11,853 matches
-
a venit la mine doctorul Toma Augustin, ginerele lui Marin Ceaușescu. S. B.: Șeful Infirmeriei. M. M.: Da. Un băiat frumușel cu părul mare. Și-a zis: "Ceva nu-i bine! Ceva nu-i bine! Aveți grijă ce faceți! Nu călcați legea, nu omorâți oameni, că ceva nu-i bine! Vă rog să-mi dați voie să lipsesc! Mă duc că am probleme în familie". "Tomiță, eu n-am voie să-ți dau drumul". Până la urmă a plecat. S. B.: L-
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
-i zici tanc? S. B.: Eii, probabil că cei care au făcut documentarea nu au făcut armata și atunci... M. M.: Și mai e un aspect: sigur că acela de acolo, orbit de fum, de foc, o fi lovit sau călcat pe cineva, cert este că nu a împușcat pe nimeni. S. B.: Sunt morți accidentale, căci atunci când faci o manevră în stradă cu ditamai agregatul nu știi, nu poți vedea cine e în spatele lui. M. M.: Corect. S. B.: În
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
fost. Maiorul Barangă, care era Comandantul Regimentului 22 Tancuri de pe Olteniței, a primit ordin să iasă, să meargă. A ajuns numai până la Piață, la Big Berceni, unde a ieșit populația în fața tancurilor și, ce să facă cu ele, să-i calce? S-a întors. Târgoviștea nu a ajuns, și al treilea regiment eram noi. Mihai Bravu nu s-a mișcat. S. B.: Mihai Bravu de ce nu a intervenit? M. M.: Păi, în cazul unei agresiuni dinspre sud, era o variantă, de la
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
din popor, cu poli- țaiul și un taraf de lăutari” se deplasează într-o grădină de vară, dar poporul rămâne compact. Numeroasele ocurențe în care apare cuvântul „popor” denotă o strategie eficientă de sonorizare demagogică a termenului : „Când poporul a călcat poliția (...)”, „cauza sfântă a poporului”, „cu cât înaintează acest brav popor”, „poporul ca gardă civică a Republicei”, „în Piața Unirii plină de popor”, „o parte din popor, cu polițaiul și un taraf de lăutari”, „sunt sublime momentele când un popor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
creionând portretul „morometului” oltenesc dintotdeauna șugubăț, cu înjurături, dar și suflet bun. Eu îi știu pe olteni și așa sunt: răi de gură, dar îți plâng din te miri ce, cât sunt ei de bărbați. Și ferească Dumnezeu să-i calci pe bătătură că... Nu te bat cu bâta! Ce-i la gura lor, să te ferească Ăl de sus, și mai bine fugi, decât să te lași bălăcit de ei. Așa a fost acest băiat. Simplu și adevărat. Spunând poezia
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
mint când spun că nici acum n-am aflat. Fiecare om se naște pentru ceva. Eu pentru ce m-am născut? Poate pentru a crea impresii false mereu? Pentru a-mi oferi sufletul pe tavă, iar cei din jur să calce în el? N-am profitat de pe urma nimănui și am urcat cu chin fiecare treaptă pe scara vieții. Mi se poate reproșa oare că am vrut să urc, să zbor? Oare nu toți oamenii doresc seninul, dăruirea și zborul? Nu pot
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a juca până pe data de 22 decembrie. De luni de zile nu am prezentat mai mult de două spectacole, sala fiind încontinuu închiriată, și brusc înaintea sărbătorilor, când studenții și elevii pleacă sau colindă, când gospodinele fac curățenie, spală, apretează, calcă, aprovizionează, când bărbații aleargă după brazi și vin, ne-am pomenit cu spectacole în fiecare zi aproape, doar cele trei, în care jucăm aceeași trupă. Motivul meu fiind temeinic, s-a renunțat la câteva reprezentări și într-un sfert de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de bocet ancestral (uneori) sau cu gângureli de porumbiță ofensată (alteori), implicarea devotată până la nesăbuință în repetiții, au fost câteva din atuurile Adei la această vastă, colosală și obscenă „ruletă rusească” pe care, zi de zi și viață pre viață călcând, o presupune Teatrul în general și traiul cu el, în special. Ce rămâne de fapt după moartea unui actor? Fotografii, cronici leșioase și inutile, legende mai mult sau mai puțin false ce se sleiesc în gerul oralității deșarte, cine-secvențe și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
bleumarinul, grenaul și galbenul la cravate, bineînțeles acestea cu diverse modele, reușind în prezent să am peste o sută, achiziționate pe diverse meridiane și paralele. Cu o mamă grijulie și cu cinci surori învățasem de mic să cos și să calc, fiind și în acest domeniu de maximă importanță domestică un "self made man". Așa că în seara dinaintea pășirii în "templul diplomației" îmi călcasem cămașa, stropită în prealabil generos cu apretol, de arătam ca un cavaler gata de turnir, pantalonii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și paralele. Cu o mamă grijulie și cu cinci surori învățasem de mic să cos și să calc, fiind și în acest domeniu de maximă importanță domestică un "self made man". Așa că în seara dinaintea pășirii în "templul diplomației" îmi călcasem cămașa, stropită în prealabil generos cu apretol, de arătam ca un cavaler gata de turnir, pantalonii și haina. În dunga de la pantaloni, dacă nu erai atent, puteai să te tai, iar strălucirea pantofilor era la fel de orbitoare ca o rază laser
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
După ceva timp, parcă mă născusem la Berlin! Începusem să învăț orașul, luasem legătura cu "autoritățile" și cu ceilalți atașați culturali de la ambasade, limba mi se dezlegase neașteptat de bine, mulțumind doamnei profesoare Savin, aveam carnet de șofer și nu călcasem încă pe nimeni. Luasem deja câteva salarii 1300 mărci RDG plus 25% cota pentru soție. Nu era mult, dar era mai bine decât câștigam în țară, iar articolele de larg consum erau relativ ieftine. Ne-am completat garderoba și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
început de vară în emisfera australă, deci de presupus "cu vreme bună", a unei delegații a Ministerului Economiei Forestiere. De la sud de Santiago și până în Țara de Foc, Chile este o pădure neîntreruptă, cu zone virgine, unde omul n-a călcat încă, populate de arbori de diferite specii și esențe, inclusiv esențe nobile, de care România, pe vremea aceea "al 5-lea producător de mobilă al lumii", avea nevoie. Am convenit pentru delegația noastră, un director general și un inginer, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din alte țări, multe inițiative românești în domeniul cooperării economice erau sortite eșecului din start datorită insuficientei sau deficientei documentări și analize a studierii pieței, fezabilității și eficienței proiectului. Așa că, până la plecarea mea, minunata pădure chiliană nu a mai fost călcată de nici un român! Apropo de inițiative românești în străinătate: cu câțiva ani înainte de sosirea mea în Chile, colindase America de Sud o delegație a GEOMIN, pentru stabilirea de cooperări în domeniul minier. În Chile, după o analiza superficială (probabil din lipsă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
zona Asia"! Cum în Asia puteam să-l găsesc doar pe spătarul Milescu, am renunțat, mirându-mă cum într-un stat mare cât România și o capitală cât Bucureștiul, timp de peste 3 decenii cei de pe la ambasada română care or fi călcat pe acolo n-au donat o carte bibliotecii! La lăsarea serii, am luat masa împreună cu doamna Rusu în Santa Felicidade, cartierul italian, renumit prin restaurantele sale tipice. I-am mulțumit pentru ajutorul neprecupețit și ne-am luat rămas bun, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pantele dealurilor și ale munților din Rio, în care trăiesc peste un milion de oameni. Fără excepții, favelele sunt centre ale sărăciei, delincvenței, prostituției și drogurilor, unde regulile sunt făcute de capii mafioți cu arma în mână și unde poliția calcă rar, lăsând bandele rivale (Comando Vermelho, Terceiro Comando, Amigos de los Amigos...) să-și regleze conturile între ele. Cine a văzut recent "Cidade de Deus", filmul brazilian onorat cu multe premii, zguduitor prin cruzimea imaginilor delincvenței juvenile din Rio, poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
întrebare-i asta, domnule ambasador? O întrebare de cultură generală. Europa e dincolo de Oceanul Atlantic, iar Uruguayul se află la 10000 de kilometri de România. Cum credeți că au ajuns persoanele respective și copiii lor până aici? Nu știu! Înot, imposibil, călcând pe apă numai Isus a făcut-o și pe distanță scurtă, trenul sau autobuzul nu circulă. Mai rămâne avionul, și un bilet de avion de la București la Montevideo (care se eliberează dus-întors, dar se utilizează de obicei doar dus) costă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și dispun de un impresionant număr de CD-uri și casete, achiziționate din Chile, Argentina, Uruguay, Brazilia, Peru, Mexic și Cuba. Când am învățat primii pași de tangou, în junețe, nu mi-am putut închipui că într-o zi voi călca pe malurile Rio de la Plata, acolo unde s-a născut tangoul și cu atât mai puțin că voi cunoaște locurile unde s-a născut "Magul", Carlos Gardel, Regele tangoului. "Promovarea culturii naționale" avea să mă poarte cu "Zilele culturii românești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și muza În mod miraculos, odată ajuns la Regie, am simțit că de acum puteam să lucrez cu adevărat. Aterizând la clasa lui Penciulescu, ceva În mine s-a calmat brusc și am Început să am Încredere, ca și cum În sfârșit călcam pe pământ ferm. Când eram la Actorie, aveam senzația de ceva nesigur, parcă navigam pe o plută Într-un curent iute, care la orice cotitură mă putea destabiliza. Din panică, eram mereu În căutare de cârje care să mă susțină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
un motiv sau altul, și am fost surprins să descopăr că nu e Întotdeauna o idee proastă, nici o experiență negativă. Ideea decorului la Turnul, semnat de Popescu Udriște, era originală: scena era acoperită de sfori groase Împletite, pe care actorii călcau anevoios, ca și cum ar fi Înaintat pe un teren proaspăt arat. Așa se desfășura călătoria personajelor, printr-un labirint de paravane făcute din nuiele de plută, pe fondul melodiei din versiunea Disney a basmului Albă-ca-Zăpada: „Hai-ho, hai-ho, suntem pitici mișto“... De-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sensibilă și prietenă fidelă, am Întrebat-o cum s-a Întâmplat minunea că tatăl ei a rămas timp de o viață atașat de Cioran, de ce niciodată nu s-au certat. „Simplu“, mi-a zis, „nu au avut motiv să se calce pe picioare. La Paris era loc destul pentru amândoi. În plus, faptul că valoarea fiecăruia era recunoscută a ajutat cu siguranță. Nu era nici o urmă de competiție Între ei. Își telefonau În fiecare dimineață doar să-și audă vocea, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Timp de o lună, am lucrat ca arheologi teatrali, căutând să readucem la viață o lume care a existat cândva. Am colindat În toate direcțiile, prospectând locurile cele mai potrivite pentru joc, ne-am cățărat pe stânci, atenți să nu călcăm pe scorpioni, și am ajuns la mormintele lui Darius și Artaxerxes, unde am decis că vom juca prima parte din Orghast. Brook, cu mine și cu Arby Ovanessian (care, deși de origine armeană, cunoștea bine Persepolisul, căci regizase un spectacol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
deschise - pentru București sau New York. Dilema În care mă aflam era greu de tranșat. Pe de o parte, inima mă tragea să mă Întorc la ai mei. Eram epuizat și simțeam nevoia să dorm În patul meu, În așternuturile ireproșabil călcate de Anica, dădaca mea credincioasă. Dar mi-am amintit de sfatul bun primit de la Beligan: „Stai pe lângă cei mari, nu te Întoarce, acasă nu ești dorit“. Și În orice caz, după Brook nu mai puteam lucra ca Înainte, deci nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
iasă o asemenea gogomănie?“. Măciucă, Înarmat cu calmul lui imperturbabil și o curtoazie bine educată, a reușit În zece secunde să o calmeze pe faimoasa pensionară, care a ieșit, aruncându-mi din ușă un ultim avertisment dramatic: „N-o să mai calc cât trăiesc În biroul acesta!“. De fapt, a călcat, dar În prezența altor ocupanți ai scaunului directorial, poate cu aceleași tocuri ascuțite pe care nu a fost nevoie să le mai folosească drept arme de atac patriotic. În plus, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
imperturbabil și o curtoazie bine educată, a reușit În zece secunde să o calmeze pe faimoasa pensionară, care a ieșit, aruncându-mi din ușă un ultim avertisment dramatic: „N-o să mai calc cât trăiesc În biroul acesta!“. De fapt, a călcat, dar În prezența altor ocupanți ai scaunului directorial, poate cu aceleași tocuri ascuțite pe care nu a fost nevoie să le mai folosească drept arme de atac patriotic. În plus, a avut satisfacția, nu demult, să fie patriotic decorată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
se ascunde Întunericul Întrebării nerostite, atac din plin: „Nu vi s-a spus că avem probleme cu Oedipe?“. Uitându-se nonșalant pe fereastră, părând ușor Îngrijorat - nu de ce se Întâmpla cu Oedipe, ci de cum arătau străzile cu gropi pe care călca poporul -, Îmi răspunde distrat: „Nu“. Eu (acum ori niciodată): „Domnule președinte, țin să vă spun că de felul meu nu mă interesează să pun În scenă spectacole de muzeu. Oedipe va prezenta o tragedie - să-i spunem - a timpurilor noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]