11,436 matches
-
ar fi cele insolubile in detergenți (lipid rafts). Aceasta organizare complexă a membranei este importantă, între altele, pentru polaritatea celulei și pentru organizarea semnalelor primite din exterior. Membrana celulară este formată din lipide si proteine. Elementul structural fundamental al membranelor celulare este dublul strat lipidic care se comportă ca o barieră impenetrabilă pentru majoritatea moleculelor aqua-solubile. Proteinele membranare, asociate dublului strat lipidic, asigura funcționalitatea membranei. Membrana celulară constă din 3 tipuri de lipide: fosfolipide, glicolipide și steroli. Fosfolipidele și glicolipidele constau
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
exterior. Membrana celulară este formată din lipide si proteine. Elementul structural fundamental al membranelor celulare este dublul strat lipidic care se comportă ca o barieră impenetrabilă pentru majoritatea moleculelor aqua-solubile. Proteinele membranare, asociate dublului strat lipidic, asigura funcționalitatea membranei. Membrana celulară constă din 3 tipuri de lipide: fosfolipide, glicolipide și steroli. Fosfolipidele și glicolipidele constau dintr-un "cap" hidrofil și o "coadă" hidrofobă. Colesterolul, cel mai cunoscut dintre steroli, este cel care conferă membranei rigiditatea, fiind poziționat între capetele hidrofobe ale
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
transmembranare), fie asociate suprafeței acesteia (proteine membranare periferice și proteine legate prin lipide). Există mai multe tipuri de proteine, incluzând: Proteinele sunt implicate în multiple procese: Modelul mozaicului fluid, propus de Jonathan S. Singer și Garth L. Nicholson, prezintă membrana celulară ca un model fluid mozaicat, unde numeroasele componente structurale se pot deplasa liber. La suprafața membranei celulei animale se află proteine periferice și glucide sub formă de glicolipide și glicoproteine. Setul de proteine și glucide (de pe suprafata plasmalemei fiecărei celule
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
periferice și glucide sub formă de glicolipide și glicoproteine. Setul de proteine și glucide (de pe suprafata plasmalemei fiecărei celule animale) se numește glicocalix și este specific, constituind “buletinul de identitate” al acesteia. Membrana celulei vegetale este protejată de un perete celular rigid. Acesta este format din celuloză și este permeabil pentru apă, precum și pentru unele molecule organice. Lipidele și proteinele membranare sunt antrenate în diferite tipuri de mișcări în interiorul membranei. Aceasta se datorează mobilității moleculelor lipidice: capacitatea moleculelor lipidice de a
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
axei longitudinale a moleculei, de asemenea rapidă. Difuziunea trasversală este rară; apare, în medie, o dată la o lună pentru fiecare moleculă (bistraturi lipidice artificiale). Cu alte cuvinte, moleculele lipidice rămân o lungă perioadă de timp în același monostrat. În membranele celulare există proteine speciale denumite translocatori fosfolipidici sau flipaze care potențează o mișcare „flip-flop” rapidă din monostratul citosolic în cel lumenal. Distribuția asimetrică a moleculelor membranare joacă un rol esenițal în realizarea funcțiilor celulare. Distribuția asimetrică a componentelor lipidice pe cele
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
de timp în același monostrat. În membranele celulare există proteine speciale denumite translocatori fosfolipidici sau flipaze care potențează o mișcare „flip-flop” rapidă din monostratul citosolic în cel lumenal. Distribuția asimetrică a moleculelor membranare joacă un rol esenițal în realizarea funcțiilor celulare. Distribuția asimetrică a componentelor lipidice pe cele două fețe ale dublului strat lipidic determină o fluiditate diferită a celor două straturi lipidice. Explicația asimetriei în distribuția lipidelor membranare constă în procesul de biosinteză a lipidelor și se bazează pe mișcarea
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
conduce la delimitarea unor domenii specfice în membranele plasmatice. Astfel, membrana celulelor epiteliale este împarțită în două domenii distincte: apical și latero-bazal, ambele având un conițnut proteic și lipidic diferit. Transportul membranar reprezintă unul dintre procesele importante realizate cu ajutorul membranei celulare. Poate fi activ sau pasiv.
Membrană celulară () [Corola-website/Science/304449_a_305778]
-
ul (sau scheletul celular) reprezintă o structură subcelulară complexă formată din microtubuli, microfilamente și fibre intermediare, alcătuite din molecule proteice specializate. Acesta conferă celulei formă proprie și susținere. De-asemenea, citoscheletul are rol în locomoția celulară, în transportul intracelular și în schimbul de substanțe cu
Citoschelet () [Corola-website/Science/304448_a_305777]
-
ul (sau scheletul celular) reprezintă o structură subcelulară complexă formată din microtubuli, microfilamente și fibre intermediare, alcătuite din molecule proteice specializate. Acesta conferă celulei formă proprie și susținere. De-asemenea, citoscheletul are rol în locomoția celulară, în transportul intracelular și în schimbul de substanțe cu mediul extern si cu alte celule. Este comun tuturor celulelor eucariote (celule cu nucleu), ca de exemplu neuronul. Structuri citoscheletale au fost descrise și pentru organismele procariote.
Citoschelet () [Corola-website/Science/304448_a_305777]
-
undele sonore transmise din aer prin urechea externă și medie. Cochilia are o formă spiralată și conține membrana bazilară, a cărei rezonanță este diferită pe lungimea sa, depinzând de frecvența undelor sonore. La suprafața membranei bazilare se află un strat celular cunoscut sub numele de organul lui Corti, care este format din celule senzoriale (cili). Vibrațiile care trec prin canalul cochiliar pun în mișcare membrana bazală și cea tectorială, care vor acționa asupra cililor (celule senzoriale). Din aceste celule vor porni
Ureche () [Corola-website/Science/298009_a_299338]
-
o rasă extraterestră prezentat sub forma un fals buletin de știri -, în care a interpretat propriul rol. Clarke a devenit o personalitate activă în lupta pentru protejarea gorilelor, devenind patronul Organizației Gorilelor. Când mineritul pentru tantalul necesar producătorilor de telefoane celulare a amenințat gorilele în 2001, el le-a susținut cauza. Pe 26 mai 2000 el a fost numit Cavaler ""pentru servicii aduse literaturii"" în cadrul unei ceremonii ținute în Colombo. Premiul fusese anunțat încă din 1998, dar investirea a fost amânată
Arthur C. Clarke () [Corola-website/Science/312017_a_313346]
-
respirație, prin metabolismul moleculelor bogate în energie, precum glucoza. Pe Pământ există însă și organisme anaerobe, ca de exemplu unele microorganisme din lacurile subterane. Din punct de vedere fiziologic și biochimic, se pot deosebi: respirația externă și respirația internă (sau celulară). Se deosebesc următoarele tipuri: Au loc o serie de procese biochimice la nivelul celulei (mai exact, membrana internă a mitocondriei), în scopul eliberării energiei, care se finalizează cu formarea moleculelor de adenozintrifosfat. Oxigenul inspirat și ajuns în plămâni este transportat
Respirație () [Corola-website/Science/312093_a_313422]
-
un simplu telefon "inteligent" precum iPhone 4S (care folosește pentru geolocație atât sistemul GLONASS cât și sistemul GPS) reușește în aceleași situații fără probleme (o altă explicație poate fi, firește, apelul la "A-GPS", care e specific sistemelor de telefonie celulară). Domeniile de utilizare ale sistemului GLONASS sunt:
GLONASS () [Corola-website/Science/312213_a_313542]
-
o reacție inflamatorie cronică peritumorala intensă. 2) Microscopic: Aspectul histologic principal al OB este proliferarea celulelor mezenchimale cu tendința unora de a se diferenția în celule osteoblastice, însoțită de capilarizare bogată și o vascularizație sinusoidala. În ariile în care proliferarea celulară este mai activă, osteoblastele apar că celule mari, cu mitoze puține. Altă caracteristică histologica a OB este tendința țesutului tumoral spre osificare progresivă. Osificarea nu este uniformă în toată tumoră astfel încît, alături de arii calcificate și osificate dens, pot fi
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
apar că celule mari, cu mitoze puține. Altă caracteristică histologica a OB este tendința țesutului tumoral spre osificare progresivă. Osificarea nu este uniformă în toată tumoră astfel încît, alături de arii calcificate și osificate dens, pot fi întîlnite arii de proliferare celulară. Sînt prezente și celule gigante multinucleate. În multe cazuri imaginea histologica este foarte asemănătoare celei din osteomul osteoid. Cu timpul, modificările histopatologice din OB sînt mai imature și mai bogate în celule. Rareori, OB conține cavități hemoragice mari sau cavități
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
tragice. Dar, OB este localizat în arii scheletale în care osteosarcomul apare foarte rar. Creșterea OB este mai înceată. Limitele radiologice ale OB sînt mai clare. Histologic, structura OB este mai ordonată. OB nu formează niciodată cartilaj de neoformație. Atipia celulară difuza nu este prezentă, dar nu trebuie uitate acele OB cu celule sporadice pseudo-maligne. Vasele sanguine au perete propriu. Fosfataza alcalina din ser nu crește niciodată. "2) Osteomul osteoid:" spre deosebire de osteomul osteoid, OB are localizări elective diferite, ajunge la dimensiuni
Osteoblastom () [Corola-website/Science/312264_a_313593]
-
naturale numite izoprenoinde, ca steroide, terpene, pe calea acidului mevalonic și a IPP (izopentenilpirofosfat) și DMAPP (dimetilalilpirofosfat). ul este produs de o serie de plante sau de plancton, având un rol probabil în procesele oxidative încă neclarificat, sau in membrana celulară a bacteriilor sunt legate de molecule de lipide, glicerina și eter. Doză toxică letală „LD50”-pentru șobolan este >2000 mg/kg, are și un efect cancerigen, producând și mutații genetice. În contact cu pielea sau mucoasele are un efect iritant
Izopren () [Corola-website/Science/311567_a_312896]
-
Global System for Mobile Communications (Sistem Global pentru Comunicații Mobile), prescurtat , este standardul de telefonie mobilă (celulară) cel mai răspândit din lume, precum și numele rețelei de telefonie respective. Atributul „mobil” al multor aparate și dispozitive actuale se referă în primul rând la conectivitatea lor (fără fir, prin semnale radio) la sistemul , practic din orice punct de pe glob
GSM () [Corola-website/Science/311571_a_312900]
-
-uri, alte calculatoare portabile, modemuri UMTS/LTE înglobate în diverse aparate ș.a. Prin contrast, există și sisteme de telefonie fără fir care nu se numesc „mobile”, deși și ele funcționează când utilizatorul se deplasează: Sistemul GSM este un sistem numit „celular”. Deoarece telefoanele portabile atașabile la GSM (așa-numitele telefoane mobile sau celulare) trebuie să fie ușoare și trebuie deci și să aibă acumulatori cât mai ușori, ele au și o putere de emisie radio limitată la circa 4 - 6 km
GSM () [Corola-website/Science/311571_a_312900]
-
Prin contrast, există și sisteme de telefonie fără fir care nu se numesc „mobile”, deși și ele funcționează când utilizatorul se deplasează: Sistemul GSM este un sistem numit „celular”. Deoarece telefoanele portabile atașabile la GSM (așa-numitele telefoane mobile sau celulare) trebuie să fie ușoare și trebuie deci și să aibă acumulatori cât mai ușori, ele au și o putere de emisie radio limitată la circa 4 - 6 km. Drept consecință, releele GSM, numite și „stații de bază”, care au antenele
GSM () [Corola-website/Science/311571_a_312900]
-
și 1.900 MHz. Unele domenii se folosesc numai pe anumite continente. Frecvențele cu care transmit telefoanele mobile în cadrul unei legături cu releul antenă (legături numite „"uplink"”) se deosebesc de frecvențele folosite de relee în direcția inversă („"downlink"”). Rețelele mobile celulare GSM oferă o serie de avantaje față de alte soluții tehnice: Inițial GSM a fost conceput doar pentru telefonie și transmitere de telefaxuri și alte date la viteză constantă. Succesul Internetului a condus însă și la evoluția standardelor GSM, care azi
GSM () [Corola-website/Science/311571_a_312900]
-
fost implementate mai multe standarde GSM, unele dintre ele pentru scopuri speciale: CSD, HSCSD, GPRS, EDGE, UMTS, HSPA, Streaming, Generic Access, Cell Broadcast, BOS-GSM, LTE. Această clasificare pe generații se aplică doar rețelelor mobile destinate realizării de legături vocale (sistemelor celulare). Pe de altă parte, rețelele mobile de date au cunoscut și ele o evoluție atât în privința soluțiilor tehnice cât și a performanțelor obținute. Prima generație de sisteme RCM, numită "1G", a folosit transmisia analogică a informațiilor. Inițial, astfel de sisteme
GSM () [Corola-website/Science/311571_a_312900]
-
împotriva infecțiilor ulterioare cu pneumococi vii. S-a descoperit că și serul provenit de la iepurii imunizați sau de la oamenii care se vindecaseră de pneumonie pneumococică oferea protecție împotriva infecției pneumococice. La începutul secolului 20 au fost experimentate la om vaccinuri celulare ce conțineau pneumococi inactivați prin mijloace fizice sau chimice (căldură sau formol). Imunizarea s-a dovedit eficientă. Experimentele s-au efectuat pe minerii din Africa de Sud, care trăiau practic într-un regim de sclavie, în condiții mizere și muncind până la istovire
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
estimează că acoperă cel puțin două treimi din serotipurile invazive la copiii cu vârsta sub 5 ani, în toate țările în care s-au efectuat studii, și peste 80% din serotipurile circulante în Europa de Vest. Cercetările actuale vizează producerea unor vaccinuri celulare (cu pneumococi omorâți, neîncapsulați), pentru administrare nazală. Se crede că aceasta ar îmbunătăți eficacitatea vaccinurilor și ar limita, de asemenea, numărul de injecții necesar pentru imunizare. Alte direcții de cercetare vizează dezvoltarea unor tipuri de vaccinuri pneumococice fracționate axate pe
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
este format din celule care au aceeași formă, origine, structura și care îndeplinesc aceeași funcție. După gradul de diferențiere a celulelor se disting: După formă celulelor, țesuturile pot fi: Sunt țesuturi tinere. Sunt alcătuite din celule mici, rotunde, cu perete celular subțire și au nucleu voluminos. Nu prezintă spații intercelulare. Celulele se divid, sintetizând intens substanțe organice. Meristemele sunt singurele țesuturi în care se pot observa celule aflate în diferite faze ale mitozei. Embrionul este alcătuit numai din țesuturi embrionare, în timp ce
Țesut vegetal () [Corola-website/Science/311296_a_312625]