12,062 matches
-
au împuternicit ambasadorii din Turcia să vegheze la apărarea păcii. Prin înțelegerea semantă pe 7 mai 1832 între Bavaria și puterile garante, Grecia era definită drept un „stat monarhic și independent”, care era însă obligat să plătească o despăgubire Porții Otomane. Înțelegerea stabilea și modul în care urma să funcționeze regența elenă, până la majoratul lui Otto, precum și eliberarea unui nou împrumut în valoare de 2,4 milioane de lire. Pe 21 iulie 1832, ambasadorul britanic pe lângă Sublima Poartă, Sir Stratford Canning, și
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
fost prima întrunire a Adunării Naționale, un organ politic național reprezentativ al revoluționarilor greci. Adunarea a avut ședința inaugurală în decembrie 1821 în Piada (Epidaurus). La ședințele acestei adunări au participat reprezentanții regiunilor implicate în Războiul de Independență împotriva Imperiului Otoman. Majoritatea reprezentanților erau notabilități locale și clerici din provinciile Moreea, Rumelia și din insule. Au participat de asemenea un număr de fanarioți și oameni de cultură. Au fost absenți însă lideri importanți precum Alexandru Ipsilanti și cei mai importanți lideri
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Eteriei, a fost numit președintele Parlamentului, un organ controlat însă de liderii locali eleni. A doua Adunare Națională de la Astros (în limba greacă:Β' Εθνοσυνέλευση στο Άστρος) a fost corpul legiuitor al revoluționarilor eleni în timpul Războiului de Independență împotriva Imperiului Otoman. Adunarea a fost convocată la Astros între 29 martie - 18 aprilie 1823 sub președinția lui Petros Mavromichalis. Cea mai importantă sarcină a acestei Adunări a fost revizuirea Constituției adoptate la Epidaurus în 1822 de către reprezentanții aleși la Prima Adunare Națională
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Comisie guvernamentală care să acționeze în numele lui. Adunarea Națională a aprobat pe 1 mai 1827 „Constituția Politică a Greciei”. Aceasta a fost prima constituție care nu a mai fost etichetată „provizorie”, semnalând dorința grecilor pentru obținerea independenței totale față de Imperiul Otoman. Noua lege fundamentală avea 150 de articole și a stabilit o serie de principii care au rămas valabile până în ziua de azi in Constituția Greciei. Constituția a stabilit o separare clară a puterilor în stat, investind guvernatorul Greciei cu puteri
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
convocată în Argos pe 11 iulie 1839, în faza finală a Războiului de Independență. A patra Adunare Națională de la Argos a fost deschisă cu participarea a 236 de reprezentanți din toate teritoriile grecești, inclusiv cele aflate încă sub controlul guvernului otoman precum Creta sau Macedonia. Deputații au fost aleși pentru prima oară prin vot. Adunarea a adoptat o serie de reforme propuse de Kapodistrias, printre care: A cincea Adunare Națională de la Nauplion (în limba greacăΕ' Εθνοσυνέλευση) a fost convocată la Argos
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
intern. Kapodistrias este inițiatorul unui sistem modern de carantină, care a ajutat ținerea sub control a unor epidemii precum febra tifoidă, holera și dezinteria pentru prima dată de la izbucnirea Războiului de Independență. El a negociat cu puterile occidentale și Imperiul Otoman granițele Greciei și gradul de independență al țării și a semnat tratatul de pace care pune capăt războiului cu puterea suzerană. În timpul mandatului său a fost introdusă moneda națională, phoenixul, a organizat administrația locală și, într-o încercare de ridicare
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
a încercat să submineze autoritatea clanurilor sau dinastiilor tradiționale, pe care el le considera moștenirea nefolositoare a unei epoci apuse și învechite.. El a subestimat însă puterea politică și militară a "capetanaioi" (καπεταναίοι - comandanți), care fuseseră conducătorii rebeliunii împotriva Imperiului Otoman și care se așteptaseră să ocupe funcții importante în conducerea Greciei independente. În momentul în care a izbucnit un conflict armat între liderii militari locali din Laconia și reprezentantul oficial al guvernului, Kapodistrias a cerut sprijinul trupelor ruse, datorită faptului
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
un consiliu de regență până la majortatul acestuia. Granița de nord a noului regat a fost stabilită pe linia Arta-Volos. În același timp, puterile protectoare au fost de acord cu acordarea unui împrumut de 2.400.000 £ și cu despăgubirea Imperiului Otoman cu 40.000.000 de piaștri, pentru pierderile suferite. Noile frontiere au fost reaprobate prin Protocolul de la Londra din 30 august 1832, semnat de Marile Puteri, care ratificau astfel Acordul de la Constantinopol și marca în mod oficial încheierea Războiului de
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Gonfalone pierde la cărți în favoarea lui Kiriazi (Mircea Albulescu) întreaga sa avere: banii, bijuteriile sale, bijuteriile Agathei și în final și Sala Reduta. Aflând aceasta, Agatha suferă un șoc nervos și stropește teatrul cu benzină, dându-i foc. O oaste otomană comandată de Ali Tingir Mehmed năvălește în București prin barierele Delea Veche și Podul de Pământ și se dau lupte grele cu turcii. La finalul filmului, după ce turcii au fost alungați, Mărgelatu și cu Buză de Iepure merg călare prin
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
Campania din Caucaz este reprezentată de totalitatea acțiunilor militare dintre Imperiul Otoman și Imperiul Rus, la care s-au adăugat mai apoi cele dintre otomani și Azerbaidjan, Armenia, Dictatura Centrocaspică și Regatul Unit ca parte a Primului Război Mondial. Această campanie militară s-a extins din Caucaz până în Asia Mică răsăriteană, acțiuni militare fiind
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
a Primului Război Mondial. Această campanie militară s-a extins din Caucaz până în Asia Mică răsăriteană, acțiuni militare fiind înregistrate în orașe precum s Trabzon, Bitlis, Muș și Van. Acțiunile terestre au fost acompaniate de confruntările dintre flotele Imperiului Rus și Imperiului Otoman din Marea Neagră. În data de 23 februarie 1917, acțiunile rușilor au fost oprite datorită Revoluției Ruse. Armata rusă a Caucazului s-a dezintegrat, fiind înlocuită de forțele militare a nou formatului stat Armenia, compusă în general din unitățile de voluntari
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
de voluntari și milițiile armenești. În regiune au activat în 1918 forțele unor state efemere - Dictatura Centrocaspică și Republica Armeniei Montane, precum și o forță aliată numită „Dunsterforce”, compusă din militarii trupelor de elită de pe fronturile de vest și mesopotamian. Imperiul Otoman și Imperiul German au avut un conflict scurt la Batumi, odată cu sosirea corpului expediționar german, a cărui prim obiectiv era asigurarea securității câmpurilor petroliere din regiune. Luptele dintre Imperiul Otoman și Rusia bolșevică s-au încheiat din punct de vedere
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
trupelor de elită de pe fronturile de vest și mesopotamian. Imperiul Otoman și Imperiul German au avut un conflict scurt la Batumi, odată cu sosirea corpului expediționar german, a cărui prim obiectiv era asigurarea securității câmpurilor petroliere din regiune. Luptele dintre Imperiul Otoman și Rusia bolșevică s-au încheiat din punct de vedere oficial pe 3 martie 1918, odată cu semnarea tratatului de la Brest-Litovsk. Pe 4 iunie 1918, otomanii au semnat tratatul de pace de la Batumi cu Armenia. Conflictul armat din Caucaz a continuat
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
s-au încheiat din punct de vedere oficial pe 3 martie 1918, odată cu semnarea tratatului de la Brest-Litovsk. Pe 4 iunie 1918, otomanii au semnat tratatul de pace de la Batumi cu Armenia. Conflictul armat din Caucaz a continuat prin angajarea Imperiului Otoman în luptele cu Dictatura Centrocaspică, Republica Armeniei Montane și „Dunsterforce” britanice până la semnarea armistițiului de la Mudros de pe 30 octombrie 1918. Obiectivul principal al Imperiului Otoman era recuperarea teritoriilor pe care le pierduse în Platoul Armenesc. Aceste regiuni fuseseră cucerite de
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
de pace de la Batumi cu Armenia. Conflictul armat din Caucaz a continuat prin angajarea Imperiului Otoman în luptele cu Dictatura Centrocaspică, Republica Armeniei Montane și „Dunsterforce” britanice până la semnarea armistițiului de la Mudros de pe 30 octombrie 1918. Obiectivul principal al Imperiului Otoman era recuperarea teritoriilor pe care le pierduse în Platoul Armenesc. Aceste regiuni fuseseră cucerite de Imperiul Rus în timpul războiului din 1877-1878. Obiectivele strategice otomane vizau recucerirea orașelor Artvin, Ardahan, Kars și a portului Batumi. O victorie otomană în această regiune
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
și „Dunsterforce” britanice până la semnarea armistițiului de la Mudros de pe 30 octombrie 1918. Obiectivul principal al Imperiului Otoman era recuperarea teritoriilor pe care le pierduse în Platoul Armenesc. Aceste regiuni fuseseră cucerite de Imperiul Rus în timpul războiului din 1877-1878. Obiectivele strategice otomane vizau recucerirea orașelor Artvin, Ardahan, Kars și a portului Batumi. O victorie otomană în această regiune ar fi însemnat un ajutor important adus cauzei Puterilor Centrale de pe frontul polono-galițian, de unde rușii ar fi fost obligați să retragă forțe pentru sprijinirea
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
principal al Imperiului Otoman era recuperarea teritoriilor pe care le pierduse în Platoul Armenesc. Aceste regiuni fuseseră cucerite de Imperiul Rus în timpul războiului din 1877-1878. Obiectivele strategice otomane vizau recucerirea orașelor Artvin, Ardahan, Kars și a portului Batumi. O victorie otomană în această regiune ar fi însemnat un ajutor important adus cauzei Puterilor Centrale de pe frontul polono-galițian, de unde rușii ar fi fost obligați să retragă forțe pentru sprijinirea teatrului de lupte caucazian. Germanii și-au dat seama de importanța practică a
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
această regiune ar fi însemnat un ajutor important adus cauzei Puterilor Centrale de pe frontul polono-galițian, de unde rușii ar fi fost obligați să retragă forțe pentru sprijinirea teatrului de lupte caucazian. Germanii și-au dat seama de importanța practică a ofensivei otomane în Caucaz ca diversiune la acțiunile Puterilor Centrale pe frontul de răsărit și au sprijinit cu arme și muniții Armata a 3-a otomană, care urma să fie însărcinată cu efectuarea acestei operațiuni. Ministrul de război otoman, Enver Pașa, spera
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
practică a ofensivei otomane în Caucaz ca diversiune la acțiunile Puterilor Centrale pe frontul de răsărit și au sprijinit cu arme și muniții Armata a 3-a otomană, care urma să fie însărcinată cu efectuarea acestei operațiuni. Ministrul de război otoman, Enver Pașa, spera că un succes în campania din Caucaz, ajutată de rebeliunile popoarelor musulmane din regiune, avea să îi deschidă drumul spre Tbilisi. Obiectivul strategic german era tăierea accesului rușilor la rezervele de petrol din regiunea caspică . Rusia considera
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
1877-1878, rușii urmăreau apărarea tuturor câștigurilor teritoriale din regiune, în special a Karsului și portului Batumi. Ministrul de externe rus Serghei Sazonov a afirmat într-o întâlnire cu ambasadorii aliați că, după încheierea războiului, Imperiul Rus dorește să ocupe capitala otomană, Constantinopol, strâmtorile Bosfor și Dardanele, Marea Marmara, Tracia sudică și litoralului anatolian al Mării Negre dintre Bosfor, râul Sakarya și un punct care urma să fie determinat în viitor în apropierea Izmitului">Ronald Park Bobroff, "Roads to glory - Late Imperial Russia
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
fondată cu participarea armenilor. Niciuna dintre aceste entități statale nu a avut o viață lungă. Britanicii au colaborat cu trupele revoluționare rusești pentru împiedicarea obiectivului lui Enver Pașa - fondarea unei Transcaucazii independente. Enver Pașa avea ca obiectiv trecerea sub stăpânirea otomană a Anglo-Persian Oil Company, care deținea în acele timpuri dreptul exclusiv pentru exploatarea petrolului din Persia. În 1914, chiar înainte de izbucnirea războiului, guvernul britanic a contractat cu această companie livrarea unor cantități însemnate de păcură pentru marina militară.. Otomanii dispuneau
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
contractat cu această companie livrarea unor cantități însemnate de păcură pentru marina militară.. Otomanii dispuneau în regiune de Armata a 3-a. În 1916, aceasta a fost întărită cu unități provenite din Armata a 2-a. Echiparea și organizarea forțelor otomane erau net inferioare în comparație cu cele ale aliaților. La începutul conflictului, forțele otomane au avut efective estimate între 100.000 și 190.000 de oameni, cea mai mare parte fiind prost echipați. Până la începerea războiului, Imperiul Rus avea în regiune Armata
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
militară.. Otomanii dispuneau în regiune de Armata a 3-a. În 1916, aceasta a fost întărită cu unități provenite din Armata a 2-a. Echiparea și organizarea forțelor otomane erau net inferioare în comparație cu cele ale aliaților. La începutul conflictului, forțele otomane au avut efective estimate între 100.000 și 190.000 de oameni, cea mai mare parte fiind prost echipați. Până la începerea războiului, Imperiul Rus avea în regiune Armata Caucazului, cu efective de 100.000 de soldați, plasată sub comanda nominală
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
Caucazului s-a dezintegrat, existau în regiunea 110.000 - 120.000 de soldați de etnie armeană. Acestora li s-au adăugat alți soldați aliați, ajungându-se la efective de aproximativ 150.000 de soldați, care trebuiau să facă față trupelor otomane. Autoritățile imperiale ruse organizaseră încă din 1914 înrolarea armenilor în unități de voluntari. Cum numeroși armeni supuși țarului fuseseră deja mobilizați pe frontul din răsăritul Europei, unitățile de voluntari au fost constituite din armeni care nu avuseseră obligațiunea să se
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]
-
acționeze ca mari unități independente de comandamentul rus al Caucazului, fiind plasate sub comanda unor comandanți ruși de origine armeană, Andranik Ozanian, Drastamat Kanayan, Arshak Gafavian și Sargis Mehrabyan. La comanda acestei forțe s-a aflat și un armean supus otoman, Karekin Bastermadjian (Armen Karo). Efectivele inițiale ale unităților de voluntari armeni s-au ridicat la aproximativ 20.000 de oameni, dar de-a lungul conflictul numărul lor a sporit. La începutul anului 1916, Nicolai Iudenici s-a hotărât să încorporeze
Campania din Caucaz (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/326274_a_327603]