11,179 matches
-
a fost însoțită de misiuni france către slavii din regiune. Dar către sfârșitul secolului, regiunea a trecut sub controlul Imperiului Bizantin. În 868, Vasile I a despresurat Ragusa din asediul arabilor și a reafirmat dominația bizantină asupra themei . Prima descriere medievală de încredere a Splitului figurează, astfel, în "De Administrando Imperio" a lui Constantin al VII-lea Porfirogenet (capitolul 29): Descrierea oferită de Constantin al VII-lea, în preajma lui 948-949, arată că palatul s-a transformat într-un mic oraș, a
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
IX-lea. Treptat, noile construcții au mascat vestigiile palatului lui Dioclețian: cea mai veche este clopotnița ridicată deasupra crenelurilor porții de vest, către 1100, pentru capela denumită „Sfânta Maică a Clopotelor” ("Gospa od zvonica"). Cele mai vechi vestigii arhitecturale civile medievale sunt conacele gotice cu două sau trei etaje care au invadat interiorul palatului în secolele al XII-lea și al XIII-lea. Dezvoltarea urbană a cuprins orașul din interiorul zidurilor tetrarhice până în secolul al XIII-lea, și un nou centru
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
pe care le-a publicat în 1802 Joseph Lavallée în relatarea călătoriei lor. Plusul lor în raport cu lucrarea lui Adam rezidă într-o mai mare fidelitate față de starea reală a vestigiilor, și în informațiile suplimentare furnizate de desenele lor despre orașul medieval. După aceea, abia la începutul secolului al XX-lea au fost realizate, la câțiva ani depărtare unul de altul, cele două mari studii științifice ale palatului, care încă mai stau la baza bibliografiei contemporane. Primul este opera arhitectului austriac Georg
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
o puternică așezare getică între secolele IV și III î.Hr. aflată pe terasa înaltă a Dunării și întreținând legături cu grecii - de la pontul Euxin, până la Elada. În era noastră descoperirile atestă prezența civilizației Sântana de Mureș, continuată cu o așezare medievală din secolele X-XI. Privilegiul comercial pentru brașoveni, dat de Vladislav Vlaicu la 20 ianuarie 1368, atestă Brăila ca așezare importantă a Țării Românești. În 1463 cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil caracteriza Brăila ca fiind "orașul dacilor, în care fac un comerț
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
concepțiile s-au schimbat mult din Evul Mediu. Cunoscutul istoric Alan Bray, a studiat ritualul mai în detaliu, luând ca bază de documentare sursele englezești. În lucrarea "Prietenul" ("The Friend") încearcă să reconstruiască instituția din punctul de vedere al societății medievale. Aceste grade de rudenie prin alianță, din care înfrățirea pare a face parte, avea o funcție centrală pe linie orizontală în familie premoderniste. Nu doar că se apărau cu armele unul pe celălalt, aspect care nu putea fi neglijat în
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]
-
schimbând structura populației esențial, până la cucerirea normandă din 1066. Cucerirea și unificarea multiplelor entități statale a facilitat, schimbul cultural și lingvistic, precum și a facilitat căsătoriile mixte între popoarele din Anglia, Scoția și Țara Galilor în timpul Evului Mediu, dar și în perioada medievală timpurie și până în prezent. Începând cu anul 1922, a fost permisă imigrația în Marea Britanie a persoanelor provenind din Irlanda, Commonwealth, Europa continentală, acestea și urmașii lor acum sunt în majoritate cetățeni britanici, cu unele limitări privind identitatea.
Britanici () [Corola-website/Science/328878_a_330207]
-
de est a Casei de Habsburg. Domnia Piaștilor, casa care a domnit în Polonia anterior (c. 962 - 1370) s-a încheiat cu moartea lui Cazimir al III-lea. Gediminzii (în limba lituaniană: Gediminaičiai), predecesorii primului Jagiellonian, au fost conducătorii Lituaniei medievale cu titlul de "Marele Duce". Domeniul lor, Marele Ducat al Lituaniei, a fost locuit în principal de lituanieni și ruteni. Vladislav al II-lea, primul domnitor al dinastiei Jagiellon, și-a început domnia ca Marele Duce al Lituaniei. Apoi s-
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
implicat mai mult cetățenii vorbitori de limbă germană din Cracovia, care, ca urmare, și-au abandonat ambițiile lor politice. Cu toate acestea, rebeliunea a costat Polonia orașul Gdansk (Danzig), care a fost preluată de Ordinul Cavalerilor Teutoni în 1309. Cracovia medievală a fost înconjurată de un zid de apărare de 3 km completată cu 46 de turnuri și șapte intrări principale (a se vedea Poarta Florian). Fortificațiile au fost ridicate de-a lungul a două secole, Cracoviei i-a crescut din
Istoria Cracoviei () [Corola-website/Science/329406_a_330735]
-
în principal produse din Renania. Vinul a fost printre cele mai importante produse comercializate la Dorestad, probabil de la viile de la sud de Mainz. Mai târziu, sceații și monedele carolingiene au fost bătute acolo. Datorită succesului său comercial, potrivit unor surse medievale creștine scrise, Dorestad a atras atenția vikingilor, care au atacat frecvent locul (834, 835, 836, 837, 844, 857 și 863). Dorestad a devenit capitala regatului viking a Dorestadului, care a durat între 850 și 885. Dorestad a început să decadă
Dorestad () [Corola-website/Science/329471_a_330800]
-
realizată de S. Martz din Sighișoara, în anul 1796. Altarul poliptic al Bisericii Evanghelice-Lutherane din Proștea Mare, realizat între anii 1480-1510, cunoscut în literatura de specialitate ca "Altarul din Proștea Mare", se află din anii 1960 în colecția de artă medievală a Muzeului Brukenthal, fiind una din piesele cele mai valoroase ale colecției. Este alcătuit din trei panouri: Nașterea lui Iisus, Închinarea Magilor și Îngerii cu instrumente muzicale, toate fiind picturi care se înrudesc cu arta gotică la nivel european. Pe
Biserica fortificată din Târnava () [Corola-website/Science/329473_a_330802]
-
sectei ismailite, o figură misterioasă dar în același timp temută din timpul cruciadelor. Acesta a reorganizat mișcarea ismailită în Siria, ducând mai departe învățăturile lui Hasan Sabbah, reafirmând mișcarea șiită ismailită ca un actor important pe scena politică a Orientului medieval. Numit de sursele creștine latine, Vetulus de Montanis (Bătrânul munților), Rașid al-Din s-a născut în proximitatea orașului irakian Basra. Din fericire, un număr de manuscrise ismailite siriene îi acordă lui Sinan la momentul morții acestuia, vârsta de 58-60 de
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
botezat Robert). Regele franc Carol III cel Simplu a negociat cu invadatorii cedarea unui teritoriu în schimbul incursiunilor de jaf. Rollo a primit teritoriul fertil și bogat Neustria, mai cunoscut cu numele Normandia. Danezii s-au creștinat și au adoptat franceza medievală ca limbă oficială în noul lor stat. Acțiunile de jaf au încetat, însă normanzii și-au menținut înclinația spre organizarea unor expediții militare în ținuturi îndepărtate, ceea ce s-a soldat în final cu întemeierea regatelor normande: al Angliei și al
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
celor două roze, început după dezastruosul „război de o sută de ani”. Cu istoria normandă s-a încheiat epopeea popoarelor germanice. Vikingii - cunoscuți în estul Europei sub denumirile "varegi", "varangi", pe rusește "variaghi", în greacă "varangoi", "variagoi" (din termenul scandinav medieval "væringjar", o derivare a cuvântului cu sensul “a depune jurământ”) și "ruși" - au fost întemeietorii primelor formațiuni statale rusești și ucrainene, dintre care cel mai însemnat a fost "statul kievean rus". Acesta a fost întemeiat de liderul vareg al Novgorodului
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
localități au fost: Pskov, Polotsk, Gnezdovo/Smolensk, Alaborg, Aldeghia/Ladoga, Holmgard/Novgorod, Beloozero, Timero/Iaroslavl, Sarskoie Gorodișce, Rostofa/Rostov, Vladimir, Muron. Parțial, dacă nu toți varegii, erau cunoscuți de asemenea sub denumirile "kylfingar" [külfingar] (în idiomul scandinav), "kolbiaghi" (în slava medievală ruso-ucraineană), "kulpingoi" (în greacă), "al-kilabiyya" (în arabă) și "kölpények" (în maghiară). În cronica lui Anonymus este menționată o căpetenie de trib cu numele "Culpun", echivalentul termenului maghiarizat "kölpény", din anturajul ducelui Arpad). Potrivit unor cercetători, termenul ar fi fost reflectat
Regatele scandinave () [Corola-website/Science/330962_a_332291]
-
Lindisfarne a fost jefuit. Malcolm s-a căsătorit cu văduva lui Thorfinn Sigurdsson, Ingibiorg, o fiică a lui Finn Arnesson. Cei doi au avut un fiu, pe Duncan al II-lea, care avea să devină rege mai târziu. Unii comentatori medievali au susținut că Duncan ar fi fost nelegitim, însă această afirmație este o propagandă pentru a submina pretențiile urmașilor din partea celei de-a doua soție a lui Malcolm. Căsătoria lui Malcolm cu Ingibiorg a securizat pacea în nord și vest
Malcolm al III-lea al Scoției () [Corola-website/Science/330997_a_332326]
-
domnul Petru Rareș, în calitate de curtean, în multe călătorii prin țară și că ar fi participat la vreuna dintre misiunile diplomatice trimise de voievod în țările apusene, ocazii cu care a cunoscut pictura murală din bisericile moldovenești și din unele orașe medievale străine. Profesorul Vasile Drăguț îl considera „un maestru deosebit de instruit, bun cunoscător al patrimoniului autohton de artă, dar deopotrivă inspirat interpret al unor procedee picturale proprii unor centre de artă străine”. Același critic menționează faptul că picturile lui Toma conțin
Toma din Suceava () [Corola-website/Science/334948_a_336277]
-
d. 1528, Halle, Saxonia-Anhalt) a fost un pictor și inginer hidraulic german din Renaștere, contemporan cu Albrecht Dürer. a fost un pictor renascentist german de lucrări religioase care a ignorat clasicismul renascentist pentru a continua stilul de artă central european medieval în secolul al 16-lea. Se mai spune de asemenea, că primul său nume este Mathis, iar prenumele Gothart sau Neithardt. Doar zece picturi - câteva fiind formate din mai multe paneluri și treizeci și cinci de desene, toate religioase, au supraviețuit, deși
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]
-
Filosofia medievală este filosofia epocii cunoscută astăzi ca medievală sau Evul Mediu, perioada ce durează aproximativ de la căderea Imperiului Roman de Apus în secolul 5 până la Renașterea din secolul 16. Filosofia medievală, înțeleasă ca proiect de investigație filosofică independentă, a apărut în
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
Filosofia medievală este filosofia epocii cunoscută astăzi ca medievală sau Evul Mediu, perioada ce durează aproximativ de la căderea Imperiului Roman de Apus în secolul 5 până la Renașterea din secolul 16. Filosofia medievală, înțeleasă ca proiect de investigație filosofică independentă, a apărut în Baghdad, la mijlocul secolului 8, și în Franța
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
Filosofia medievală este filosofia epocii cunoscută astăzi ca medievală sau Evul Mediu, perioada ce durează aproximativ de la căderea Imperiului Roman de Apus în secolul 5 până la Renașterea din secolul 16. Filosofia medievală, înțeleasă ca proiect de investigație filosofică independentă, a apărut în Baghdad, la mijlocul secolului 8, și în Franța, la curtea lui Carol cel Mare, în ultimul sfert al secolului 8. Este în parte definită ca proces de redescoperire a culturii antice
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
8. Este în parte definită ca proces de redescoperire a culturii antice dezvoltată în Grecia și Roma în perioada clasică, și în parte de nevoia de a aplica problemele teologice și doctrina sacră în conexiune cu învățătura profană. Istoria filosofiei medievale este tradițional divizată în două perioade principale: prima perioadă începe în Evul Mediu Timpuriu și se termină în secolul 12, când lucrările lui Aristotel și Platon erau păstrate și cultivate, și 'epoca de aur', a secolelor 12, 13 și 14
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
secolelor 12, 13 și 14, în occidentul latin, care a fost martora culmii recuperării filosofiei antice, alături de recepționarea comentatorilor arabi și progresele semnificative în domeniul filosofiei religiei, logicii și metafizicii. Deși de multe ori când se face referire la filosofia medievală, se vorbește doar de gândirea Occidentului acelui timp, Evul Mediu a dat și filosofia bizantină, apărută și dezvoltată în răsărit, în Bizanț. Epoca medievală a fost tratată cu dispreț de umaniștii Renașterii, care au văzut în ea o perioadă 'de
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
domeniul filosofiei religiei, logicii și metafizicii. Deși de multe ori când se face referire la filosofia medievală, se vorbește doar de gândirea Occidentului acelui timp, Evul Mediu a dat și filosofia bizantină, apărută și dezvoltată în răsărit, în Bizanț. Epoca medievală a fost tratată cu dispreț de umaniștii Renașterii, care au văzut în ea o perioadă 'de mijloc' barbară, între epoca clasică a culturii grecești și romane și "renașterea" culturii clasice. Istoricii moderni consideră că epoca medievală a fost una a
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
răsărit, în Bizanț. Epoca medievală a fost tratată cu dispreț de umaniștii Renașterii, care au văzut în ea o perioadă 'de mijloc' barbară, între epoca clasică a culturii grecești și romane și "renașterea" culturii clasice. Istoricii moderni consideră că epoca medievală a fost una a unei dezvoltări filosofice puternic influențată de teologia creștină. Unul dintre cei mai notabili gânditori ai epocii, Toma de Aquino, niciodată nu s-a considerat pe el însuși filosof și a criticat filosofii. Problemele discutate în cursul
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
considerat pe el însuși filosof și a criticat filosofii. Problemele discutate în cursul acestei perioade sunt relația dintre credință și rațiune, existența și simplitatea lui Dumnezeu, scopul teologiei și metafizicii, problema cunoașterii, cea a universalelor și cea a individuației. Filosofia medievală are caracter "teologic". Cu excepții posibile precum Avicenna și Averroes, gânditorii medievali nu s-au considerat ei înșiși filosofi: pentru ei, filosofii erau scriitori antici pagâni precum Platon și Aristotel. Oricum, teologia lor a folosit metode și tehnici logice ale
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]