11,879 matches
-
vizitei tale? Își strânseră mâinile cu putere, cu stimă. — Mă bucur să te văd, fiule! Și eu mă bucur, părinte. E fasole cu cârnați...? — Se vede că selva îți ține treze simțurile. Cea mai bună fasole din Barco de Ávila, cadoul unui preot care e în vacanță în Spania, și cârnați de casă, de la porcii noștri. Vino! Te voi prezenta Monseniorului și vei împărți masa cu noi. Era ca și cum zece pisici s-ar fi bătut în burta lui pe când aștepta ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
propria lui colibă. Era considerat „șoferul“ oficial al misionarilor și rar trecea o săptămână să nu străbată - într-un sens sau altul - cele trei zile ce despărțeau Misiunea de Santa Marta. Zvelt și măsliniu, trăgea veșnic dintr-o pipă veche, cadou din partea unui preot care hotărâse să se lase de fumat, pipă pe care o îndrăgea mai mult decât orice pe lume, deși nu o aprinsese nici o singură dată, de teamă să nu o strice. Copaci și iar copaci! Ore și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de zăpadă și, spre norocul meu, mașina a venit dar a trecut pe lîngă noi în viteză, fără să oprească. Am început să rîd, deși toți ceilalți erau puțin dezamăgiți, eu în schimb simțindu-mă ca și cum aș fi primit un cadou nesperat: acum era sigur că aveam să mergem împreună acasă, eu și ea... * (nume de cod: Orhideea sau Perla... numitor: Romeo) Muzica... prezența vocii orhideei mă însoțește atît de des și atît de des am nevoie de ea... nu m-
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
acționa intuitiv, nici măcar nu clipește, nu îndrăznește să-i vorbească, nu încearcă să intervină în traseul ei, să-i taie calea, nu vrea să o deranjeze. De altfel, simplul fapt al prezenței ei atît de aproape e fascinant, e un cadou... Ea iese afară din sală, hotărîtă și oarecum grăbită, cu o expresie serioasă și preocupată. A ieșit. Acum sala e din nou goală. El se uită în urma ei, nu-i vine încă să creadă că a fost atît de aproape
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
să-i vorbească să-i spună că e pentru ea jucăria, ar vrea ca ea să înțeleagă și să-l ia, însă ea nu îl ajută deloc. Apoi ea își dă seama că brelocul e pentru ea, că e un cadou și privirea ei se întunecă deodată, se încruntă ușor, atitudinea îi devine rezervată și distantă și spune “Nu” răspicat și rece, dîndu-i ursulețul înapoi. Nedumerit și dezolat de refuzul ei atît de definitiv și neașteptat, el pleacă imediat de lîngă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
apropiere, o comunicare instantanee, sentimente intense și certitudine... asta constată Romeo la sirena care cîntă în fața lui... deodată, ea se apropie de marginea scenei, vine în direcția lui, acum chiar în fața lui, de parcă ar fi vrut să-i facă acest cadou al apropierii... l-a uimit pe neașteptate... “Această melodie are un mesaj foarte clar: o iubire enormă”, spune sirena la un moment dat, iar Romeo înțelege iarăși că există o telepatie intensă între el și ea... ceea ce e un noroc
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
timp, ne urcăm în tren și plecăm... Da... chiar vreau, spune ea din nou, interesată de ideea ce se înfiripă în mințile noastre, la gîndul libertății și al călătoriei fără traseu stabilit, ca o evadare din limitele cunoscute, ca un cadou, ca un plan secret care ne aparține... Acum e sigur că sîntem de acord. Eu mă bucur de acest lucru și îmi închipui cum va fi să fugim împreună cu trenul, așa, la întîmplare, aiurea, să vedem unde ajungem, ca niște
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ții la casa ta, Diana. Asta mi-am pus în gînd. Foarte bine. Chiar dacă el va călca puțin strîmb, să nu dai cu piciorul la tot. Bărbații mai... Știu, că doar lucrez aici de doi ani. Ține de la mine, un cadou de nuntă! Rodion îi întinde fetei o bancnotă de cinci sute de lei. Mulțumesc, o să mi-l faceți la nuntă. Acum nu-l pot primi. Nu cred că voi mai apuca nunta ta. Diana a încercat să continue discuția, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ține de capul tău măgarul de șef? îl întreabă amicii de pahar. Da. Nesuferitul ăsta, de cînd am vîndut terenul nu mă mai lasă în pace. Poate vrea să-i dai și lui ceva? Cred. Și? I-am făcut mici cadouri, dar nu l-am îmbunat. Dacă aș fi în locul tău, i-aș face-o urît de tot. Cum? Aș cumpăra postul de șef. Ai bani destui. Ce prostii îndrugi! Nu-s membru de partid. Prostii. Din cei puși directori este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ei ucrainește, gesticulează, se ceartă puțin și unul spune: Ia ne magu. Mahorca esti6? Da. Gabriel scoate un cartuș de țigări, îl desface și le oferă cîte un pachet. Spasiva 7, spune un ucrainean. Vî pradaiote ăta8? Gabriel le oferă cadou întregul cartuș și adaugă și o sticlă de whiskey. Padajdite 9, spune un ucrainean care și pleacă la mașina lui. Vine cu două sticle de vodcă, rîde și le oferă bucuros. Între timp Gabriel mai suflă în jigloare, mai dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la chei și Dacia nu merge. Ucraineanul se uită atent la bord și apoi îl bate pe umăr pe român: Net benzina 10. Pleacă la mașina lui și vine cu un bidon de 20 l, pe care i-l oferă cadou. Gabriel acceptă și caută prin portbagaj ca să ofere ceva în schimb. Găsește o trusă de chei tubulare și o pune în mîna ucrainenilor. Nu, spasiva 11. Gabriel insistă și ucrainenii vin cu încă o canistră de benzină. Mașina pornește, Gabriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe căprării mîncarea, băutura cu alcool și cea fără. Domnul Secretar de Stat va veni cu șeful și, ca de obicei, va dormi la ea. Lena nu trăia emoția puștoaicelor înaintea unei întîlniri amoroase. Ea trăia emoția generată de primirea cadoului ocazionat de ziua ei de naștere, zi care tocmai trecuse. Convorbirea telefonică s-a purtat cam așa: Știi, vineri vin cu șeful la Iași. Ce mă bucur! Rămîi pînă luni? S-ar putea. Depinde de tine. Te-ai plîns vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cu trenul de ora patru vine tata. Te rog să te duci la hotel, tot ți-au reținut camera și... ce-or să zică dacă va sta liberă? Acum și Cioroiul dorea să fie singur, așa că n-a mai oferit cadoul și a plecat. Ce parșiv, se strîmbă Lena a dezgust. Fidelitate tîrzie Miruna mai verifică o dată adresa pe care o memorase cu multe luni înainte de a suna la ușa din Strada Răbdării numărul 5. La acest număr era o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la mine! Bună ziua, doamnă Aneta. Poftim în casă, mormăie gazda. Am vrut să mai vorbim, să ne cunoaștem. Ce să ne cunoaștem? Fiecare cu viața lui, cu necazul lui. Așa este. V-am adus un șal. Doamne, mi-ai adus cadou! Am vorbit cu al meu să-ți facă o pensie de 200 lei pe lună. Doar din păduchi? Eu am făcut afaceri. Avem de unde. Aneta rămîne mută. Pensie de două sute lei! Nici prin vis nu îndrăznea! Ai muncit mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
făceau cu ochiul, băiatul cu Înghețata mă apuca de mînă cînd Îi Întindeam banii, ba unul care vindea loz În plic mi-a spus Într-o zi „Împărăteaso“. Ei bine, pe ăsta nu pot să-l uit. Era În săptămîna cadourilor, În piața Matache, chiar la colț, cum vii dinspre Cameliei. Stătea În fața unei măsuțe de lemn și țopăia pe loc, frecîndu-și mîinile Înnegrite de ger. Purta deasupra pufoaicei un fel de halat roșu de pînză cu glugă pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai merge - un rîs copilăresc se insinuează printre cuvinte - vezi că știi, tot primăvara... o escapadă, de ce nu? Obișnuitele ei momeli. Parcă În sîmbăta aceea acum doi ani, cînd a Întîrziat patru ore și casa era plină de musafiri - frumos cadou de ziua lui! - prost să fi fost să nu-și dea seama. S-a scuzat că a avut ședință și radia toată. De cîte ori nu a urmărit el scîrbit și excitat perechile acelea Înlănțuite pe aleea umbroasă din fața muzeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a transmis prompt primului urmaș odată cu onestitatea, cu discreția, cu intransigența, cu fuga de societate, cu dezinteresul lui pentru exterior - Își neglijează nu numai ținuta vestimentară, dar și respectarea unor convenții indispensabile care consolidează relațiile dintre oameni, mici atenții, contraservicii, cadouri, felicitări. CÎnd mă conduce pînă la stație ca să-și cumpere „România literară“ Îl urmăresc cîteva clipe de pe scara autobuzului, cu mersul lui ușor nesigur, cu umerii aduși și peste imaginea lui se suprapune o imagine mai veche, aceea a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ziarul și se adîncește În lectură. Doamna E. se duce la bucătărie să Încălzească mîncarea. Deodată fața i se crispează de durere. Simte În partea dreaptă, sub coastă, o Înțepătură, care devine tot mai persistentă. Se Înmulțesc cutiile de medicamente, cadourile de Crăciun sînt mai puține. Tiberiu s-a hotărît să nu-și mai petreacă revelionul În familie. Așteptăm Anul Nou ca „două ghebe pe-o cracă“, cum spunea bătrîna Bazarova și nici nu am Împlinit Încă anii de pensie. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o mînă răsfoind o carte va trece prin părul meu ca adierea unei Îndelungi așteptări. De cîțiva ani Încoace ni se fac daruri. De la rude, de la prieteni, de la cunoștințele Îndepărtate, de peste mări și țări. Înainte, cînd eram tînără primeam rar cadouri, de Crăciun, de Paște și la ziua mea; fel de fel de mărunțișuri frumos ambalate cu celofanul intact purtînd pe etichete numele și blazonul firmei. Îmi amintesc că de cîte ori desfăceam pachetele legate cu panglici colorate mă izbea lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
perfect cu iubirea. Darurile pe care le primim acum sînt cu totul altfel. Nu mai au mărci și nume de firme și etichete, nu mai au nici ambalaj, și ceea ce e mai bizar - au mirosul și forma altor trupuri! SÎnt cadouri impure, obiecte În care s-au impregnat respirațiile și transpirațiile, ticurile, infirmitățile, frivolitățile unor ființe străine. Mă bucur ca și atunci pentru că Îmi plac lucrurile materiale și tot ce-mi răsfață simțurile, dar În același timp sînt ușor jenată, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să te dea afară de pe o insulă? — Chiar vrei să-l cumpăr? M-am uitat la aparatul foto. — Sigur că vreau să-l cumperi dacă ți-l dorești. Mi-l doresc. Mă apucă de încheietura mâinii. Hei, știu... poate fi cadoul meu fiindcă am avut grijă de tine alaltăieri, când ai luat-o razna. — Asta înseamnă că eu nu trebuie să-mi iau hamacul? am zis. Apoi: N-am luat-o razna. — Ba da: Clio, Clio, ajută-mă, sunt nebun de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care avea pe atunci un venit de 400 de lire pe an, se putea socoti un om bogat, și chiar simțea pentru Wilcox ceea ce simte un bogătaș față de o rudă săracă. Obișnuia să-i facă, de altfel, o mulțime de cadouri, și poate tocmai de aceea doamna Wilcox nu-l putea suferi. Rowe zîmbi cu duioșie văzînd pe ușă o plăcuță pe care scria: „Voluntar În Apărarea Civilă“. Se așteptase la asta. Totuși, șovăi Înainte de a apăsa pe butonul soneriei. 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
liber imaginației. Da, În dulapuri nu s-ar găsi nimic interesant - nici scrisori de dragoste ascunse sub un teanc de batiste, nici vreun carnet de cecuri... Măcar dacă rufăria ar fi marcată cu inițiale! Dar nu, nimic personal. Nici măcar un cadou de la cineva! Ce mai, o cameră pustie, cu obiecte standard, cumpărate de-a gata. Deodată, auzi o voce cunoscută, care rosti, gîfÎind ușor: — Alo? Cine-o acolo? Rowe puse repede receptorul În furcă. Ce bine-ar fi fost ca ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întindea În ei, peste pământul pe care pășeau, și În toate Întrezăreau sfârșitul. 20 Bruno și Christiane reveniseră și ei la Paris, nu aveau Încotro. Dimineața, În drum spre serviciu, Bruno se gândi la medicul necunoscut care le făcuse acest cadou formidabil: două săptămâni de concediu medical pe blat; apoi, ajuns la birourile din strada Grenelle și urcând la etaj, Își dădu seama că era bronzat, În plină formă, și că situația era caraghioasă; de asemeni, Își dădu seama că puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că sunt frumoasă și eu o cred. Pot spune că sunt un copil vesel, energic, îmi place să călăresc, să merg pe bicicletă sau cu rolele. Îmi ajut cu plăcere mama la treburile casnice și sunt fericită când pot oferi cadouri celor dragi. Din păcate, nu-i bucur mereu pe părinții mei cu rezultate foarte bune la școală, pentru că de multe ori sunt neatentă, grăbită și cam obraznică. Dar mai știu că pot fi și mai bună în tot ceea ce fac
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]