11,656 matches
-
doctorul. În fond, cine e idiotul ăla și cu ce drept cotrobăie el prin corpul meu? Să-l auzi cum spune despre tine, ăsta scrie, scribălăul, asta face, ca și cum scrisul ar fi un efect secundar al bolii. Unii își bat nevasta, alții joacă tabinet. Io scriam. Fiecare cu stolul lui. Nu voiam să scriu despre spital, deși era o soluție pentru ca într-un moment din ăsta în care ești legat de mâini și de picioare să faci totuși ceva. Să exploatezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
povestește Marian aud ceva mai clar. Sau refac. Recompun. Nu știu dacă sunt corect, dacă redau fidel. - Aveam un coleg care vine-acasă la patru după masă mangă. Se culcă și, normal, în jur de unu’ se scoală și-și studiază nevasta, care sforăie de rupe locul. Cu troaca-n sus. Și-i bagă o mână la pizdă, asta se scoală, ce faci obsedatule, la ora asta, bețiv nenorocit, de asta-ți arde ție. Taci, fă, că sforăiai și am vrut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
transmit în direct ce spune acum Marian, pentru că așa vorbește și el, ca un crainic, se adresează mulțimii. - Aveam la fabrică un coleg, tac-su’ - bogat, făcuse vreo două case, una cu vreo patru camere. A strâns, i-a murit nevasta, nici nu prea s-a distrat el așa, fi-su’ nu prea-l băga-n seamă, nu e treaba mea de ce. Pot să-l întreb, da’ n-are rost. Ăsta bătrân, 66 de ani are, el are frigideru’ plin, cașcaval
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mea de ce. Pot să-l întreb, da’ n-are rost. Ăsta bătrân, 66 de ani are, el are frigideru’ plin, cașcaval șuncă, de toate, da’ el nu mănâncă decât fasole bătută, aia-i place lui. Și zarzavaturi ieftine. N-are nevastă, da’ știi ce face? Păcălește zarzavagioaice din astea din piață. Îl vezi că se duce la piață într-un baston, șontâc-șontâc, le aburește pe-alea, hai să-ți dau ceva de mâncare. Și-ți dai seama când deschide frigiderul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă acceptă doar ca povestitor, nu și în pat. Mai regulez și io, așa, ca descărcare igienică. Atunci când chiar e nevoie și am bafta să dau peste o tipă generoasă. La ora stabilită, veterinarul a venit cu tot familionul, cu nevasta, fiica, pus alți doi veri de gradul II-III aveam să aflu, bucureșteni pârâți, îmbrăcați ca de gală, la întâlnirea cu Scriitorul. În Piața Veterani. E bine de știut asta. Erau în haine de gală, pe care le poartă la ocazii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
după cum mi-a mai spus, că io am fost excesiv de amabil la telefon, i-am așteptat în stație, le-am cerut un preț destul de mic. Cum, mă, la banii, mei? Mentalitatea conform căreia bărbat adevărat e ăla care își bate nevasta, o înjură. Nu-s obișnuiți să fie tratați omenește. Văd aici ceva suspect. Dacă-i înjuri, îi trimiți la mă-sa, asta le dă siguranță. Recunosc aici vechile umilințe și asta le oferă un sentiment de familiaritate. Mitocănia e semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Țoc, Mățău, Cârlig, Mosor, Tilică, Mâr, Adrienuș, Lenți. Un trib. Plus Ninel, care a terminat de afumat niște șunci. O masă. Se joacă table. Beau. Trăscău. Genocid. Te-am chelit/gogit se aude din când în când. La ora asta nevestele lor pun sau nu murăturile. Să le dăm și lor numele: Bengioaica, Iubuleasa, tanti Petre, Marilena, doamna Rodica, Aninăreasa. Mâr are șaizeci și de ani. Se laudă acum ce muncă de răspundere a avut el la fabrică. Nu-l ascultă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu-i mai vedem. Porumbeii nu mai vin. Doar ciorile, cum vă spuneam. Porumbeii am putea să spunem că sunt doar o scuză care se inventează pentru ca bărbații să aibă prilej de șprițane. Și de table. Și să scape de neveste. De gura lor. Ei așteaptă porumbeii. Au o misiune. Porumbeii nici n-or fi bănuind cât sunt de băgați în seamă. De ce împăratul nostru s-a trezit așa devreme Și stă în fața celei mai mari porți a orașului pe tron
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ochii lor și care e chiar viața lor. Teama de excludere e cea mai a dracului. Aici, „La lemne“, am ridicat odată de pe jos un pitic alcoolizat. Și piticul l-a sărutat bălos pe Pif. Plângea că l-a lăsat nevasta. Uite, Pifule, așa o să arăți și tu peste câțiva ani! Râdeam. Stătea în Berceni piticul. L-am împachetat în mașină și el ne făcea bezele. Mă, copii, doar voi țineți la mine! Pif i-a dat și un bilet de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
medical la un spital. Dar, pentru că umbla cu medicamente, i se spunea Farmacistu - și el acceptă această poreclă pentru că nimeni nu își permite să refuze o identitate care îi saltă cota. Farmacistu are un magazin unde vinde în timpul liber, alături de nevastă și de cei doi copii. Acest magazin e un fel de bursă a noutăților în sat, unde se află și ulterior se toacă majoritatea mondenităților. Io, zice-se, îmi bătusem joc de magazinul lui. Și, dispărând prestigiul magazinului, și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rupt! Și ce-ai scris de Costoiu! Mă-sa a zis că-ți rupe picioarele dacă te prinde. - Ăla chiar nu e Costoiu! Doar nume... - Ce, mă, scrie acolo tot ce face el, tot-tot... Și ce, mă, că se uită nevastă-mea la telenovele? Și ce dacă se uită, n-are și ea dreptu’? Nu sunt toți așa deștepți ca tine și ca maică-ta aia, că și ea e de vină. Că ea precis știa ce ai scris acolo și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din când în când te mai întreabă de sănătate. - De ce n-ai scris, mă, de taică-tu că bea, crezi că de la noi de aicea nu se aude cum urlă la maică-ta, mă? Șoferu era s-o omoare pe nevastă-sa după ce i-ai bălăcărit! Io nu știu ce-ai avut în capul ăla când ai scris cartea! Că salt prețul. Foarte bine, treaba mea! Să-i jignești pe băneșteni, că vin în papuci rupți la magazin, da’ cine te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
atac textual nu putea fi anulat decât de un răspuns pe măsură. Polemică scripturală. Ar fi fost cel mai penibil proces posibil. Ce să demonstreze că are 18 trepte la casă. Farmacistu ar fi trebuit să demonstreze la proces că nevastă-sa nu se uita la telenovele. Bine, la tirajul viitor pot schimba, să pretind că soția Farmacistului se uita la o dezbatere despre selful dialogic și disonanța cognitivă. Să zicem că textul are mecanismele sale și e nevoie să dai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să spună atunci când se pregătea să meargă la ședința cu părinții că este „convocat la O.N.U.”. Țin minte discuția purtată de părinți după prima ședință, unde tata mai în glumă, mai în serios, îi expunea mamei problematica curentă: Nevastă, nici nu știu cu ce să încep. A fost repartizată la B, sunt 30 în clasă, încadrarea foarte bună, dar mai e ceva ... Doamne omule, ce mai poate fi ? A spus ceva ? A nemulțumit pe careva ? Și mai spunem noi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
a înnoptat, într-o iarnă geroasă, la casa unor țărani. Acolo avea s-o cunoască pe Voica. S-a îndrăgostit nebunește și nu s-a dat dus până nu a cumpărat-o, de la tatăl ei, pentru a o lua de nevastă. Povestea de care se înfioară și acum brăilenii mai în vârstă, spune că negustorul, bolnav de gelozie și-a ucis soția care se pare că-l înșelase. Vreme îndelungată a vuit orașul la dispariția fetei, iar boierul și-a vândut
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ziarului L’Indépendance Roumaine și, mai târziu, pe fațada casei Török din Piața Tea trului Național, unde, printre reclame luminoase, se intercalau filme scurte reprezentând intrarea senzațională a unui tren În gară sau aven turile unui soț fugărit de o nevastă iabrașă; după care a urmat, repede, epoca de glorie a cinematografului italian, cu filme sen timentale și istorice și cu eroinele sale celebre prin languro zi tatea lor fatală și prin prea lungile lor picioare; și, În sfârșit, epoca de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
expe dientelor din prima noastră tinerețe comună, nu-i intra În cap că ne-a venit acum și nouă vremea să ne plătim intrarea la con certele simfonice. Când, aproape ca În Heidelbergul de altădată, intram de astă dată cu nevestele la braț și cu biletele În mână la Ateneu, Îl găseam afară pe Mitică (Urmuz), vechiul nostru prieten, acum președinte de tribunal, așteptând și pândind ocazia să intre ca altădată, pe gratis, prin contrabandă, Învoin du-se cu controlorii sau
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Întâi cu cunună În toate clasele, Lazăr Gheorghe și frații Turnescu, mân driile liceului și ale superstiției premianților Întâi cu cu nună - dar ajunși unul belfer obscur pe la pensioanele de fete, iar altul risipindu-și averea, Îndată după majorat, cu nevastă-sa de circumstanță, Mița Biciclista. ...E plină lumea noastră de indivizi care au trecut cu succes atâtea și atâtea examene, răzbind și triumfând peste capetele noastre mediocre, peste lenevia sau Îndărătnicia noastră șco lară, dar cu care azi nu poți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poamă bună, unealtă diavolească stând În calea călătorilor spre munte, zăboviți aici ca la „Hanul lui Mânjoală“. Iar peste drum, la primărie, sta vătășelul scurt și Îndesat care mă tot ațâța cu ispitele lui de pezevenghi bătrân, codoșul văduvelor și nevestelor cu bărbații duși la munte și rele de muscă, pe care aș minți dacă v-aș spune că nu le-am așteptat În odaia mea, tremurând de dorinți ca un june stătut, cum eram. În curte cu mine locuia notarul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și fost proxenet, care, În scrisorile lăsate soției, profesorilor și elevilor din școală, Își cere iertare că s-a lăsat scos din minți de această fată cu care se afla de mult În dragoste, deși mărtu risește că-și iubea nevasta, țigancă și ea, spălătoreasă la această școală. I-am văzut pe amândoi pe străduța de lângă șoseaua Pandurilor, unde locuiau și părinții mei Într-o vreme, el mort și dus În cârcă spre furgonul morgii, ea Încă mai horcăind. După doi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care am văzut-o apoi, ani de-a rândul, Încărunțind, dar tot frumoasă, deși dispe rarea ei de primă oră o făcuse să-și taie părul și să-l Îngroape odată cu iubitul ei, care vrusese s-o ieie neapărat de nevastă; pretenție absurdă, fiindcă tânărul, desigur talentat și frumușel, era sărac, iar cucoana, Între două vârste, era soție de fost și viitor ministru. (În general vorbind, și dintr-o amară experiență personală, pot spune că, Într-o dragoste care Îndeamnă spre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
redacție găsesc o utilizare neaș teptată sub porecla, schimbată În renume, cum spune Alecsandri, de „șef de stat-major“ În cele mai grave clipe ale răz boiului. - Pomenitul colonel cu eghileți la umăr devine abulic În fața primejdiilor și Îngrijat numai că nevasta-i tânără și frumoasă va rămâne pradă dulce și plăcută nemților. - Bacăul din 1916-1918 - al poeților, al ovreicuțelor tempe ramentale, al refugiatelor aventuroase și al „Învârtiților“ din comandamente. - O galerie cu portretele câtorva militari În război, printre care și câțiva
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
luptă. Printre aceștia, trei dintre ofițerii noștri Însu mau cam patru sute de kilograme slănină și osânză de cea mai proastă calitate, obezi cum nu-ți mai poți Închipui astăzi și inapți la orice treabă, abrutizați de trai prea bun pe lângă nevestele lor de acasă; iar tânărul de atunci care povestește acum era un plutonier t.r. căzut la examenul de sublocotenent de rezervă pe o temă tactică greșit rezolvată printr-o rezistență pe poziție până la capăt În fața inamicului. Din acest motiv
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu eghileți la umeri luase de data asta formele Îngrijorătoare ale unei prostrații și abulii totale, abandonând comanda, cât și accesele sale de zbir sanguinar de până atunci. Sta zi și noapte acum Închis În locuința lui unde-și adusese nevasta, frumoasă ca mai toate femeile ofițe rilor, și nu voia măcar să audă de telegramele Marelui Stat-Major privind operațiunile unei retrageri uriașe și În condiții care necesitau o Îndrumare rațională spre interiorul țării, ocupat În parte de armatele dușmane, a 32
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a unui imens material spitalicesc și de provizii În alimente și muniții. Abia dacă mă mai primea noap tea colo nelul meu, Îmbăloșat de somn și de excese sexuale des perate, În teama lui bolnavă că-i rămâne frumusețe de nevastă pe mâi nile nemților, smiorcăindu-se și neastâmpărându-și sfincterul [...]. Mi-o... rupe, Beldie, mi-o... rupe nemții când or vedea-o așa de frumoasă... Lasă-mă-n pace cu telegramele tale! Dă și tu ordine cum te-o tăia capul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]