Sofia. După săpăturile arheologice din secolul al XIX-lea, respectiv secolul XX, multe dintre comorile vechiului templu printre care statui, vase și basoreliefuri au fost transportate la British Museum din Londra și la Muzeul de Arheologie din Efes. În prezent vechiul site al templului
Templul zeiței Artemis din Efes () [Corola-website/Science/304776_a_306105]
-
Storojineț, la o distanță de 8 km de granița Ucrainei cu România. Crasna are o populație de locuitori , dintre care majoritatea sunt români . Orașul s-a format în 1968 prin unirea vechilor localități interbelice Crasna Ilschi și Crasna Putnei. Cercetările arheologice au scos la iveală date importante privitoare la continuitatea așezărilor omenești în zona orașului, dar prima mențiune documentară a satului Crasna are loc într-un document al domnitorului Alexandru cel Bun din 15 iunie 1431, prin care întărea vornicului Cupcici
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
un captiv legat de un curmal, redat fiind și ciorchinele de curmale; pe Columnă semnătura plastică o constituie coniferele - palmiroide, niciodată tăiate de geniștii armatei romane. Oricine știa să «citească» un monument artistic antic ar fi putut dezlega «enigma» obiectivului arheologic în chestiune, cunoscut de un veac.” [ Nimeni nu-i profet în țara lui - Studia IV, pp. 408-420] „O soartă din cele mai triste a avut o dată mai mult Monumentul triumfal de la Adamclisi și împreună cu el cartea mea [v. p. 455
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
coperta. O privesc ca pe un copil ce și-a luat zborul în lumea largă. Eu rămân însingurată, la birou, cu alte manuscrise în față. Gustului eternității. Motivul real e mai simplu decât am crede-o: misterul care condiționează poveștile arheologice. [...] Ele sunt, am zice, captivante prin excelență. În mai mare măsură decât istoria ca atare, aceste istorii conexe au o garanție care nu ține seama de vreun termen. De aceea percep aici mai curând un «gust al istoriei» decât unul
Mihai Gramatopol () [Corola-website/Science/304856_a_306185]
-
Tindale a sugerat că principalul grup care a ocupat regiunea era format din indigenii ngunnawal, în timp ce etnicii ngarigo au trăit la sud de ACT, wandandian la est, walgulu de asemenea la sud, gandangara la nord, iar wiradjuri la nord-vest. Dovezile arheologice de colonozare a regiunii includ adăposturi de piatră locuite, picturi rupestre și gravuri, locuri de veci, tabere, cariere, unelte de piatră și aranjamente. Acestea sugerează faptul că zona a fost locuită de oameni de cel puțin 21.000 de ani
Canberra () [Corola-website/Science/304891_a_306220]
-
Începuturile culturii de pe teritoriul de astăzi al Austriei pot fi identificate aproximativ în jurul anului 1.050 î.e.n. în rămășițele arheologice ale culturilor Hallstatt și La Tène. În termenii pe care îi înțelegem astăzi, o adevărată cultură a Austriei a început să prindă contur pe vremea când teritoriul actual al Austriei era parte a Sfântului Imperiu Roman, având în actul Privilegium
Cultura Austriei () [Corola-website/Science/304911_a_306240]
-
este un oraș, reședința raionului din Republica Moldova. Localitatea are 8765 locuitori și o suprafață de 5,13 km². Arheologii au identificat pe teritoriul orașului vetre a două sate existente în mileniile IV-II î.Hr. Pe locul vetrelor au fost colectate materiale arheologice care ne pot oferi informații despre viața locuitorilor. Unul din sate se afla în sud-vestul orașului pe colina Dealul Pleșuv . Celălalt sat era situat pe teritoriul orașului, lângă cimitirul evreiesc. Locuitorii acestor sate își construiau case spațioase, cu sau fără
Briceni () [Corola-website/Science/305585_a_306914]