11,336 matches
-
concepte, sistematizarea cunoștințelor, Înțelegerea interconexiunilor dintre prelevările fiscale, sistemul financiar public și sistemul financiar privat, dar și identificarea și eliminarea eventualelor distorsiuni provocate de incoerența impozitelor aplicate. Totodată, considerăm că pentru sistemele fiscale este deosebit de relevantă ideea că acestea se delimitează prin doi parametri esențiali: parametrul spațial și parametrul temporal 67. Sub acest din urmă aspect, este semnificativ că parametrul spațial are În vedere ansamblul de teritorii sau regiuni organizate, din punct de vedere administrativ și politic, Într-un stat. Fiecare
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
resurse, pentru satisfacerea nevoilor considerate a avea caracter public și implicând raporturi Între autoritățile publice și membrii colectivităților de tip statal. Ca și existența impozitelor, prezența fiscalității se datorează, la origini, manifestării nevoilor cu caracter public sau social. Acestea se delimitează de cele individuale care sunt percepute direct de fiecare 115 Șaguna D.D., Drept financiar și fiscal, Ed. All Beck, București, 2003, p. 345 116 Condor I., Drept financiar și fiscal, Ed. Tribuna economică, București, 1996, p. 147 117 Filip Gh.
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
efectelor asupra numărului de societăți și repartiției lor teritoriale, se constată că acestea se manifestă pe fondul acordării unor stimulente fiscale unor anumite categorii de activități sau unor regiuni. Prin exonerarea parțială sau integrală a beneficiilor realizate pe o perioadă delimitată de timp sau În funcție de situarea geografică, se realizează amplificarea numărului agenților economici și implantarea acestora În zone situate pe teritoriul național În care există un excedent de resurse umane și materiale. Pe de altă parte, prin implicații posibile, temporalitatea exonerărilor
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
de utilități - situat Între punctele Qm și Qs, și egal cu diferența dintre segmentele QQs și QQm. Creșterea consumului din bunul respectiv, ce se realizează la un preț situat sub costul marginal, presupune, pe de o parte „extrabeneficii” pentru consumatori delimitate pe suprafața [QmAQs], iar pe de altă parte, „extracosturi” (pierderi) pentru societate - aferente suprafeței [ABQs]. Prin urmare, accesul liber la consum gratuit nelimitat din bunul sau serviciul public, generează, În principiu, o pierdere netă pentru colectivitatea statală, semnificând faptul că
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
de proprietate intinerant; ești proprietarul parcelei de teren pe care ai defrișat-o atâta timp cât o folosești și nu mai ești după ce ai părăsit-o. Această fază precede, cel mai adesea, faza În care terenurile arabile și cele devălmașe sunt bine delimitate Între ele. Mai răspândită era În secolele al XIX-lea și XX tehnica celor două tarlale; una cultivată, alta lăsată să se odihnească (Stahl, 1998). Ambele tehnici au fost cunoscute nu numai În Sud-Estul Europei, ci și În alte regiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ajutorul concretizat În Îngrijirea nepoților acordat tânărului cuplu este mult superior celui constatat prin compararea generațiilor anterioare. După cum subliniază Thierry Blöss, aceste schimbări se Înscriu În modificarea actuală a traiectoriilor școlare și/sau profesionale ale tinerilor. „Intrarea În carieră este delimitată de diferențierea sexelor. Ajutorul bunicilor În acest moment al ciclului vieții, În care copii sunt mici, contribuie deci la promovarea traiectoriilor profesionale feminine.” (Blöss, 1997, 206). Ajutoarele date părinților - generația intermediară le acordă ajutoare părinților (generației vârstnice) În special sub
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
patrulea al cărții, Își consacră analizele aspectelor de continuitate a tradiționalului și de modernizare a spațiului rural norvegian Între 1815 și 1920. Ultimul capitol, elaborat de editorul volumului, Reidar Almås, aduce analizele până la sfârșitul mileniului doi (anul 2000), identificând și delimitând trei subperioade specifice: a crizei și războiului (1920-1945), a „visului fermei familiale” (1945-1975) și a garantării șanselor accesului la piață prin intervenția statului (1975-2000). După-amiaza zilei de marți, 27 iulie, a marcat debutul dezbaterilor mini-plenare, În jurul a șase mari teme
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
colonizărilor). Cum se inserează cele spuse până aici În discuția despre Holocaust? În carte, după aceste considerații metodologice, Holocaustul apare, În final, definit ca un caz particular de genocid. Sunt Însă redate și opinii potrivit cărora Holocaustul ar trebui net delimitat de genocide (astfel, citez: „Unii autori, precum Yehuda Bauer, fac distincție Între Holocaust și genocid. Primul termen se referă la exterminarea evreilor, În timp ce al doilea este rezervat altor victime ale politicii criminale naziste (polonezii, țiganii)” (p. 28). Desigur că diferența
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și de nivelul acestuia de acceptare a modalităților evaluative. Topografia este descrisă, în general, de către subiect. Această descriere se realizează mai ușor pentru comportamentele motorii, dar este mai laborioasă uneori pentru aspectele cognitive sau manifestările emoționale, atunci când trebuie să se delimiteze conținuturile gândurilor sau să se distingă aspectele fiziologice, expresive și subiective ale emoțiilor. Pentru o evaluare precisă a frecvenței, a intensității sau a duratei, subiectul este invitat să îndeplinească o sarcină care presupune un exercițiu de auto-observare după criterii determinate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau timiditatea sunt expresii nepatologice ale acestui sentiment. Ca și în cazul tuturor tulburărilor emoționale, anxietatea socială poate atinge o intensitate care o transformă într-o suferință și un handicap pentru pacient: se vorbește atunci despre „fobie socială”. Trei criterii delimitează anxietatea de fobia socială: intensitatea suferinței emoționale: anxietățile sociale patologice nu produc doar o simplă jenă sau un disconfort, ele generează o stare de rău intensă, cu sentimente de panică situațională sau „atacuri de rușine”; importanța evitărilor: atunci când timidul se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o complicație - simptome de însoțire: pirozis, grețuri, vărsături, eructații, meteorism abdominal, sațietate precoce, scăderea apetitului - simptome/semne de alarmă: HDS, disfagie, scădere ponderală, vărsături persistente, anemie, tumoră palpabilă. Examenul fizic este sărac în ulcerul necomplicat. La palpare se constată sensibilitate delimitată în epigastru și paraombilical drept. Forme clinice Există forme particulare de UGD: - etiologice: ex. sindromul Zollinger-Ellison (gastrinom), asociate altor afecțiuni (vezi etiopatogenie)clinico-terapeutice: ulcere HP pozitive și HP negative, ulcere induse de AINS (pot fi HP pozitive sau negative). Diagnostic
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
evoluează de la aspect granular al mucoasei, edem, peteșii la ulcerații superficiale și polipi inflamatori (pseudopolipi). În perioadele de activitate a bolii leziunile sunt acoperite de mucus, puroi, sânge. Caracteristică este distribuția leziunilor: continue, strict colonice, încep cu rectul, sunt perfect delimitate de mucoasa sănătoasă. Tablou clinic Simptomul dominant este diareea însoțită variabil de scaune cu sânge, mucus și puroi, tenesme rectale și dureri abdominale. Scaunele au volum mic, pot fi numeroase (4-20 pe zi). Manifestările sistemice: febră, anorexie, scădere ponderală, anemie
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
motiv filtratul glomerular nu conține în mod normal proteine sau elemente figurate ale sângelui. Capilarele glomerulare sunt susținute de o structură numită mezangiu glomerular, formată din celule mezangiale și matrice mezangială. Capsula Bowman are două foițe - parietală și viscerală care delimitează camera urinară. Foița viscerală (epiteliul podocitar) învelește capilarele glomerulare. Epiteliul podocitar este format din celule numite podocite, care prezintă prelungiri care se sprijină pe membrana bazală. Prelungirile se numesc procese podocitare (pedicele) (Fig.40, Planșa II). Aparatul juxtaglomerular este o
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
corpuri, excavate în stâncă sau în cavități naturale, săpate în pământ sau în nisip, chiar aproape de suprafața pământului. Înhumarea trupurilor se putea face în mai multe moduri: pur și simplu acoperind trupul cu pământ, depunându-l într-un recipient rectangular delimitat de pietre sau uneori de cărămizi, rareori adăugând un fel de paviment sau o suprastructură cu boltă; introducând cadavrul într-un vas mare de ceramică (în cazul copiilor), rupând eventual spinarea înghesuită și introducând-o într-un alt vas răsturnat
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
utilizării extinse a tehnicilor imagistice, mai ales a ultrasonografiei. Se dezvoltă în general pe ficat normal, sunt unice sau pauciloculare, au demarcație netă, prezintă ecogenitate crescută (hemangioame, hiperplazie focală benignă) sau absentă, cu efect de întărire acustică posterioară (chistele), sunt delimitate net sau prezintă capsulă (chistul hidatic), nu sunt vascularizate sau prezintă model circulator caracteristic, sunt destul de elastice, dislocuiesc structurile hepatice proprii și chiar organele învecinate (în cazul dimensiunilor foarte mari) dar nu invadează vasele hepatice proprii. Starea generală a pacientului
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Radu Badea, Simona Ioanițescu () [Corola-publishinghouse/Science/92136_a_92631]
-
moștenire franceză se referă la valorizarea cercetărilor monografice zonale asupra familiilor muncitorilor europeni, efectuate de Școala lui Fr. Le Play (1806-1882). Profesorul Gusti a apreciat (Gusti 1934/1968, 300-302) acest „vast repertoriu de fapte descrise cu îngrijire”, dar s-a delimitat critic de „teoriile foarte discutabile” în lumina cărora au fost comentate datele empirice, de reducționismul metodei monografice practicat de Le Play, care se centra pe studiul bugetelor de încasări și cheltuieli ale familiilor de lucrători. În al treilea rând, elevul
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sociologie condusă de E. Durkheim a lucrat multidisciplinar, fiecare specialist studiind independent câte o societate primitivă și publicând apoi rezultatele. Cu alte cuvinte, multidisciplinaritatea era o operație de juxtapunere a unor eforturi și rezultate individuale, paralele. Preluând ideea franceză, dar delimitându-se de ea, Gusti a reconstruit în întregime experiența cooperării între diferite științe încorporând-o în schema analitică a sistemului voinței sociale, cadrelor și manifestărilor voinței sociale, ghidat de legea paralelismului sociologic. Din acest laborator analitic a rezultat principiul interdisciplinarității
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ideilor celor trei categorii de programe sociale și din numele pe care le evocă, un sociolog poate reconstitui întregul. Ideea dominantă este aceeași pe care o găsim în întreaga operă a profesorului: cunoaștere mai întâi, apoi neapărat acțiune. El se delimitează hotărât de toate curentele bazate pe idei utopice și insistă pe ceea ce avea să fie și titlul unei viitoare cărți semnate de el (scrisă în colaborare cu cei mai apropiați colaboratori), și anume realitatea socială. Trebuie reținută și insistența cu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
După câteva luni, la 20 iulie, poetul afirmă într-un articol că este unul din directori, iar în septembrie anunță că a devenit singurul proprietar și director al ziarului. Macedonski a publicat în V. articole de atitudine, în care își delimita poziția politică în raport cu liberalii, dezamăgit nu atât principial, cât în ceea ce privește recunoașterea și răsplătirea meritelor sale. Combătând-i din ce în ce mai violent pe „roșii”, își atrage fulgerele presei liberale oficioase, fiind atacat chiar de „Telegraful”, la care colabora. Macedonski dă pentru partea literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290508_a_291837]
-
de integrare a organizațiilor (memorie, infrastructură de rețea, soluții inteligente de asistare a grupurilor) ca suport pentru comportamente parteneriale și creative. Al doilea scenariu este superior primului, sub aspectul tipului de demers, dar și al rezultatelor scontate. Cele două scenarii delimitează un continuum de formule intermediare, nu însă hibride, ci marcate de puncte de inflexiune, care pot interveni prin adoptarea, pe parcurs, a celui de-al doilea scenariu, în intenția de a continua sistematic, pe bază de proiecte, evoluțiile inerțiale, inițial
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
1988), volum care reunește două ample eseuri. Primul, Romanul inconștientului, descrie această formă narativă prin referire la scrierile lui Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu și Marin Preda. Paradigma fiind circumscrisă în funcție de tematizarea (conștientă sau nu) a tărâmului inconștientului, sunt delimitate două direcții de evoluție în proza noastră: Slavici - Preda - Sorin Titel și Rebreanu - Papadat-Bengescu - Breban. Principalul beneficiar al acestei categorizări este Slavici, romanul Mara fiind citit ca o transpunere a mitului oedipian și, totodată, ca descoperire avant la lettre a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
pare a gravita pe o altă orbită de preocupări, eseul Rimbaud (1997; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara) se dezvoltă pe un teritoriu similar celor anterioare. Utilizând o metodă care postulează „emergența operei în biografie și a biografiei în operă”, criticul delimitează trei ipostaze ale poetului („diurnă”, „umbros-sălbatică” și „vizionară”), a căror combinatorie ar face din Rimbaud un „protagonist într-o piesă în care a jucat toate rolurile”, unic actor în spectacolul creației de sine. Organizat secvențial, demersul critic montează scrieri și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
sau profunde, cu localizări diferite (cerebrale, mediastinale, pulmonare, retroperitoneale etc.). Hematoamele parenchimatoase vor fi studiate la patologia fiecărui organ afectat. La nivelul extremităților, hematoamele se pot prezenta sub trei forme: 1. Hematomul circumscris (colecție sanguină) este o acumulare de sânge, delimitată de țesuturile din jur (fig.12.1). Clinic se manifestă prin apariția unei deformări de mărime variabilă. Formațiunea este renitentă, mai mult sau mai puțin fluctuentă, moale spre centru și înconjurată la periferie de un burelet mai dur. La palpare
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1208]
-
considerate deosebit de revelatoare pentru natura lucrurilor, în care se determină fapte ce pot fi comparate cu predicțiile paradigmei și în care se poate realiza travaliul empiric menit să articuleze teoria-paradigmă, prin iluminarea neclarităților și rezolvarea problemelor semnalate de ea2. Paradigma delimitează întrebările care potfi puse, determină care sunt problemele științifice considerate legitime și importanța lor relativă. Kuhn aseamănă modul de a face știință normală cu rezolvarea de puzzles: „A rezolva o problemă de cercetare normală înseamnă a obține anticipatul într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
și structurate prin interacțiune, prin practică și prin discurs. Ceea ce le dă realitate sunt cadrul pe care îl constituie și care organizează acțiunea și semnificațiile ce le sunt atribuite în fiecare moment. În cazul cel mai bun, cercetătorul se va delimita de abordările datate sau de cele pe care le evaluează ca având potențial explicativ mic și va încerca să se acomodeze în grupul de abordări care modelează cel mai bine tema sa de studiu, conform formulării și circumscrierii pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]