11,470 matches
-
nu a primit vestea despre sarcina Teodorei „ca un bărbat adevărat”. Așa îl admonestează P.H.L. Ce fel de erou mai este dacă la început l-a ispitit gândul evitării acestei „complicații”, ba chiar nu a ezitat să-i spună și iubitei sale, fără a bănui ce proporții poate lua în sufletul ei o astfel de „propunere”. Cum îndrăznește să-i sugereze uciderea unei ființe care crește din carnea ei și îi umple întreaga ființă? Nu-și dă seama că o îndeamnă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și munții pot fi urniți din loc! Ceea ce, logic, este imposibil... P.H.L. continuă să-și moralizeze personajul, amenințat pentru o clipă să rămână repetent la „școala vieții”. Așa că Profesorul a „cedat” repede, recunoscând că, „în intenția lui protectoare” față de existența iubitei (sau poate din egoism?...), a ignorat noua fundamentare a vieții ei: aducerea pe lume a unei ființe care, cu adevărat, are nevoie de cea mai mare protecție. Aici scriitorul îl suspectează pe „erou” de oarecare lașitate. Este mai mult ca
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cumva, Doamne ferește!, publicarea comentariului meu să fie tot un fel de „reînhumare”... Iar eu să fiu nevoit să mă scuz (în fața mea): „Am încercat să mi fac datoria... etc. etc.” Truisme! 14 aprilie 2007 Domnul R. continuă să-și întâlnească iubita în locul știut. Dar ceva mai rar. Se simte însă tot mai atașat de „burtica” ei, pe care o mângâie cu duioșie, ori o sărută cu anume solemnitate, încât o face pe Teodora să zâmbească. Când rămâne singur, Profesorul este și
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Adam! O dată cu conștiința păcatului, Dumnezeu i-a dat și puterea de a alege între bine și rău, însoțită de sentimentul responsabilității față de actele sale. Mai pe scurt, liberul arbitru. Profesorul o caută ceva mai insistent pe Teodora, deși simte că iubita sa nu mai răspunde cu acea „urgență” de odinioară, cu zâmbete și vorbe „respirând” senzualitate și așteptare. La gesturi ce până mai ieri îi dădeau fiori, acum răspunde cu o tandrețe calmă. Mai mult, Profesorul are impresia că întreaga ei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
meditațiile de mai sus, aparținând Profesorului, comentate de scriitor și rezumate de subsemnatul pe cât m-am priceput mai bine, nu au rămas un secret al personajului. De la începutul poveștii lor, Domnul R. a gândit mereu cu voce tare în prezența iubitei sale, mai ales în acele după-amieze lungi în care Teodora uită pentru o vreme să mai plece acasă („copii sunt destul de mari, mai este și bunica cu ei...”), iar el, bucuros de prelungirea șederii, se destăinuie în continuare. Ea îl
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu sprinteneala vorbelor!...” Își mai revenea din acest „intermezzo melancolic” după ce ea îl săruta și îi șoptea la ureche: „Azi ai fost atât de bun!... Am avut două orgasme...” Și totuși... Dacă ar fi fost tinerel, o asemenea mărturisire a iubitei l-ar fi făcut să se simtă în al nouălea cer. Dar așa? De ce acum orice bucurie este „subminată” de spectrul inevitabilei erodări și al transferului „clipei frumoase” (Goethe!) în pustiul inefabil al amintirii? Domnul R. nu vrea să o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și regăsire în celălalt, cu senzația că ești parte necesară a întregului și nu fulg stingher în bătaia vântului. Bucuria pe care o văd în ochii tăi mă înalță deasupra „abisului existențial”. Când te-am găsit, m-am regăsit. Tu, iubita mea, m-ai făcut să-mi regândesc viața, clădită în tinerețe pe un fundament de sugestii livrești.M-am simțit copleșit de felul sincer și direct în care ai arătat că ești gata să-mi dăruiești parte din ființa ta
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
departe, într-un viitor în care el nu va fi. Ceea ce nu înseamnă că timpul se va sfârși. Doar se va „redirecționa” întrun nou început. Domnul R. renunță la căutarea vreunui răspuns deoarece și-a amintit că, în acest moment, iubita lui ar trebui să țină în brațe pruncul lor. Nu s-a gândit până acum că nașterea este o minune, că durerile facerii se topesc într-un ocean de iubire. Dacă i-ar spune Teodorei ce îi trece prin cap
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
accepte! Ea pare să nu mai trăiască decît prin și pentru copil. Poate că este copleșită, absorbită cu totul, iar pentru el nu i-a mai rămas nimic. Dar Domnul R. ar trebui să vadă un pic mai departe! Ea, iubita lui, i-a dăruit ceva incomparabil: un copil, adică „un strop de nemurire”. Când îl ia în brațe și îi sărută obrăjorul cald, mai poate spune că se simte „ca un pom uscat”? Este întrebarea mută din ochii Teodorei, pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
doisprezece kilometri, tinerețea cu dorințele de aventură și patima iubirii își spuneau cuvântul. Ciolac și-a găsit o văduvioară tânără și frumoasă în Tansa, deci mult mai aproape de pădure. Într-o zi mohorâtă de toamnă, Ciolac s-a dus la iubita lui Ileana, că așa o chema. Când s-a întors de acolo se înserase de-a binelea și se lăsase și o ceață deasă. Ciolac mergeaîncet și clătinându-se, având pușca pe mână, cuțitul și pumnalul la brâu, porthartul pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
bucurii de până acum, că l-a lovit una și mai mare, i-a murit nevasta și a rămas cu patru copii, toți mici, și s-a tot însurat el până când i-au crescut copiii mai mari, iar din toate iubitele, i-a mai născut ultima un băiat. Vremuri grele, de restriște A venit tăvălugul nemilos al celui de-al Doilea Război Mondial și a luat toată floarea tinereții din toate satele și au mai rămas doar cei cu țâța-n
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ei din Boston, cea care avusese atunci grijă de ceainărie. Doamna Elliot deveni mult mai veselă după ce veni prietena ei și plânseră Împreună de o mulțime de ori. Prietena era cu câțiva ani mai mare decât Cornelia și-i spunea Iubita. Și ea provenea dintr-o veche familie sudistă. Împreună cu câțiva prieteni de-ai lui Elliot, care-i spuneau Hubie, cei trei se instalară În castelul din Touraine. Descoperiră că Touraine era o regiune de câmpie foarte călduroasă care semăna foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În Texas făcuse milioane de dolari. Tocmai se Împrumutase de bani pentru a ajunge la Chicago, când primi o telegramă că-i sosise primul câștig. Putea să aștepte să primească banii prin poștă. Dar asta ar fi durat prea mult. Iubitei lui Hop Îi spuneau toți Venus cea Blondă. Hop nu se supăra, pentru că nu era cu adevărat iubita sa. Credea cu tărie că nimeni n-ar face mișto de iubita sa adevărată. Și avea dreptate. Hopkins a plecat când sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o telegramă că-i sosise primul câștig. Putea să aștepte să primească banii prin poștă. Dar asta ar fi durat prea mult. Iubitei lui Hop Îi spuneau toți Venus cea Blondă. Hop nu se supăra, pentru că nu era cu adevărat iubita sa. Credea cu tărie că nimeni n-ar face mișto de iubita sa adevărată. Și avea dreptate. Hopkins a plecat când sosi telegrama. Erau pe Black River atunci. Durase opt zile până să ajungă telegrama la el. Hopkins Îi dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
banii prin poștă. Dar asta ar fi durat prea mult. Iubitei lui Hop Îi spuneau toți Venus cea Blondă. Hop nu se supăra, pentru că nu era cu adevărat iubita sa. Credea cu tărie că nimeni n-ar face mișto de iubita sa adevărată. Și avea dreptate. Hopkins a plecat când sosi telegrama. Erau pe Black River atunci. Durase opt zile până să ajungă telegrama la el. Hopkins Îi dăduse lui Nick Colt-ul său cu calibrul de 22. Lui Bill Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la fel. Joe Garner Începu să râdă. — Nu mai râde, Joe, spuse doamna Garner. N-o să-i permit lui Carl să vorbească așa. — Ai o iubită indiancă, Nickie? Întrebă Joe Garner. Nu. — Ba are, tati, spuse Frank. Prudence Mitchell e iubita lui. — Ba nu e. — Se duce s-o vadă-n fiecare zi. — Ba nu mă duc. Stând Între cei doi băieți, În Întuneric, Nick se simțea deopotrivă gol pe dinăuntru și fericit să fie tachinat În privința lui Prudence Mitchell. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Ba nu e. — Se duce s-o vadă-n fiecare zi. — Ba nu mă duc. Stând Între cei doi băieți, În Întuneric, Nick se simțea deopotrivă gol pe dinăuntru și fericit să fie tachinat În privința lui Prudence Mitchell. — Nu-i iubita mea, spuse el. — I-auzi, spuse Carl. În fiecare zi Îi văd Împreună. — Carl nu e-n stare să-și facă o iubită, spuse maică-sa. Nici măcar o indiancă. Carl tăcu dintr-o dată. — Carl nu se descurcă cu fetele, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se simțea deopotrivă gol pe dinăuntru și fericit să fie tachinat În privința lui Prudence Mitchell. — Nu-i iubita mea, spuse el. — I-auzi, spuse Carl. În fiecare zi Îi văd Împreună. — Carl nu e-n stare să-și facă o iubită, spuse maică-sa. Nici măcar o indiancă. Carl tăcu dintr-o dată. — Carl nu se descurcă cu fetele, spuse Frank. — Mai taci din gură. — Nu-ți face probleme, Carl, spuse Joe Garner. N-ajungi nicăieri cu fetele astea. Uită-te la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Carl, spuse Joe Garner. N-ajungi nicăieri cu fetele astea. Uită-te la mine. Da, acum ți-e ușor să vorbești așa, spuse doamna Garner, dându-se mai aproape de Joe când căruța trecu peste un hop. Ai avut tu destule iubite la vremea ta. — Pun pariu că tati n-ar umbla cu o indiancă. — Nu fi așa sigur, spuse Joe. Ai face bine să ai grijă să nu ți-o ia careva pe Prudie, Nick. Nevastă-sa Îi șopti ceva la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un bun conducător în Lusitania, declară paharnicul. Cinstit. Dacă la moartea lui Galba va ajunge imperator, va fi bine pentru Roma. E loial. — Dar când a pus mâna pe Poppaea? râse Lucilius. Știți că Nero i-a încredințat-o pe iubita lui Poppaea lui Otho, ca să aibă grijă de ea? Era nebun după Poppaea și pentru ea voia să-și repudieze soția, pe Octavia... — Ce spui? protestă paharnicul. Poppaea era deja soția lui Otho când Nero s-a îndrăgostit de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâna și puse cândva în rafturi pentru consultare nu-i încă un câștig, sper, că acestea ca și cărțile, semn al peren ităț ii lor, vor dăinui multă vreme, în ciuda și a altor încercări pr in c are trece cartea, iubita noastră carte. Tinerii nu mai citesc. Se scrie mult, dar tot mai mult fără respectarea calității, a notorietăților, auzi adesea. Și cu toate acestea sălile bibliotecilor înseamnă o îngrămădire a cititorilor, majoritatea tineri. Despre calitatea muncii lor, dacă muncă înseamnă
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
pe la orele zece post meridian, cineva a bătut la ușă tocmai în momentul în care , pe micul ecran, Societatea de Culturalizare prin Cablu ne deconecta cu o nouă secvență memorabilă în care eroul principal decupa cu satârul ultima porție din iubita infidelă.Bătăii în ușă i-a urmat alinierea familiei în hol și în lanț, exact după tradiția indiană ușor îmbunătățită cu o teslă, o bâtă de bassebal, melesteul și dinții câinelui mops. Cine e? - am reușit să repet complicata înșiruire
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai fericit caz să aibă diverse plăceri cînd Întoarce pagina. Ceea ce este cît se poate de firesc. Așadar am scris ani de zile, cu o bucurie ce s-a transformat repede În furie, fără să-mi citesc experimentele decît mamei, iubitei și celor cîtorva prieteni pe care i-am enumerat. Opiniile variau. La fel și iubitele. Nu Încercasem nici o singură dată să public ceva, habar nu aveam de cenacluri, de texte debutante cu apariție obligatorie În reviste literare, nu cunoșteam Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de firesc. Așadar am scris ani de zile, cu o bucurie ce s-a transformat repede În furie, fără să-mi citesc experimentele decît mamei, iubitei și celor cîtorva prieteni pe care i-am enumerat. Opiniile variau. La fel și iubitele. Nu Încercasem nici o singură dată să public ceva, habar nu aveam de cenacluri, de texte debutante cu apariție obligatorie În reviste literare, nu cunoșteam Încă nici un scriitor, nu eram chel, nu eram filolog, să public o carte mi se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Întregime ar trebui să se transforme Într-o piesă muzicală. Să poată fi cîntat. Reporter MCM (o fată amețitor de cunoscătoare, critic muzical): „Linia melodică este chestia aia melodioasă. Nu?” Se mai scrie și În funcție de culoarea cerului, a mobilei, a iubitei, a sticlei de whisky, a atmosferei, pe urmă umbli pe claviatură și apare o structură, de preferat cît mai muzicală, am explicat. SÎnt un neuroromantic. De fapt, totul pornește de la ritm. Dacă n-au ritm, cuvintele nu Înseamnă nimic. Ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]