11,710 matches
-
gol mă apasă. Totul mi se pare fals, în mine, în oamenii dimprejur, totul o minciună! și ploaia asta măruntă care îți intră în măruntaie și le în toarce pe dinafară... și teama, teama de toți, teama de viață. și singurătatea care te apasă... Inima - ca o minge care se zbate între minciună, teamă și singurătate. și scârbă de toate acestea, scârbă de această condiție umană în care trebuie să-ți fie teamă de tine însuți și de cei deopotrivă cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
minciună! și ploaia asta măruntă care îți intră în măruntaie și le în toarce pe dinafară... și teama, teama de toți, teama de viață. și singurătatea care te apasă... Inima - ca o minge care se zbate între minciună, teamă și singurătate. și scârbă de toate acestea, scârbă de această condiție umană în care trebuie să-ți fie teamă de tine însuți și de cei deopotrivă cu tine. și să dorești calvarul singurătății... și pentru a-l apăra, acest calvar, să minți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
o minge care se zbate între minciună, teamă și singurătate. și scârbă de toate acestea, scârbă de această condiție umană în care trebuie să-ți fie teamă de tine însuți și de cei deopotrivă cu tine. și să dorești calvarul singurătății... și pentru a-l apăra, acest calvar, să minți, să minți, să minți! Doamne, dă-mi putința să mă vindec de scârbă, sau ia-mi viața, căci una cu cealaltă nu se împacă! și această grandilocvență care este o minciună
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
neliniștea și foamea de a crea ceva, argila însă din care vreau să fac se preface, de cum o iau în mână, în praf și mi se scurge printre degete. Simt că mă cuprinde un soi de turbare... 19 noiembrie 1955 Singurătatea e ca o mlaștină care mă înghite treptat, treptat, dar iremediabil. Un nămol sticlos, străveziu: oamenii trec pe lângă mine, se agită, râd, vorbesc... Eu văd totul, nimic nu mi-e ascuns, văd mai mult decât știu ei înșiși despre ei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
au murit unul după celălalt, iar el a rămas uitat și singur, ocolit de moarte. În casă e o liniște de mormânt, doar afară picură de pe streșini prima zăpadă ce se topește... O, dacă ar fi numai împrejurul meu această singurătate, n-ar fi nimic, aș putea să fug de dânsa! Dar e în mine, înăuntru, și trebuie s-o rabd, căci a o nega ar însemna să mă neg pe mine însumi. Degeaba! Chiar dacă toate s-ar sfârși acum cu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de passer le plus tôt de l’autre part... Mais surtout, que cela soit au mal ou au bien, il faut savoir se donner tout, éperdument! 236 Parola: „Dragoste, fii veșnică! Să nu ai teamă!“ Primul simțământ pe drumul Cortegiului: singurătatea e o orbire. Nu există singurătate! Ridicat peste timp și spațiu, o mulțime de oameni te însoțesc, toți pe același drum, toți cu același gând - spre mai bine. Cortegiu nesfârșit... și, de aproape sau de departe, toți se îngrijesc de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
l’autre part... Mais surtout, que cela soit au mal ou au bien, il faut savoir se donner tout, éperdument! 236 Parola: „Dragoste, fii veșnică! Să nu ai teamă!“ Primul simțământ pe drumul Cortegiului: singurătatea e o orbire. Nu există singurătate! Ridicat peste timp și spațiu, o mulțime de oameni te însoțesc, toți pe același drum, toți cu același gând - spre mai bine. Cortegiu nesfârșit... și, de aproape sau de departe, toți se îngrijesc de fericirea și de bucuria ta, toți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
înainte de moartea acestuia), și strămutarea lui în frumoasa vilă dintr-unul din intrândurile bulevardului Dorobanți, unde, pe lângă mobila stil, moștenea și doi fii de stirpe ilustră, cuminți și drăgălași ca două fetițe. Din jurnalul lui Pierre Vara 1958 Din chilia singurătății mele am ieșit în stradă. (Plimbare pe străzile Bucureștiului, noaptea.) Dezmățul poate fi frumos: e frumos atunci când e prac ticat cu forță, cu credință, cu uitare de sine, cu necesitate - total! Dar atunci când e anemic și temător, când privește împrejur
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în voie să nuabuzeze de asemenea cuvinte. Fiindcă ei au un teren ferm sub picioare. Rostite de gura lor, aceste cuvinte estompează toate pierderile suferite de cei fugiți. Sugerând că emigranții ar putea face abstracție de năruirea existenței lor, de singurătate și de înțelegerea de sine sfărâmată pentru totdeauna, de vreme ce limba maternă din creier, ca patrie portabilă, poate compensa absolut orice. Limba nu poate fi, ci trebuie luată cu sine. Doar mort n-ai mai purta-o cu tine - dar ce-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu tractorul sau în căruțele lor, lăsând-o singură și pedepsind-o să străbată pe jos nesfârșitele lanuri de porumb pentru vina că avea o blestemată de fată ca mine. Deși din alte motive, mama a fost împinsă într-o singurătate la fel cu a mea din copilărie. și a venit la mine la oraș, plângând și încercând să nu-mi facă reproșuri, dar făcându-mi-le totuși atunci când a spus: „Da’ mai lasă odată satul în pace, despre altceva nu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
adânc, parcul însă era de-un verde adânc, iar casa atât de albă încât scânteia. Totul era de-o înfricoșătoare splendoare pentru una ca mine cu nervii zdruncinați, care aterizase aici venind dintr-o țară amărâtă. De aceea voiam, în singurătate, să iau Lala un picuț în râs, să găsesc ac de cojocul acestui loc nebântuit de traume,care nu făcea decât să-mi demaște confuzia. Voiamcu tot dinadinsul să dobândesc încrederea locului, să mă reobișnuiesc să privesc calmă frumosul, să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să-și conserve grupul, țintea, cu întreaga sa viață formată din ritualuri vechi de trei sute de ani, să evite eurile în scopul conservării lui „noi și ai noștri“. Aveam sentimentul că greșisem eu însămi, că înregistram un eșec personal când singurătatea-mi zădărnicea ziua și orice soi de apartenență sărea din țâțână. În anii de-atunci s-au format inconștient tiparele ce aveau să se păstreze și mai târziu, când, lacincisprezece ani, a trebuit să plec la oraș la gimnaziu. Nici
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mănâncă multă carne de miel“, l-am asigurat, „Cântecul Nibelungilor la români, epopeea lor națională, povestește despre oi și păstori“. „Asta-i nostim“, a spus. Iar eu l-am corectat: „Nu e nostim deloc, e vorba despre înșelăciune și deplina singurătate a omului în spaimă, despre suferință și moarte“. Germana e limba mea maternă. De la bun început am înțeles în Germania fiecare cuvânt. Toate cuvintele mi-erau perfect cunoscute, și totuși enunțul multor propoziții rămânea contradictoriu. Nu reușeam să apreciez corect
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
am simțit nimic special, chiar nimic, a fost o zi ca oricare alta, mai puțin berea de lux (Blonde D'Achouffe), pe care mi-am permis-o la sfârșitul zilei. Să fie vorba oare de efectul distrugător al izolării și singurătății mele din acest moment? Să nu uit: m-am cântărit cu un cântar electornic de precizie la sala de sport. Am 33 de ani, 1.81 înălțime, 78 kg și 77 de grame. Nu știu de ce scriu toate acestea. Ca și cum
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Bonenfant. O încăpere de 1,8 metri pe 2,4 metri, care a însemnat enorm de mult pentru mine. Aici am cunoscut bucuria muncii intelectuale și fascinația cunoașterii, deliciile solitudinii și întristarea fără de leac a dorului de casă și a singurătății. Ce rămâne după zece luni petrecute în Canada? O țară imensă pe care o cunosc prea puțin, bucăți care se lasă prea greu asamblate uneori. Universitatea Laval-un excelent loc pentru studiu, dar trist și nefericit pentru traiul cotidian. Societatea canadiană
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cir cuit. Nu recapitularea, cu inerentele-i regrete și re muș cări pentru fapte ireversibile, nu fuga în trecut, ci ancorarea în prezent (oricât ar fi el de urât), adaptarea la acest prezent. În afară de vârstă, eu trebuie să lupt cu singurătatea totală, cu deteriorarea crescândă a sănătății, cu invaliditatea, cu diverse dureri fizice. Și lupt, cât oi mai putea lupta. Probabil că e ceva care ține de ingredientele din cocă, nu știu. Poate că sunt mai puternică decât cred. Ah, dac-
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
și altcuiva? A.R. Niciodată nu m-am putut bucura singură de nimic. Nu îmi sunt suficientă, simt mereu nevoia să fiu completată, să fiu confirmată. Șaizeci de ani am împărțit totul - și frumosul, și urâtul - cu soțul meu. Marea singurătate care mi-a fost hărăzită la bătrânețe e un adevărat blestem. E hâdă și bântuită de ecouri sinistre. Nu sunt un om foarte sociabil, nu-mi place lumea multă, dar simt nevoia de omul de lângă mine. Uneori, după cum v-am
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
singur în satul global“? Menționez pentru cititorii noștri că tema colocviului internațional de la Neptun a fost „Singur în satul global“. A.O. Nu cred că trăiesc în satul global, eu trăiesc în propriul meu sat, iar acesta este răspunsul la singurătatea globală. Dacă ții să trăiești în satul global, dacă ții neapărat să fii globalizat, ai să te simți singur. Și dacă ții să fii singur, e alegerea ta. Eu susțin că singurătatea e o opțiune, și nu un destin. Un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
propriul meu sat, iar acesta este răspunsul la singurătatea globală. Dacă ții să trăiești în satul global, dacă ții neapărat să fii globalizat, ai să te simți singur. Și dacă ții să fii singur, e alegerea ta. Eu susțin că singurătatea e o opțiune, și nu un destin. Un bărbat sau o femeie, chiar dacă nu au pe nimeni alături, au oricând posibili tatea să se ducă să citească o carte unui orb, sau să facă muncă voluntară într-un spital, câteva
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Să cunoști o femeie, a cărei tra ducătoare ești. Există nenumărate leacuri pentru sin gu rătate. Așadar, dacă un om se simte singur, e ale gerea, și nu destinul lui. A.R. Acestea sunt metode formale de a-ți alunga singurătatea de moment. Rămâne însă singurătatea din tine. A.O. Te asigur că oricine se dedică unei munci utile, solicitante, uită de orice fel de singurătate. A.R. Fiindcă tot am vorbit de singurătate și de cartea Să cunoști o femeie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cărei tra ducătoare ești. Există nenumărate leacuri pentru sin gu rătate. Așadar, dacă un om se simte singur, e ale gerea, și nu destinul lui. A.R. Acestea sunt metode formale de a-ți alunga singurătatea de moment. Rămâne însă singurătatea din tine. A.O. Te asigur că oricine se dedică unei munci utile, solicitante, uită de orice fel de singurătate. A.R. Fiindcă tot am vorbit de singurătate și de cartea Să cunoști o femeie. În timp ce-o traduceam
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
gerea, și nu destinul lui. A.R. Acestea sunt metode formale de a-ți alunga singurătatea de moment. Rămâne însă singurătatea din tine. A.O. Te asigur că oricine se dedică unei munci utile, solicitante, uită de orice fel de singurătate. A.R. Fiindcă tot am vorbit de singurătate și de cartea Să cunoști o femeie. În timp ce-o traduceam, mă întrebam în ce măsură personajul principal, Yoel, îl reflectă pe Amos Oz. Cred că autorii își înzestrează eroii cu o bună
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sunt metode formale de a-ți alunga singurătatea de moment. Rămâne însă singurătatea din tine. A.O. Te asigur că oricine se dedică unei munci utile, solicitante, uită de orice fel de singurătate. A.R. Fiindcă tot am vorbit de singurătate și de cartea Să cunoști o femeie. În timp ce-o traduceam, mă întrebam în ce măsură personajul principal, Yoel, îl reflectă pe Amos Oz. Cred că autorii își înzestrează eroii cu o bună parte din ei înșiși. Sunteți un tip reticent
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Totodată, cei 57 au fost obligați să se înscrie la cursurile unei facultăți. Trei oameni de știință sovietici se închid timp de 70 de zile într-o cameră fără legătură cu exteriorul, pentru a studia reacțiile psihice în condiții de singurătate prelungită; în primele trei săptămâni, ei trăiesc aproape liniștiți, îndeplinind exerciții precise, câte 8 ore pe zi; în a 22-a zi, renunțându-se la exerciții, certurile izbucnesc violent între ei (Ziarul Trud). Doi evadați din închisoarea din Butler (SUA
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
puterii de a suferi și a rezista - și asta într-un secol în care nimeni nu mai are răbdare nici măcar pentru sine însuși. El vrea să descopere porturile răbdării, golfurile calme ale suferinței, insulele și Indiile negre ale oceanului numit singurătate și, poate, un nou continent sentimental. Toți știm cum se ajunge de la Capul Horn la Plymouth. Dar Pacificul renunțărilor, oceanul luptei cu tine însuți, își așteaptă Columbul. Și-l va mai aștepta. Un soț rămâne mut după ce constată că soția
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]