10,932 matches
-
muncă și echipament de la fostele state membre ale Axei (Germania, Austria, Ungaria, România, Bulgaria și Finlanda). Retrospectiv, aceste deposedări teritoriale și spolieri economice reprezintă prima etapă a bolșevizării Estului european. Dar pe atunci, acest lucru nu era evident pentru toată lumea - observatorii occidentali considerau atitudinea postbelică a Moscovei liniștitor de cunoscută și tradițională 8. Exista un precedent. În general, regimul comunist din Rusia nu poate fi Înțeles dacă nu-i luăm În serios ambițiile și aserțiunile ideologice. Dar În anumite perioade, printre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
servilism, s-a trezit lăudându-l pe Tito lui Stalin Într-o Întâlnire de la sfârșitul anului 1947. Tito nu deranja Uniunea Sovietică doar În relațiile diplomatice cu Aliații din Vest, ci crea probleme și În sânul mișcării comuniste internaționale. Pentru observatorii din exterior, comunismul era o singură entitate politică, structurată și condusă de la „Centru”, din Moscova. Din perspectiva lui Stalin Însă, lucrurile erau mai complicate. Între sfârșitul anilor ’20 și Începutul războiului, Moscova reușise Într-adevăr să-și impună dominația asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
procese? Moscova putea elimina pe oricine dorea, oriunde În blocul sovietic, prin „măsuri administrative”. Prin comparație, procesele par complicate; mărturiile și confesiunile evident false, persecuția fățișă a anumitor indivizi și categorii sociale nu erau deloc făcute să-i convingă pe observatorii străini de buna-credință a procedurilor judiciare sovietice. Dar procesele-spectacol din blocul comunist nu urmăreau dreptatea. Erau mai degrabă o demonstrație pedagogică pentru public, o venerabilă instituție comunistă (primele procese de acest fel au avut loc În URSS În 1928) menită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Uniunea Sovietică pornise Într-o călătorie decisivă a cărei miză scuza orice neajuns era deosebit de atrăgătoare pentru intelectualii raționaliști. Păcatul fatal al fascismului fusese legat de obiectivele sale specifice. țelurile comunismului, Însă, erau impecabil de universale și transcendente. Până și observatorii necomuniști erau dispuși să-i ierte crimele, fiindcă simțeau că tratează cu Istoria. Chiar și așa, În primii ani ai Războiului Rece, mulți occidentali ar fi spus mai sincer ce credeau despre Stalin, despre URSS și despre comuniștii locali dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau fi armonios Îmbinate fără a răni sensibilitățile tradiționale. Pentru dezbaterea acestei strategii, Spaak și omologul său olandez au convocat o reuniune la Messina, În iunie 1955. La Conferința de la Messina au participat cei șase membri ai CECO Împreună cu un „observator” britanic (de rang inferior). Spaak și colaboratorii săi au făcut mai multe propuneri privind uniunea vamală, acordurile comerciale și alte proiecte destul de convenționale de coordonare transnațională - toate ambalate cu grijă, În așa fel Încât să nu lezeze sensibilitatea Marii Britanii și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei Europe prefederale, croită exact pe tiparul de care se temuseră dintotdeauna. Spre deosebire de britanici, francezii au decis să riște. Când Comitetul Spaak a revenit În martie 1956 cu o recomandare formală În favoarea unei Piețe Comune, Parisul i s-a raliat. Observatorii britanici au rămas pesimiști. Ei erau, desigur, conștienți de riscul de a fi lăsați pe dinafară: conform unei observații confidențiale a unui comitet guvernamental britanic, făcută cu doar câteva săptămâni Înainte ca recomandările lui Spaak să devină publice, „dacă puterile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
insista că revolta ungară fusese marcată de un „spirit de dreapta”. Dar, indiferent de motivele insurgenților maghiari - și acestea erau mult mai variate decât părea la vremea respectivă -, nu răzvrătirea lor, ci mai degrabă represiunea sovietică i-a impresionat pe observatorii străini. De acum Înainte comunismul va fi asociat pentru totdeauna cu opresiunea, nu cu revoluția. Vreme de patruzeci de ani, stânga occidentală privise spre Rusia iertând și chiar admirând violența bolșevică, În care vedea prețul Încrederii În sine revoluționare și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cel care rămăsese mult În urmă. Dezvoltarea economică din ultimul deceniu al regimului franchist și mobilitatea socială și geografică de amploare care i-a urmat demonstrează că viața cotidiană și așteptările spaniolilor se schimbaseră cu mult mai mult decât presupuneau observatorii din exterior, care Încă priveau țara prin prisma anilor 1936-1956. Tineretului din Europa mediteraneană nu Îi era greu să se adapteze la cutumele sociale Încetățenite de mult În Nord; de fapt, acest proces a precedat revoluțiile politice. Nerăbdători să scape
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fiindcă termenii erau compromiși și demonetizați de retorica oficială. Dar după jumătatea deceniului al optulea au Început să se răspândească În tot spectrul politic occidental discursurile și scrierile care invocau fără preget „drepturile omului” și „libertățile personale”. Cum remarca un observator italian În 1977, stânga discuta deschis, „fără mistificare sau demagogie”, ideea și idealul libertății „depline” pentru prima oară după război 5. Acest fenomen nu s-a reflectat imediat În politică: În cea mai mare parte a anilor ’80, partidele muncitorești
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nemarxiști - că obiectul politicii este, În ultimă instanță, economia. În cursul decadei revizioniste dintre 1956 și 1968, discuția critică ambalată sub forma sugerării unei reforme economice fusese manifestarea cea mai apropiată de o opoziție reală. Însă, la mijlocul anilor ’70, orice observator avizat al blocului sovietic nu mai putea lua În serios posibilitatea reformei economice din interior - și nu doar pentru că, după decenii de abuzuri grosolane, limbajul economiei marxiste Încetase să mai funcționeze. Începând cu anul 1973, economiile est-europene au rămas mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Centrală și de Est - „democrație”, „piață”, „deficit bugetar”, „creștere”, „competiție” -, incomprehensibilă sau irelevantă pentru mulți dintre cetățeni. Cei care doreau să protesteze public ori să Își exprime suferința au fost astfel atrași spre extremele spectrului politic. La Începutul anilor ’90, observatorii fenomenelor din Europa postcomunistă vedeau În ascensiunea partidelor periferice de factură naționalist-populistă și În liderii lor demagogi o periculoasă reacție antidemocratică - atavismul unei regiuni Înapoiate care se aflase timp de 50 de ani Într-un hiatus al istoriei. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
degenerat Într-o târguială acerbă, extrem de jenantă. Francezii țineau morțiș să Își mențină paritatea cu germanii (În ciuda unei disparități a populației de 20 de milioane), În timp ce țări ca Spania și Polonia (cea din urmă prezentă la Întâlnire cu statut de observator) au Încercat să Își maximizeze viitoarea pondere În Consiliu vânzându-și sprijinul În funcție de cele mai bune oferte. Gâlceava rușinoasă de la Nisa, unde șefi de stat influenți precum Tony Blair, Jacques Chirac și Gerhard Schroeder au făcut nopți albe certându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
La șase decenii de la victoria Împotriva lui Hitler, identitățile, teritoriile și suveranitățile multiple care Împreună defineau Europa și istoria ei se suprapuneau parțial și comunicau Între ele mai mult decât oricând. Inedită și, prin urmare, mai greu de sesizat pentru observatorii din exterior era posibilitatea de a fi În același timp francez și european, catalan și european - sau arab și european. Statele și națiunile distincte nu dispăruseră. Lumea nu se Îndrepta spre o normă unică „americană” (societățile capitaliste dezvoltate prezentau structuri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care se prefigura în retortele activiștilor culturali, un alt atribut esențial, "sănătatea". Cu patru decenii în urmă, tocmai negativul acestei "poetici" era în măsură să-l recomande pe Kimon Loghi drept un pictor modern. În articolul "Un pictor poet" din Observatorul, D. Karnabatt răspundea unor obiecții incisive cu privire la pânzele lui Kimon Loghi, obiecții pe care criticul le califica drept inconsecvente. Criticul, la rândul lui un poet simbolist, sesiza dubla natură a lui Loghi, de pictor-poet și felul în care "lirismul" se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
predicat de mișcarea peredvijnicilor, prin care se avea în vedere realismul în artele plastice. În articolul-program, intitulat "Probleme complexe", Diaghilev ține să disocieze mișcarea de "decadentism" cum fusese deja taxată, Diaghilev însuși primind porecla de "staroste al decadentismului", semn că observatorii mai mult sau mai puțin incisivi înregistrau corect schimbarea de paradigmă estetică pe care expoziția ruso-finlandeză o propunea. De altfel, Aleksandr Blok discuta într-un alt articol irelevanța sensului peiorativ atribuit decadentismului, care pentru poet era asociat, mai degrabă, tendințelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Publicistică, critică de artă în periodice Adevărul Adevărul literar și artistic Arhiva. Organul Societății Științifice și Literare din Iași Arta Art et Décoration Dilema Facla Ileana Ilustrațiunea Ilustrațiunea Română L'Indépendance Roumaine Literatura și Arta Română Luceafărul Noua Revistă Română Observatorul Rampa Revista orientală Revue des deux mondes Revue Roumaine d'Histoire de l'Art, Série Beaux-Arts Seara Steaua Studii și Cercetări de Istoria Artei (seria Artă Plastică) Viața românească Vremea Planșa 1: Himere (Colecție particulară) Planșa 2: Studiu de nud
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
69. 402 Gottfried Fliedl, Gustav Klimt (1862-1918). The World in Female Form, Taschen, 1997, p. 48. 403 Veac nou, Anul I, nr. 31-32, duminică, 8 iulie 1945, p. 3. 404 Ibidem, p. 3. 405 D. Karnabatt, "Un pictor poet", în Observatorul, Organ național-liberal, An. II, nr. 416, vineri 16 aprilie 1904, p. 1. 406 S 15/DCCCLXXXIX, Fondul D.A, Sturdza, Kimon Loghi către D.A. Sturdza, data 1900 decembrie 29, Paris, Plic nr. 75647. 407 S54(2)/D1, 9 rue des
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dintr-o gamă redusă de modele, are la bază criterii materiale; aparența vestimentară În cazul adolescenților asigură o investire a identității proprii și permite armonizarea dintre interiorul și exteriorul ființei, participând la comunicarea globală În mai multe sensuri: pentru interlocutor, observator, semnalele aparenței vestimentare denotă gradul de integritate socială, stilul de viață, profesia, apartenența la un grup social; pentru purtător, vestimentația este un modulator psihic: culoarea, confortul, prestanța, croiala, accesoriile pot alunga starea de stinghereală și induce stăpânirea de sine, semn
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
adecvat, așadar, vestimentația tinde să fie diagnostică, Într-o anumită măsură, pentru convingeri și concepții de viață ale consumatorului. Una din tendințele derivate din comportamentul consumatorului contemporan, mai puțin investigată din punct de vedere psihosocial, este corelarea identităților consumatorului de observator și actor social. Într-o lume În care tehnicile reclamei și mirajul ce Învăluie bunurile și serviciile oferite consumatorului, individul se manifestă ca observator care percepe influențele, dar mai mult decât atât, exercită influență, fiind el Însuși determinant al creativității
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
comportamentul consumatorului contemporan, mai puțin investigată din punct de vedere psihosocial, este corelarea identităților consumatorului de observator și actor social. Într-o lume În care tehnicile reclamei și mirajul ce Învăluie bunurile și serviciile oferite consumatorului, individul se manifestă ca observator care percepe influențele, dar mai mult decât atât, exercită influență, fiind el Însuși determinant al creativității și schimbării, creator de tendințe prin exprimarea asertivă a dorințelor și nevoilor sale. Comportamentul consumatorului poate fi stimulat de structuri atitudinale și motivaționale care
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de documentare sau care utilizează chestionarul. Permițînd izolarea cauzelor și variația condițiilor de producere a unui fenomen, experimentarea oferă, fără îndoială, avantaje certe față de metodele observaționale în sens extins, oricît de sistematice și de laborioase ar fi acestea. Cuvier spunea: „Observatorul ascultă natura; experimentatorul o interoghează, o obligă să se dezvăluie”. Fără îndoială că așa stau lucrurile și în cazul naturii umane și al diferitelor sale forme de obiectivare culturală, deci și în cazul exemplar al educației. Ceea ce pretinde întotdeauna cel
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
să înregistreze în mod distinct firul narativ al activității observate și reflecțiile personale, subiective. Observația comportamentului uman într-un cadru natural este dificil de realizat, în multe cazuri din considerente de etică a cercetării: subiecții nu trebuie să cunoască intențiile observatorului, așadar ei nu consimt la realizarea cercetării; se poate încălca dreptul la intimitate al subiecților. Pe de altă parte, observația naturală conduce la colectarea unui volum imens de date cu caracter în general narativ, greu de cuantificat și de prelucrat
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
general narativ, greu de cuantificat și de prelucrat. Datele obținute în urma unor asemenea observații nu pot oferi informații credibile despre cauze ale comportamentului, iar subiectivitatea observatorilor intervine în realizarea cercetării. Observația participativă este o variantă a observației naturale, în care observatorul își asumă un rol în cadrul social pe care îl cercetează. Într-o lucrare recentă, Mucchielli și colaboratorii săi (2002) afirmă că în științele socioumane observația participativă este astăzi echivalentă cu metoda etnografiei. Pe întreaga perioadă a desfășurării observației, observatorul trebuie
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
care observatorul își asumă un rol în cadrul social pe care îl cercetează. Într-o lucrare recentă, Mucchielli și colaboratorii săi (2002) afirmă că în științele socioumane observația participativă este astăzi echivalentă cu metoda etnografiei. Pe întreaga perioadă a desfășurării observației, observatorul trebuie să-și păstreze obiectivitatea științifică. Acest tip de observație este util mai ales în studierea mecanismelor interpersonale care operează într un cadru social (Evans, 1985). Observația participativă se poate desfășura în condiții gradate de transparență: în unele situații, toți
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
științifică. Acest tip de observație este util mai ales în studierea mecanismelor interpersonale care operează într un cadru social (Evans, 1985). Observația participativă se poate desfășura în condiții gradate de transparență: în unele situații, toți subiecții pot fi informați că observatorul își asumă un rol pentru a studia o problemă, în altele doar o parte dintre cei implicați cunosc identitatea acestuia; există și cercetări care impun asumarea unui rol de către observator fără ca vreunul dintre subiecți să fie informat. În prima situație
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]