14,797 matches
-
în clipa morții, moment în care starea lor este cea mai deplorabilă și cea mai tristă, înțelepciunea divină va uni batjocură și râsul cu răzbunarea și cu furia care-i va condamnă la chinuri veșnice?" spune Pascal 37. Este un Dumnezeu calculat, rece, care duce prea departe actul pedepsirii fiului său de către om. A greși e omenește, spun anticii, Dumnezeu poate să ierte, însă nu se întâmplă așa, spune Cioran, care vede în orgoliul divin un păcat mai mare decât crucificarea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dezlănțuita. Dezinteresul este păcatul de neiertat al lui Dumnezeu, iar Cioran vrea semne că Dumnezeu nu l-a uitat pe om. Pedeapsă divină era, în Vechiul Testament, semnul evident că instanța divină veghează, implacabil, la faptele omului, Cioran nu invocă un Dumnezeu absent, ci unul prezent, prin invective de o îndrăzneala extremă. Cioran îi provoacă pe oameni, isi provoacă țară, pe Dumnezeu, el iese din starea de pasivitate specifică contemplativului, ca să incendieze universul cu prețul propriei liniști. Vede în religie, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ce nu părea să fie acoperit de nori, în cotidian". În viața lui Cioran, insolitul înseamnă cele patru crize de misticism care îi marchează profund evoluția spirituală și care sunt tot atâtea încercări nereușite de apropiere de Dumnezeu, de acel Dumnezeu pe care omul s-a obișnuit a-l vedea bun și iertător, dar pe care Cioran îl acuză de "Demiurg rău". În rechizitoriul pe care îl face divinității pentru "creația să de mântuiala", condamnată, deci, la nefericire, Cioran merge pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
unei ființe umane mai presus de sexul sau, ci ca un tată", lipsind "Mama", cea care iartă mereu, care își deschide întotdeauna brațele fiului când "acesta fuge din fața mâinii ridicate sau maniei paterne. (...) Biată și imperfecta noastră concepție despre un Dumnezeu cu barbă lungă și cu o voce de tunet, care impune precepte și pronunța sentințe (...)" are nevoie de compensație, de crearea unui Dumnezeu mai milostiv. Dat fiind că nu se poate concepe un Dumnezeu "nici neutru, nici hermafrodit", Unamuno propune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și imperfecta noastră concepție despre un Dumnezeu cu barbă lungă și cu o voce de tunet, care impune precepte și pronunța sentințe (...)" are nevoie de compensație, de crearea unui Dumnezeu mai milostiv. Dat fiind că nu se poate concepe un Dumnezeu "nici neutru, nici hermafrodit", Unamuno propune să punem alături de Dumnezeu-Tatăl pe Dumnezeu-Mama, așa, vom fi iertați mereu, pentru că mama privește spre fiii ei cu "dragoste oarbă". Omul modern s-a maturizat, nu mai accepta să fie certat de un Pater
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de adevărată fericire, fără să mă gândesc că atunci ori niciodată trebuia să dispar pentru totdeauna"77. Inconvenientul de a te naște pentru a suferi, atât de prezent la Cioran, fusese constatat deja de Iov, în vremea revoltei sale împotriva Dumnezeului nemilos din Vechiul Testament, care, în pofida credinței dovedite de supusul lui, a ascultat îndemnul Satanei și l-a supus la cele mai cumplite încercări. "Iov se simțea că și eroii din tragedia greacă îngrădit din toate părțile, fiindcă știa că, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
talentul ar însemna complezenta și aplecare către sine și pasiune de a ne exersă. Talentul, care nu înseamnă decât compromis, nu ar face decât să ne oprească din drum, pentru că "e un obstacol în calea absolutului"15. 1. CUNOAȘTEREA LUI DUMNEZEU "El hombre que pide a los dioses la muerte es un loco; no hay en la muerte nada tan bueno como la miseria de la vida." (Ernesto Sábato, Antes del fin)16 În Sfințenia și schimonoselile absolutului, Cioran se declară pesimist
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
necredinței? "Uitați-vă la ateii cei mai înverșunați și o să vedeți că sunt așa din furie, pentru că nu pot crede că există Dumnezeu. Sunt dușmani personali ai lui Dumnezeu. I-au dat un nume și un chip Neantului, iar ne-Dumnezeul lor este un Anti-Dumnezeu."23 Este Cioran "dușmanul personal al lui Dumnezeu", în viziunea lui Unamuno? Parafrazându-l pe Unamuno, am putea spune chiar că "dacă nu ar exista Dumnezeu, ar trebui inventat"24, altfel, ar dispărea destinatarul ascuns al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
bun, crede Sábato, iar despre fragilitatea ei vorbesc și poeții creațiilor populare: doina românească, fado-ul portughez, tango-ul argentinian, flamenco-ul spaniol. Unamuno, ca și Berdiaev, crede că "la Dumnezeu cel cordial și viu" ajungi și te întorci când pe Dumnezeul logic sau mort îl abandonezi, pe calea credinței, si nu a convingerii raționale sau matematice, iar "a crede în Dumnezeu este, cel puțin în primă instanță, să vrei că acesta să existe, să dorești existența lui Dumnezeu"35. Unul din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
iar "a crede în Dumnezeu este, cel puțin în primă instanță, să vrei că acesta să existe, să dorești existența lui Dumnezeu"35. Unul din personajele malefice ale lui Sábato, Fernando, spune că ideea că am fi guvernați de un Dumnezeu omnipotent, omniscient și generos i se pare atât de contradictorie, ca "nici macar nu era de luat în serios". Elaborează, în consecință, propriile sale teorii asupra existenței lui Dumnezeu: 1. Dumnezeu nu există; 2. Dumnezeu există și este o canalie; 3
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ceva, spune mereu Sábato, de aceea încă mai caută, se mai caută pe șine, pentru că nu știe cine este: "Dta mă întrebi cine sunt!... Dacă măcar aș ști! Nu știu nici cine sunt și încă nu știu nici care este Dumnezeul meu"40. Propune un ideal de tip anarhic, pentru ca, așa cum spune cu ironie, "am facut o treabă bună: reacționarii m-au persecutat, numindu-mă comunist, iar comuniștii m-au numit reacționar și trădător"41. În cazul său, anarhist înseamnă un
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fiului și a soției. Cu toate acestea, sfâșiat de durere, scrie în Antes del fin: "Se face încet-încet noapte și mă văd înconjurat de întuneric care nu face decât să-mi facă și mai mari îndoielile, descurajările, necredința într-un Dumnezeu care să justifice atâta durere"44. Că și Cioran, Sábato deplânge transformarea omului în lucru și, implicit, pierderea a ceea ce are el mai uman sufletul: Omenirea a primit în dar o natură în care fiecare element este unic și diferit
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
îndelung la fotografia unui micuț lustragiu din orașul Salța, care s-a apropiat și m-a îmbrățișat cu o mare emoție. Mă uit de multă vreme la ea, ca la una dintre icoanele acelea vechi care ne vorbesc de un Dumnezeu îndepărtat, dar ascuns undeva. În strălucirea ochilor lui pare că există ceva care s-a ridicat deasupra acestei lumi unde totul este groază și mizerie. Băiețașul acesta, în condiția lui umila de lustragiu, mi-l arată pe Dumnezeu. Un Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Dumnezeu îndepărtat, dar ascuns undeva. În strălucirea ochilor lui pare că există ceva care s-a ridicat deasupra acestei lumi unde totul este groază și mizerie. Băiețașul acesta, în condiția lui umila de lustragiu, mi-l arată pe Dumnezeu. Un Dumnezeu în care n-am putut să cred mereu, desi mă consider un spirit religios"49. Pentru Sábato, Dumnezeu înseamnă valoarea intrinseca a ființei umane, este o profundă speranța în absolutul din fiecare, la care face neîncetat apel în vremurile de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
fantastică la perfecțiune, este "maximă creație a literaturii fantastice! Ceea ce și-au imaginat Wells, Kafka sau Poe nu este nimic în comparație cu ceea ce a imaginat teologia. Ideea unei ființe perfecte, omnipotente, atotputernice, este cu adevarat fantastică"55. Ar putea fi un Dumnezeu imperfect, spune Sábato, care să nu știe să controleze bine lucrurile, care să nu fi putut împiedica cutremurele, sau "un Dumnezeu care adoarme și are coșmaruri sau accese de nebunie: bolile, catastrofele..."56. Faptul că există în lume lucruri rele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
putut împiedica cutremurele, sau "un Dumnezeu care adoarme și are coșmaruri sau accese de nebunie: bolile, catastrofele..."56. Faptul că există în lume lucruri rele, crede Sábato, nu demonstrează că nu ar exista Dumnezeu, nici macar că nu ar exista un Dumnezeu perfect, ci poate că nu înțelegem noi planurile divine care aparțin unei lumi transfinite cu mentalitatea noastră făcută pentru un univers finit. Sau, continuă Sábato, poate că Dumnezeu nu-i dă omului ce cere, ci îi dă ce are nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să promisiunea neîndeplinita a sistemului, decadenta să pretinsa alianță cu marxismul. Altă deziluzie pentru tânărul Sábato, însă, așa cum spune el însuși, "că să scrii ceva important, trebuie să te urci pe culmile disperării și să observi de acolo, ca un dumnezeu teribil, imposibilitatea unei cuceriri definitive"45. Mării disperați, Sábato printre ei, așa au văzut această mișcare. Există un ecou suprarealist în Raportul despre orbi46, pe care unii critici îl compară cu Cantos de Maldoror al lui Lautréamont, ambele de o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că aparțin unor literaturi mici. Iată ce spune Cioran în anii de tinerețe: "La douăzeci de ani, Balcanii nu mai puteau să-mi ofere nimic. E dramă, dar și avantajul celui născut într-un spațiu "cultural" minor, oarecare. Străinul devenise Dumnezeul meu (...). În mod inevitabil, ceea ce se petrece în estul Europei trebuie să se întâmple și în țările Americii Latine, ai cărei reprezentanți (...) sunt infinit mai informați, măi "cultivați" decât occidentalii, iremediabil provinciali"55. Deși, atât Cioran, cât și Sábato, s-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
6). În același duh scripturistic vorbește și Sfântul Vasile care îndeamnă pe creștini să întrebuințeze măcar prisosul averilor lor pentru alinarea și tămăduirea suferințelor și neajunsurilor omenești, căci pentru această faptă îi așteaptă o desăvârșită răsplată de la Hristos Domnul: „Însuși Dumnezeul nostru trece adeseori cu vederea alte suferințe, dar Îl cuprinde mila de cei flămânzi. «Mi-i milă de popor» (Matei, 15, 32), a spus Hristos. De aceea la judecata din urmă, când Domnul va chema pe cei drepți, locul cel
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
numeroase conferințe, atât în țară, cât și în străinătate. Președinte al Uniunii Scriitorilor Francofoni din Toulouse, el animează Salonul Literaturilor Francofone și promovează în mod dinamic și inspirat valorile Francofoniei, dar și ale umanității primordiale, în numele căreia lansează următoarea provocare : "Doamne Dumnezeule, izbăvește-ne de inteligență, măcar din când în când !". Brîndușa Grigoriu " Vedem minunății pretutindeni în natură; se povestește că însuși Heraclit le-a spus unor vizitatori de pe meleaguri străine, care l-au găsit încălzindu-se la focul din propria bucătărie
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
fie spus: cuvântul "dobitoc" este ori un substantiv sinonim cu "animal", ori un adjectiv sinonim cu lipsa de inteligență. Om "dobitoc": om care nu își amintește sau nu vrea să își amintească de unde provine, ființă care își reneagă originile. * * * Doamne Dumnezeule, izbăvește-ne de inteligență, măcar din când în când! De ce trebuie să fim inteligenți înainte de toate, de ce atâtea onoruri aduse inteligenței? Nu vor fi fiind și alte calități care să le permită animalelor să intre în grațiile noastre și ale
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
funcția moralizatoare a artei. Titu Maiorescu este considerat „un Boileau al românilor-, o personalitate totală, un întemeietor de cultură, care a grăbit procesul de integrare a literaturii române în cultura universală. Contemporan al lui Titu Maiorescu, Mihai Eminescu ă1850-1889) spunea: „Dumnezeul geniului meu m-a sorbit cum soarele soarbe un nor de aur din marea de amar-. Opera marelui nostru poet este expresia monumentală a geniului creator al poporului nostru, o sinteză a spiritului autohton prin: 1. Elogiul constant al valorilor
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
anilor patruzeci. Punctul culminant este reprezentat de sărbătorirea celei de a șaptezecea aniversări a lui Stalin în 1949. Savant cu o cunoaștere enciclopedică, fondator al științei moderne, conducător militar genial ... nici un superlativ nu este suficient pentru a-l descrie pe Dumnezeul comunist. În Franța, PCF-ul urmează aceeași linie. Ca urmare a unei chestiuni privitoare la o eventuală ocupație sovietică, Maurice Thorez nu ezită, în februarie 1949, să se întrebe cum muncitorii din Franța ar putea (...) să se comporte altfel decît
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
DIVINITĂȚII" / 47 1)Mister și apariție / 47 2)Cultul mitic și credința teologică / 56 3)Preștiința mitică și știința psihologică / 60 4)Ilustrarea preștiinței psihologice a limbajului simbolic / 69 5)Era mitică și istoria vieții culturilor / 73 2.EVOLUȚIA SIMBOLULUI "DUMNEZEU" / 81 A)Perioada premitică: Animismul / 81 B)EPOCA MITICĂ / 103 I. Politeismul / 103 a)De la animism la politeism / 103 b)Cele două faze ale politeismului / 108 1.Prevalenta semnificației agrare / 108 2.Prevalența semnificației etice / 115 II.Monoteismul / 126 3
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
politeismului / 108 1.Prevalenta semnificației agrare / 108 2.Prevalența semnificației etice / 115 II.Monoteismul / 126 3.EPOCA POST-MITICĂ /137 A)Sistematizarea dogmatică / 137 Mitul divinității trinitare / 143 B)Religie și Filosofie / 153 C)Religie și Știință / 162 PARTEA A DOUA DUMNEZEU ȘI OMUL A) SIMBOLIZAREA METAFIZICĂ / 177 1. ANALIZA SIMBOLULUI "DUMNEZEULUI UNIC" / 179 l)Unicitatea / 179 2)Dumnezeu ca Providență și Dumnezeu ca Spirit pur / 181 3)Pseudo-dovezile existenței lui Dumnezeu / 185 4)Imaginea psihologică a "existenței lui Dumnezeu" / 188 2
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]