60,569 matches
-
iar colonelul ne-a vorbit despre polo. Nu aveam nimic de spus, așa că am rămas tăcut, încercând, cât mai politicos, să manifest interes pentru conversație. Și pentru că mi s-a părut că de mine nu-i pasă nimănui nici cât negru sub unghie, l-am cercetat în tihnă pe Strickland. Era mai voinic decât mă așteptasem. Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și picioare mari, și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a lăsat să străbat singur parcul St. James. X Peste vreo două zile, dna Strickland mi-a trimis un bilet întrebându-mă dacă aș putea să trec s-o văd în seara aceea după cină. Am găsit-o singură. Rochia neagră, simplă aproape austeră, sugera situația ei de femeie părăsită și mâhnită, și am fost mirat, în nevinovăția mea, că în pofida unei emoții reale a fost totuși în stare să se îmbrace așa cum trebuie pentru a-și juca rolul după standardele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ducă familia, la Eastboume ca să schimbe aerul; și acolo - la vârsta de douăzeci de ani - îl cunoscuse pe Charles Strickland. El avea douăzeci și trei. Au jucat tenis împreună, s-au plimbat pe faleză, i-au ascultat împreună pe muzicanții negri și ea s-a hotărât să-i accepte cererea în căsătorie cu o săptămână înainte ca el să-i ceară mâna. Au stat la Londra, mai întâi în cartierul Hampstead, iar apoi, pe măsură ce-i mergeau lui afacerile mai bine, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
asemenea eventualitate. M-a privit cu o uimire care fără îndoială nu era prefăcută. I-a pierit zâmbetul de, pe buze și mi-a vorbit foarte grav: — Bine, dragul meu, dar nici nu-mi pasă. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie, fie că e într-un fel, fie că e într-altul. Am râs: — Ei haide, haide, nu trebuie să ne crezi pe toți atât de proști, întâmplător, știm că ai plecat din Londra cu o femeie. A tresărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dragoste, dar avea o gravitate atrăgătoare. Era înăltuță, iar rochia gri simplă și foarte bine croită nu-i ascundea silueta frumoasă, care ar fi putut să-l atragă mai degrabă pe un sculptor decât pe creatorii de modă. Părul ei negru și bogat era aranjat simplu, fața era foarte palidă, iar trăsăturile frumoase, dar lipsite de distincție. Avea ochi cenușii foarte potoliți. Îi lipsea ceva ca să fie de-a dreptul frumoasă și asta o făcea să nu fie nici măcar drăgălașă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
te uiți la mine? Pari pe jumătate mort de foame. Chiar sunt muritor de foame. Atunci hai să mergem să mâncăm ceva. — De ce mă inviți? — Nu din filantropie, i-am răspuns cu răceală. De fapt nu-mi pasă nici cât negru sub unghie dacă mori sau nu de foame. Ochii i se aprinseră din nou: — Atunci vino, zise el, ridicându-se. Mi-ar plăcea o masă ca lumea. XXI L-am lăsat să mă conducă spre restaurantul ales de el, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
arăt. Mă tem că nu sunt foarte bune. Și se uită cu tristețe prin atelier. Pe șevalet era un tablou pe jumătate terminat, înfățișând un țăran italian zâmbitor, care ținea un ciorchine de struguri deasupra capului unei fete cu ochi negri. — Chiar dacă nu i-au plăcut, trebuia să fie politicos. Nu trebuia să te insulte. A arătat că te disprețuiește și tu îi lingi mâna. Ah, îl urăsc! — Draga mea copilă, dar omul ăsta e genial. Sper că nu îți închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
declinul lor decent își păstrau încă parfumul trecutului lor splendid. Te puteai plimba de-a lungul canalului până ajungeai la lanurile întinse și verzi unde se zărea ici-colo de câte o moară de vânt și pe care pășteau alene vaci negre și albe. M-am gândit că în decorul acela, cu amintirile copilăriei lui, Dirk Stroeve și-ar putea uita nefericirea. Dar refuza să plece. — Trebuie să fiu aici când o să aibă nevoie de mine, repeta el. Ar fi groaznic dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
compătimirea dacă ar fi slăbit și s-ar fi uscat. Dar nici urmă de așa ceva. Rămânea la fel de gras și obrajii lui roșii și rotunzi străluceau ca niște mere pârguite. Era foarte îngrijit ca înfățișare și continua să-și poarte haina neagră cochetă și melonul întotdeauna o idee prea mică pentru el într-o manieră veselă, ușor dandy. Începuse să facă burtă și suferința n-avea nici un efect asupra ei. Mai mult ca oricând, arăta ca un comis-voiajor prosper. Este grav că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Blanche e mai bine, ar fi posibil ca soțul ei s-o vadă. XXXV Nici nu știu cum am izbutit să trăim până la capăt ziua aceea. Stroeve nu suporta să rămână singur, iar eu mă extenuasem încercând întruna să-i abat gândurile negre. L-am dus la Luvru și el s-a prefăcut că se uită la tablouri, dar vedeam bine că toate gândurile îi sunt numai la nevastă-sa. L-am silit să mănânce și după prânz l-am convins să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mă bucur din plin de viață. XXXVIII Nu l-am mai văzut aproape o săptămână. Apoi a venit într-o seară, puțin după ora șapte, și m-a scos la cină. Era îmbrăcat în doliu mare și purta o panglică neagră, lată, la pălărie. Ba chiar și batista era tivită cu negru. Veșmintele lui triste sugerau că a pierdut într-o singură catastrofă și ultima rudă pe care o mai avea pe lume, chiar și verii de-al doilea prin alianță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sau nu? De ce-mi cauți societatea? l-am întrebat. Doar știi că te urăsc și te disprețuiesc. A început chicotească bine dispus: — De fapt singurul motiv pentru care ești supărat pe mine e că nu-mi pasă nici cât negru sub unghie ce părere ai despre mine. Am simțit brusc cum mi se urcă tot sângele în obraji. Era imposibil să-l fac să înțeleagă că cineva poate fi scos din minți de egoismul lui de gheață. Doream de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îi era întinsă tare pe oase, zâmbetul îi era încordat și închis, părul era strâns lipit de cap, hainele erau strâmte și până și rochia de dril alb pe care o purta îți dădea impresia că e făcută din finet negru. Nu-mi închipui de ce o luase de nevastă căpitanul Nichols, iar după aceea de ce n-o părăsise. Ba poate chiar așa se și întâmpla de multe ori, iar melancolia lui era trezită de faptul că n-avea nici o șansă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
stăpânul unei pensiunii pentru marinari și era o huidumă de mulatru cu un pumn zdravăn care oferea matrozilor rămași fără angajament hrană și adăpost până se angajau din nou. Au stat la el o lună, dormind câte doisprezece-paisprezece laolaltă - suedezi, negri, brazilieni -, pe dușumeaua celor două încăperi goale din casa lui, pe care el le repartizase acestor musafiri. Și în fiecare zi mergeau cu el până la Piața Victor Gélu unde se întâlneau căpitani de vapoare în căutarea unor matrozi. Mulatrul Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
japoneze și chiar și negrese. Unele sunt grase și altele slabe. Și sub stratul gros de fard de pe fețele lor, sub negrul greu de pe sprâncene și rujul stacojiu de pe buze, vezi totuși ridurile bătrâneții și urmele desfrâului. Unele poartă combinezoane negre și ciorapi de culoarea pielii. Altele au părul încrețit, vopsit blond, sunt îmbrăcate ca fetițele cu rochițe scurte de muselină. Prin ușa deschisă vezi o pardoseală de gresie roșie, un pat mare de lemn și pe o masă de brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
avea un cuter cu care se avânta îndrăzneț printre insulele arhipelagurilor Paumotu și Marchize ducând mărfuri manufacturiere și aducând de acolo copra, scoici și perle. M-am dus la el pentru că mi s-a spus că are o perlă mare neagră pe care e dispus s-o vândă ieftin, dar când am descoperit că-mi depășește mijloacele financiare am început să-i vorbesc despre Strickland. Îl cunoscuse foarte bine. Vezi dumneata, pe mine m-a interesat pentru că era pictor, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rochie roz foarte largă, fără talie, și toată ziua purta pe cap o pălărie mare de pai. Dar când își despletea părul - ceea ce făcea din când în când întrucât era foarte mândră de el - îl vedeai că este lung și negru și cârlionțat; iar ochii ei rămăseseră tineri și plini de vioiciune. Avea râsul cel mai molipsitor pe care l-am auzit vreodată. Începea ca un fel de clinchet în gâtlej, apoi creștea în intensitate și în rezonanță până când îi zguduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
numit la spitalul Sf. Toma. Într-o dimineață vasul a intrat în portul Alexandria și de pe punte s-a uitat la oraș - alb în lumina soarelui - și la mulțimea de pe chei. I-a văzut pe localnici cu caftanele lor zdrențuite - negri din Sudan, grămada gălăgioasă de greci, italieni, turci îmbrăcați în tarbușuri, soarele strălucitor și cerul albastru. Și atunci i s-a întâmplat ceva. Un lucru pe care nu era în stare să-l descrie. A fost ca o lovitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
când încercam să înșir într-o ordine logică ceea ce mi-a putut ea spune despre Strickland. El l-a cunoscut bine pe Strickland. L-a vizitat la el acasă. Am văzut un franțuz între două vârste, cu o barbă mare, neagră, cu șuvițe cărunte, fața arsă de soare și ochi mari strălucitori. Era îmbrăcat într-un costum curat de doc. Îl observasem la prânz, și Ah Lin, servitorul chinez, mi-a spus că a venit din insulele Paumotu pe vasul sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
da consultații unei bătrâne neveste de șef de trib care se îmbolnăvise, și ne-a descris de o manieră foarte vie înfățișarea bătrânei obeze întinse pe un pat uriaș, fumând țigări, și înconjurată de o droaie de servitori cu pielea neagră. După ce a văzut-o pe bolnavă a fost dus în altă cameră și i s-a dat o masă - pește crud, banane fripte și pui - que sais-je, masa tipică a indigenilor -, și în timp ce mânca a văzut o fetiță care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
căzu în genunchi în fața lui și-i apucă picioarele cu brațele și i le sărută. Strickland se uită la Dr. Coutras cu un zâmbet firav: — Până la urmă ele izbutesc să te prindă și ești neputincios în mâinile lor. Albe sau negre, toate-s la fel. Dr. Coutras simți că ar fi fost absurd să-și exprime regretul în fața unui dezastru atât de îngrozitor și-și luă rămas-bun. Strickland îi spuse lui Tané, băiatul, să-l conducă până în sat. Dr. Coutras se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
deopotrivă frumoasă și înspăimântătoare. Era opera unui om conștient de lucruri pe care oamenii nici nu au voie să le știe. Era acolo ceva primitiv și îngrozitor. Nu era lucru omenesc. Asta îi aduse în minte niște reminiscențe despre magia neagră. Era frumos și obscen. — Mon Dieu, dar aici e vorba de un geniu! Cuvintele îi ieșiră din gură fără voia lui și nici nu-și dădu seama că le-a rostit. Apoi ochii îi căzură pe patul de rogojini din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zbârcită era genul acela care îmbătrânește fără să se urâțească și ca atare socoteai că în tinerețe trebuie să fi fost mult mai frumoasă decât fusese de fapt. Părul nu-i încărunțise complet și era frumos aranjat; purta o rochie neagră aproape în pas cu moda. Mi-am amintit că auzisem despre soră-sa, dna MacAndrew, că i-a supraviețuit doar doi ani soțului ei și i-a lăsat toată averea dnei Strickland; după înfățișarea casei și după eleganța servitoarei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Arno să fi fost navigabil, la câteva mile de la vărsare, pentru nave atât de mari. Acea prezență era... ce mai Încoace și-ncolo, era imposibilă. Căută vreun semn care să Îi indice de unde provenea, dar nu exista decât un steag negru, care atârna de vergă. - Să ne apropiem. Trebuie să văd... și să știu, zise el și Își dădu drumul cu repeziciune la vale, scufundându-se din nou În mlaștină, urmat fără nici o tragere de inimă și de ceilalți. Smulsese spada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Învingă oboseala pe care o Încerca el. Își petrecuse toată ziua dinainte pradă unei febre populate cu vise. Se ridică În șezut. Odaia se rotea În jurul său, legănându-se precum corabia care Îi străbătuse vedeniile În chip obsedant. O chilă neagră, Înțesată de năluci, care se tot ridica la suprafață cu Încărcătura ei de fețe descompuse ori de câte ori conștiința i se stingea Într-o toropeală nelămurită. Așteptă ca lucrurile să Își Înceteze mișcarea, strângând din pleoape. Apoi, clătinându-se, se deplasă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]