11,078 matches
-
membră a grupului "Arbujad" („Ghicitoarele”), care includea poeți estoni influenți, ca Bernard Kangro, Uku Masing, Kersti Merilaas, Mart Raud, August Sang, Heiti Talvik și Paul Viiding. După cel de-al doilea război mondial, soțul său Heiti Talvik a fost luat prizonier de sovietici și a murit în Siberia. În consecință, ea nu a scris nimic timp de două sau trei decenii în semn de protest față de puterea sovietică și și-a reluat activitatea abia în anii 1960. În anul 1966, a
Betti Alver () [Corola-website/Science/334546_a_335875]
-
stabilind un nou record în Regat. În prima săptămână de la lansare, filmul a încasat peste 41,7 milioane £ (63,8 milioane $), depășind recordul în Regatul Unit pentru cele mai multe încasări de film într-o săptămână, deținut anterior de "Harry Potter și Prizonierul din Azkaban", cu 23,88 milioane £ (36,9 milioane $), în 2004. Încasările de vineri-sâmbătă (30-31 octombrie) au fost de 20,4 milioane £ (31,2 milioane $), în comparație cu "Skyfall", care a avut 20,1 milioane £ (31 milioane $). În Statele Unite, filmul s-a
Spectre (film) () [Corola-website/Science/334581_a_335910]
-
să se retragă în jurul bastionului 1, de la nord de Gara Maritimă, unde a organizat o ultimă linie de rezistență. Nicholson a capitulat alături de militarii din prejma sa în citadelă în jurul orei 16:00. În afară de militarii britanici, germanii au mai luat prizonieri militari francezi și belgieni rătăciți de unitățile lor, care luaseră parte puțin sau chiar deloc la lupte. Peste 3.000 de militari britanici și aproximativ 700 de francezi au fost luați prizonieri. Câțiva militari aliați, printre care și comandantul Regimentului
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
00. În afară de militarii britanici, germanii au mai luat prizonieri militari francezi și belgieni rătăciți de unitățile lor, care luaseră parte puțin sau chiar deloc la lupte. Peste 3.000 de militari britanici și aproximativ 700 de francezi au fost luați prizonieri. Câțiva militari aliați, printre care și comandantul Regimentului 3 de tancuri, au reușit să își croiască drum prin Gravelines spre zona de evacuare Dunkerque, de unde au fost repatriați în Anglia. Iahtul "Gulzar" a fost eroul unei acțiuni îndrăznețe de salvare
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
de pu șcași, a fost rănit grav pe 25 iunie și a murit în Anglia. Căpitanul de Lambertye, comandantul contingentului francez, a murit din cauza unui infarct în timp ce se afla în inspecție pe front pe 26 iunie. Printre soldații britanici luați prizonieri la Calais a fost și Airey Neave, un tânăr comandant de pluton din Brigada a 5-a de proiectoare de căutare de artilerie. Neave avea să se remarce prin prima evadare încheiată cu succes a unui britanic din lagărul de
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
la Calais a fost și Airey Neave, un tânăr comandant de pluton din Brigada a 5-a de proiectoare de căutare de artilerie. Neave avea să se remarce prin prima evadare încheiată cu succes a unui britanic din lagărul de prizonieri de la Colditz și care a și reușit să se reîntoarcă în patrie. După ce a ajuns în Regatul Unit, Neave a lucrat în MI9. După război, Neave a intrat în politică, devenind membru al Partidului Conservator.
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
forțele regimului lui Bashar al-Assad își împart controlul orașului Al-Hasaka. Confruntările între cele două părți sunt rare, dar incidente mai apar ocazional, precum pe 17 ianuarie 2015, când cel puțin opt combatanți YPG au fost uciși și alți patru luați prizonieri, în timp ce forțele guvernamentale au pierdut cel puțin nouă militari, iar alți 25 au fost capturați. Pe 30 ianuarie, cele două tabere au efectuat un schimb de prizonieri. Astfel de incidente s-au semnalat și în mai 2015, când YPG și
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
când cel puțin opt combatanți YPG au fost uciși și alți patru luați prizonieri, în timp ce forțele guvernamentale au pierdut cel puțin nouă militari, iar alți 25 au fost capturați. Pe 30 ianuarie, cele două tabere au efectuat un schimb de prizonieri. Astfel de incidente s-au semnalat și în mai 2015, când YPG și forțele loiale regimului sirian s-au confruntat timp de mai multe zile. Pe 27 decembrie 2013, un purtător de cuvânt al YPG afirma că gruparea dispune de
Unitățile de Apărare a Poporului () [Corola-website/Science/334633_a_335962]
-
Evie ia niște unelte non-letale, folosite de Frăția Indiană. Ea deduce și că Asasinul este, de fapt, unul dintre Inițiații lui Jacob. După aceea, ea îi omoară pe locotenenții Spintecătorului, cei care îl ajutau să comită crimele și eliberează niște prizonieri pe care el îi ținea ostatici. În tot acest timp, Spintecătorul o urmărește pe Evie. Având loc și alte crime, Evie este obligată să-l găsească pe Spintecător cât mai repede; după ultima crimă a Spintecătorului, Abberline îi dă un
Assassin's Creed Syndicate () [Corola-website/Science/334630_a_335959]
-
câteva luni, s-a întors pe front, unde a continuat să lupte în vara și toamnă lui 1916. În timpul , în lupta de la cotul Crnei, cănd regimentul ei a luptat alături de Divizia 122 Coloniala Franceză, Milunka a excelat din nou, luând prizonieri 23 de combatanți bulgari. Pentru aceste fapte, a primit Legiunea de Onoare franceză în grad de Ofițer, Crucea de Război franceză cu Palmier de Aur (singura femeie soldat din lume decorată cu acest ordin), medalia sârbă Miloš Obilić „pentru curaj
Milunka Savić () [Corola-website/Science/334683_a_336012]
-
pe nume Faraz. După ce este prins, Faraz vorbește despre o cantitate de PETN stocată undeva în Yemen, dar și despre un bancher arab pe nume Hassan, care are legături teroriste puternice și cunoștințe despre explozia de la Madrid. Chiar înainte de extracție, prizonierul este ucis de un lunetist, ceea ce forțează echipa Blackbird să se retragă, pentru a evita întâlnirea cu Serviciile Secrete din Pakistan. Imediat după aflarea locației din Yemen, Mako este însărcinată să distrugă fabrica unde se află PETN-ul. După terminarea
Medal of Honor: Warfighter () [Corola-website/Science/334716_a_336045]
-
a fost organizat în timpul Primului Război Mondial și a fost constituit din 2 lagăre separate, cu destinații diferite. Lagărul 1 din Holzminden era destinat prizonierilor de război din rândul Aliaților ("Offizier Gefangenenlager"). A fost populat în special cu ofițeri englezi, dar și cu soldați din trupele coloniale. Lagărul 1 era condus de căpitanul Karl Niemeyer. Lagărul 2 era un lagăr de internare ("Internierungslager") destinat civililor
Lagărul de prizonieri de la Holzminden () [Corola-website/Science/334753_a_336082]
-
căpitanul Karl Niemeyer. Lagărul 2 era un lagăr de internare ("Internierungslager") destinat civililor deportați din statele inamice și civililor germani și era condus de generalul maior Plugradt. Cele circa 100 de barăci aveau capacitatea de a găzdui 10.000 de prizonieri, dar numărul maxim de prizonieri internați nu a depășit 7.000. În acest lagăr au fost deportate în ianuarie 1918 circa 1.000 de femei din Franța și Belgia. Lagărul 2 avea trei porți: una în față, dublă, care dădea
Lagărul de prizonieri de la Holzminden () [Corola-website/Science/334753_a_336082]
-
era un lagăr de internare ("Internierungslager") destinat civililor deportați din statele inamice și civililor germani și era condus de generalul maior Plugradt. Cele circa 100 de barăci aveau capacitatea de a găzdui 10.000 de prizonieri, dar numărul maxim de prizonieri internați nu a depășit 7.000. În acest lagăr au fost deportate în ianuarie 1918 circa 1.000 de femei din Franța și Belgia. Lagărul 2 avea trei porți: una în față, dublă, care dădea în șoseaua pe care se
Lagărul de prizonieri de la Holzminden () [Corola-website/Science/334753_a_336082]
-
deal; ea dădea la locul de apel și inspecții. În anul 1916, la începutul Primului Război Mondial, pictorul român Ghelman Lazăr se afla în Germania și, deoarece Germania se afla în război cu România și el era cetățean român, a fost ținut prizonier civil pe toată durata războiului și a fost internat în Lagărul 2 de la Holzminden. A fost eliberat în 1918, la terminarea războiului.
Lagărul de prizonieri de la Holzminden () [Corola-website/Science/334753_a_336082]
-
au început să se retragă către Albești, fiind urmăriți de ruși. În acest timp, oștile comandate de colonelul Dobanay au fost învinse de trupele generalului Clam-Gallas. Armata maghiară a avut pierderi importante: aproximativ 1.200 de oameni morți, 500 de prizonieri și 8 tunuri capturate de inamic. Pierderile rușilor nu sunt cunoscute. Sándor Petőfi, poet și revoluționar maghiar, a dispărut în luptă și se presupune că a murit pe câmpul de bătălie. Printre cei morți s-a aflat și cărturarul sas
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
în care Samaw'al își comenta fapta. O descriere a castelului Al-Ablaq a rămas scrisă de condeiul poetului A'sha (Yaqut, 96), care credea că e vorba de însuși Templul lui Solomon. Se povestește ca odată A'sha a căzut prizonier împreună cu alți arabi și a fost dus la castelul de la Taima, care aparținea în vremea aceea fiului lui Shamaw'al, Shuraih ibn Samaw'al. Acesta din urmă nu știa cine se află printre captivi. La un moment prielnic, când Shuraih
Samaw'al ibn 'Adiya () [Corola-website/Science/334771_a_336100]
-
a fost învinsă de Rusia și nu de Austria. După capitulare și, în ciuda solicitării țarului rus pentru clemență, austriecii au realizat represalii dure împotriva Ungariei. Ei au condamnat la moarte sute de soldați și civili și au arestat mulți unguri. Prizonierii au fost încorporați în armata austriacă. La 6 octombrie 1849 austriecii au executat la Arad 12 generali maghiari și un colonel, care sunt cunoscuți astăzi ca Cei 13 Martiri de la Arad. În aceeași zi a fost executat prin împușcare Lajos
Pacea de la Șiria () [Corola-website/Science/334832_a_336161]
-
luptă după primul schimb de focuri. Legiunea a IX-a maghiară și-a redus efectivul de la 16.000 la 7.000 de oameni. Haynau a capturat aproximativ 6.000 - 7.000 de oameni, acesta fiind cel mai mare număr de prizonieri luat după Campania din iarnă. După înfrângerea ungurilor în , a devenit evident că Revoluția Maghiară nu mai putea învinge, iar ungurii nu mai putea obține nici un avantaj prin capitularea lor. Orice altă încercare maghiară de a câștiga o bătălie nu
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
000 de militari britanici. În același timp, BEF a pierdut 12.431 morți (aproximativ o treime dintre aceștia s-au aflat la bordul vasului "Lancastria"). Au fost evacuați 14.070 de răniți, iar 41.030 de britanici au fost luați prizonieri. Deși forțele armate britanice au pierdut o bună parte a echipamentelor și vehiculelor militare în Franța, au reușit să își salveze majoritatea soldaților, care au trecut la organizarea apărării împotriva invaziei germane. După ce amenințarea invaziei germane a dispărut, trupele au
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
dispărut, trupele au fost transferate în Orientul Mijlociu sau pe alte fronturi și au constituit de asemenea nucleul armatei care avea să debarce în Franța în cadrul debarcării aliate din iunie 1944. Pentru fiecare șapte soldați evacuați la Dunkerque unul a căzut prizonier de război. Majoritatea acestor prizonieri au fost trimiși în marșuri forțate spre Germania lungi de pânăla 20 de zile. Alți soldați au mărșăluit până în porturile râului Scheldt, de unde au fost îmbarcați în barje cu direcția Ruhr și de aici mai
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
în Orientul Mijlociu sau pe alte fronturi și au constituit de asemenea nucleul armatei care avea să debarce în Franța în cadrul debarcării aliate din iunie 1944. Pentru fiecare șapte soldați evacuați la Dunkerque unul a căzut prizonier de război. Majoritatea acestor prizonieri au fost trimiși în marșuri forțate spre Germania lungi de pânăla 20 de zile. Alți soldați au mărșăluit până în porturile râului Scheldt, de unde au fost îmbarcați în barje cu direcția Ruhr și de aici mai departe pe calea ferată până în
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
trimiși în marșuri forțate spre Germania lungi de pânăla 20 de zile. Alți soldați au mărșăluit până în porturile râului Scheldt, de unde au fost îmbarcați în barje cu direcția Ruhr și de aici mai departe pe calea ferată până în lagărele de prizonieri din Germani. Marea majoritate a prizonierilor (în general cei cu gradul militar mai mic decât cel de caporal) au lucrat pentru următorii cinci ani în agricultura sau în industria germană. Militarilor care au participat la Bătălia Franței nu li s-
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
lungi de pânăla 20 de zile. Alți soldați au mărșăluit până în porturile râului Scheldt, de unde au fost îmbarcați în barje cu direcția Ruhr și de aici mai departe pe calea ferată până în lagărele de prizonieri din Germani. Marea majoritate a prizonierilor (în general cei cu gradul militar mai mic decât cel de caporal) au lucrat pentru următorii cinci ani în agricultura sau în industria germană. Militarilor care au participat la Bătălia Franței nu li s-a conferit nicio medalie de campanie
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
al Armatei din Peenemünde. Dornberger s-a născut în Gießen și a fost înrolat în 1914. În octombrie 1918, ca locotenent de artilerie Dornberger a fost capturat de Marina Statelor Unite și a petrecut doi ani într-un lagăr francez de prizonieri de război (cea mai mare parte în arest izolat, din cauza tentativelor repetate de evadare). La sfârșitul anilor 1920, Dornberger a absolvit cu distincții un curs de inginerie la Institutul Tehnic din Berlin, și în primăvara anului 1930, după cinci ani
Walter Dornberger () [Corola-website/Science/332402_a_333731]