11,388 matches
-
ce erau încorporate în ministerul său, întrucât el era «vicarul lui Petru». Câteva zeci de ani mai târziu, papa Gelasius I (492-496) a insistat asupra independenței totale a Bisericii în raporturile cu imperiul, care însă trebuie să se supună autorității bisericești în problemele spirituale și, în mod analog, a insistat asupra supunerii credincioșilor «prelatului sediului roman, pe care însuși Domnul a voit să-l pună în fruntea tuturor preoților». În perioada dezmembrării dramatice a imperiului roman în Occident papii au reprezentat
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
latină stingerea dinastiei carolingiene și apariția formelor feudale au produs amestecul apiscopului Romei în ițele intereselor politice, civile. De reținut că în aceste State feudaleprelații participau activ în plan politic local, iar nobilii se amestecau tot mai mult în structurile bisericești. Puterea civilă exercita un apăsător control asupra alegerilor papei, pe atunci încredințată clerului roman. Nu rareori papii au fost aleși, nu atât după criterii care privilegiau calitățile spirituale și pastorale, cât mai ales în funcție de fidelitatea față de familiile puternice și funcție de
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
erau multinaționale, slavii (ziși „șchei”) fiind în general la fel de numeroși ca și proto-românii, și pe alocuri majoritari (din acea perioadă au rămas nenumărate toponime slave precum Bistrița, Crasna, Ialomița, Prahova, Săvădisla, Slatina ș.a., limba și scrierea slavonă oficiale în liturghia bisericească și în principatele române, sau denumiri precum Blahnița, Vlăhița, Vlăsia sau Vlașca pentru zonele cu comunități protoromâne înconjurate de populații slave). Micile cnezate slavo-române erau de altfel vasale ale puterilor vecine precum Ungaria, Galiția, Tătarii sau Bulgarii. Toate aceste formații
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
ca Mircea cel Bătrân care a construit mănăstirile Cozia și Cotmeana. Și boierii au ctitorit mănăstiri, precum Craoiovestii. Mănăstirile erau scutite de dări și erau autonome. Dacă la început călugării își alegeau egumenii, în timpul lui Mihai Viteazul, se adună soborul bisericesc care stabilea regluli clare, iar viață monahală intrase într-un lung declin. În timpul domnitorului Radu cel Mare, biserica a fost reorganizată, aducându-l pe fostul patriarh Nifon care să clarifice raporturile dintre domnitor și mitropolie. Au fost înființate două episcopii
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
sudul Carpaților, iar din 1370 au fost înființate două episcopii catolice la Argeș și Severin, prin intermediul raporturilor vasalice cu regatul maghiar și domnitor. În Moldova, până la înființarea mitropoliei, erau episcopi și mitropoliți din Halici. Petru Mușat a înființat o structură bisericească autohtonă, apelând la mitropolitul Antonie de Halici, ca să fie sfințiți doi episcopi, printre care și fratele sau, Iosif, care să fie confirmat ca mitropolit la Suceava, lar pe Meletie la Rădăuți. Patriarhia a refuzat și l-a numit pe un
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
până în secolul XVI, când a fost înființată o episcopie ortodoca la Strei-Sângeorgiu. Biserica catolică predomină în voievodatul Transilvaniei, fiind supusă episcopiei catolice din Albă Iulia. Episcopiile erau împărțite în arhidiaconate. Bisericile săsești erau grupate în decanate. Doar catolicii plăteau dijma bisericească, fiind strânsă de preot, care trebuia să o împartă cu arhidiaconii, episcopul și cu dijmutorii papali. Episcopul avea atribuții juridice asupra laicilor în probleme de morală și de moștenire și dădea sentința finală, însă aprobată de voievod.
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
apare săptămânalul "Der Patriot", publicat de Joseph Schmidt. Primul periodic arădean tipărit în limba română, a fost gazeta "Speranța", apărută între 1 februarie - 15 decembrie 1869 și ulterior între 10 ianuarie - 13 iunie 1872, periodic considerat "„unica și prima foaie bisericească a românilor ortodocși din Ungaria și Ardeal”". Mai târziu, în anul 1877, apare revista, "Biserica și școala", cu existență neîntreruptă până în 1948. În 1897 apare ziarul Tribuna Poporului, sub redacția lui Ioan Russu-Șirianu, care în 1904 își schimbă numele în
Arad () [Corola-website/Science/296931_a_298260]
-
interes local. Între acestea Biserică Evanghelica din Piața Centrală este cel mai reprezentativ simbol arhitectural al orașului. Construită din secolul al XIII-lea în mai multe etape este azi o biserică hala de mari dimensiuni, cu cel mai înalt turn bisericesc din piatră din România (cca. 75 m). Formele gotice ale bisericii au fost îmbrăcate în stilul Renașterii de un meșter italian care a lucrat la Bistrița. La 1564 Andrea Gromo descrie Bistrița că pe un oraș frumos, bogat, populat și
Bistrița () [Corola-website/Science/296934_a_298263]
-
țuică sau vin pentru a invita pe locuitorii satului la nunta feciorului lor. Toți iau parte la închinare, pentru că refuzul este echivalent cu refuzul invitației la nuntă. Nașii lor de botez, sau alți apropiați, se alătură familiei nupțiale la nunta bisericească și la recepția de mai târziu, ce are să dureze o noapte întreagă. Unul din momentele cheie ale ceremoniei vizează despletirea coroniței de mireasă, care simbolizează schimbarea de statut, trecerea de la poziția de fată la cea de nevastă. În trecut, petrecerea
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
Tragoudistis), muzica bizantină a fost privată de elementele care în Occident încurajaseră o dezvoltare neîngrădită a artei. Această metodă care a păstrat muzica departe de polifonie, împreună cu secole de cultură continuă, au permis muzicii monofone să se dezvolte. Împreună cu cântecul (bisericesc) bizantin, grecii au cultivat și împărțit în două cicluri, cel și cel . Cântecul acritic a apărut între secolele al IX-lea și al X-lea și exprima viața și greutățile (grăniceri) Imperiului Bizantin, cele mai bine cunoscute fiind poveștile asociate
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]
-
protestantism din partea Vaticanului, Erasmus își ilustrează însă clar poziția ideologică în opera ""De Libero Arbitrio"" (1524), care conține o critică severă a concepțiilor lui Martin Luther asupra lipsei de libertate a deciziilor omului, admițând însă necesitatea unei înnoiri a moravurilor bisericești. În anii 1517-1524 traduce în limba latină (""Novum instrumentum omne"") versiunea greacă a Noului Testament, traducere însoțită de comentarii critice, superioară ca stil și fidelitate în comparație cu "Vulgata" (Versiunea latină oficială a Bibliei) aflată în circulație. Această traducere i-a servit
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
găsesc și în "Psaltirea Scheiană" și în "Codicele Voronețean"), și că abia continuatorii misionariatului lor au fost cei care au inventat în secolul al X-lea alfabetul chirilic. Slava veche ("slavona" sau "paleoslava") a devenit limba de redactare a textelor bisericești (traducere a scrierilor religioase grecești) și s-a răspândit la popoarele slave ortodoxe, ca dialect slav cult, și la români, ca limbă (străină) liturgică și de cancelarie (în administrația de stat). Despre epoca și formele adoptării alfabetului chirilic în scrierea
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
său, ar fi poruncit arderea cărților și textelor cu caractere latine, și înlocuirea cu alfabetul chirilic și slavona, cu scopul de a împiedica răspândirea catolicismului în principatul Moldova. Mihail Kogălniceanu a susținut aceeași teză (în revista "Alăuta românească", 1838). Cărțile bisericești răspândite la români, începând cu secolele X-XV, au fost scrise în paleoslava în care au scris Chiril și Metodiu, iar grafia a rămas aproape neschimbată timp de mai multe secole. Redactarea a ținut cont de regulile stabilite prin reforma patriarhului
Alfabetul chirilic () [Corola-website/Science/298235_a_299564]
-
religia și gramatica. Pentru clasele a III-a și a IV-a a tipărit "Gramatica limbii române", în care a combătut exagerările latiniștilor, susținând un sistem mai aproape de ortografia folosită în România, care ea însăși avea probleme cu trecerea textelor bisericești scrise cu caractere chirilice la alfabetul latin. În 1877 a inițiat publicarea "Programelor", în primul număr apărând studiul său "Cestiunea ortografiei române", în care a susținut o poziție mixtă, între ortografia fonetică, pe care o considera superioară, și ortografia latinistă
Colegiul Național „Avram Iancu” din Brad () [Corola-website/Science/298232_a_299561]
-
născut în orașul italian Como, într-o familie nobilă. A studiat în școlile publice din orașul sau, intrând apoi, în 1758, la colegiul iezuit. De la vârsta de 14 ani începe să fie atras de știință și refuză să urmeze cariera bisericească, o tradiție în familia sa. În anul 1769 publică prima sa lucrare despre electricitate (un subiect științific "la modă" în vremea sa) - "De vi attractiva ignis electrici" - care atrage atenția asupra sa și îl ajută să obțină postul de profesor
Alessandro Volta () [Corola-website/Science/298287_a_299616]
-
la întoarcere o cină pe socoteala celorlalți. În Prolog și povestiri (peste 18.000 de versuri), Chaucer prezintă un tablou al vieții sociale din Anglia secolului al XIV-lea, în același timp înmănuchează toate genurile literaturii medievale: romanul cavaleresc, legendele bisericești, "fabliaux"-urile, bestiariile, predicile moralizatoare, alegoria. a contribuit în mare măsură în dezvoltarea limbii engleze la rangul unei limbi literare. O dată cu acest "pelerinaj" spre Canterbury începe calea glorioasă a literaturii engleze. În perioada așa zisei Renașteri engleze, Edmund Spenser îl
Geoffrey Chaucer () [Corola-website/Science/298321_a_299650]
-
Biblia), a cât mai multor persoane. Renașterea presupune și o încercare a intelectualilor de a studia și îmbunătăți lumea seculară, prin revigorarea ideilor din antichitate și adoptarea unor noi metode de gândire. Inovațiile renașterii au făcut că structurile politice și bisericești să fie mai receptive și au dus la apariția capitalismului. În timp ce marile regate europene, ca Franța și Spania, au rămas monarhii absolutiste, iar altele se aflau sub controlul direct al Bisericii, republicile italiene au preluat principiile capitalismului, ceea ce a dus
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
pare ca aceștia nu sunt fărșeroți propriu-ziși, ci saracaciani care au reușit să scape de procesul de grecizare stabilindu-se în decursul diferitelor perioade istorice în spațiul albanez. Vechea politica de sprijinire de către București a instituțiilor de învățământ și stabilimentelor bisericești pentru rămânii aromâni pare să se reînnoade și mai recent Atena se confruntă cu concurență din partea României. În Albania, pe lânga susținerea școlii și grădiniței de la Divjaka, unde învață româna și aromâna peste 60 de copii, s-au alocat peste
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
opoziției parlamentare față de monarhie. Magna Charta Libertatum (1215) stabilea un echilibru între rege și reprezentanții Stărilor din regat. Monarhii din dinastia Tudorilor, Henric al VIII-lea și Elisabeta I, introduseseră anglicanismul și cultivaseră protestantismul, obținând beneficii enorme din secularizarea averilor bisericești. După stingerea dinastiei Tudorilor (1603), tronul Angliei a fost ocupat de Iacob I (1603-1625), care inaugura dinastia Stuarților. Iacob I a cultivat anglicanismul și s-a arătat deosebit de intransigent față de catolici și puritani, unii dintre ei emigrând în America. Tot
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
Câmpușel, Stâna de Râu, Râu Mare. Centru al vechiului district hunedorean omonim, spre care gravitau toate localitățile din împrejurimi, orașul Hațeg a constituit un important punct strategic și comercial pe harta Transilvaniei medievale. Cu toate acestea, din punct de vedere bisericesc, comunitatea românească din localitate, umilă ca stare socială, nu a reușit să se remarce în vreun fel pe scena confesională a comitatului. Nobilimea, așezată statornic în Hațeg abia din secolul al XVII -lea nu mai era nici ea interesată la
Hațeg () [Corola-website/Science/297064_a_298393]
-
în germană, "Goldener Freibrief der Siebenbürger Sachsen"), act emis în anul 1224 de regele Andrei al II-lea al Ungariei. Prin acest important document erau confirmate populației germane, așezată pe teritoriul cuprins intre Drăușeni și Orăștie, autonomia teritorial-administrativă, jurisdicțională și bisericească, fiind stipulate concomitent și obligatiile sale față de regii Ungariei. Comunitățile sătești erau conduse de un primar (în ). O dată cu introducerea regimului dualist austro-ungar și cu desființarea Universității Națiunii Săsești ("Sächsische Nationsuniversität") sașii și-au pierdut baza autonomiei lor. Practic, începând cu
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
opusă (sud-estică) a ariei locuite de secui. La Târgu Mureș a existat "Teatrul Secuiesc de Stat" ("Székely Állami Színház"), înființat la 4 Februarie 1946, devenit mai târziu Teatrul Național Maghiar (azi denumit în onoarea artistului local "Tompa Miklós"). Sub aspect bisericesc, secuii au aparținut mai departe de Alba Iulia, deoarece - spre deosebire de sași - secuii nu au beneficiat de o prepozitură proprie în cadrul Episcopiei Transilvaniei. Secuii au fost adesea descriși ca fiind, ca prototip fizic și profil moral, preponderent "de statură mijlocie, cu
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
mai veche, datând probabil de la începutul secolului al XVII-lea, când călugării de la mănăstire produceau deja bere. Depozitele fabricii utilizează beciurile mănăstirii, situată din imediata vecinătate. Acesta este unul din motivele pentru care administrarea fabricii a fost făcută de către Fondul Bisericesc greco-ortodox al Bucovinei, care a arendat-o diferitor comercianți de-a lungul timpului. Timp de un secol, producția fabricii a crescut treptat, ajungând la 850 mii litri/an în 1913 și 1 milion litri/an în 1915. Din cauza Primului Război Mondial, care
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
1936, unitatea este găsită în statistici sub numele de “Fabrica de Bere Solca” și având aceeași producție anuală ca și în 1922. În 4 noiembrie 1944 a fost încheiat ultimul contract de închiriere a Fabricii de Bere Solca de către Fondul Bisericesc, pe o durată de trei ani în care arendașul se angaja să crească producția de la 400 mii litri/an la 600 mii litri/an. Acest comerciant a ținut fabrica în funcțiune până la 20 august 1947, activitatea sa fiind întreruptă la
Solca () [Corola-website/Science/297214_a_298543]
-
din țările UE după Estonia cu 16%), pe când 50% au răspuns că „cred că există un fel de spirit sau forță vitală”, în vreme ce 30% nu cred că există Dumnezeu, spirit sau forță vitală. Muzica cehă își are rădăcinile în muzica bisericească veche de peste 1.000 de ani (primele referiri provin de la sfârșitul secolului al X-lea), în muzica populară din Boemia, Moravia și Silesia, și în tradiția muzicii clasice. De la începuturile muzicii culte, muzicienii și compozitorii cehi au fost influențați de
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]