12,817 matches
-
sudori buni fac eu tot montajul exterior. Nu, că asta e pîinea celor de la construcții-montaj. Chiar dacă faceți dumneavoastră lucrarea, tot le-o plătim, că e inclusă în costul global. Mda, așa-i... Cheia v-am dat-o? Da. S-o stăpîniți sănătos! Cînd termin de montat ușa dau drumul la yală și-o închid. Înc-o dată, să fie într-un ceas bun! zice el, întinzîndu-mi mîna. Mulțumesc! îi răspund, strîngîndu-i mîna întinsă. Vreau să plec, dar maistrul vine după mine: Știți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așez din nou pe scaun și formez la telefon numărul șantierului, cerîndu-i telefonistei interior 80. Cu tovarășa Oprișan, vă rog! spun celui care îmi răspunde. A ieșit din birou. Reveniți, mi se răspunde. Nu vă supărați, spun, încercînd să mă stăpînesc, sînt inginerul Vlădeanu, de la combinat. O caut de trei zile. Aștept la telefon pînă se întoarce, chiar și pînă la prînz dacă e cazul! Bine. Mă duc s-o caut. Stau cu receptorul la ureche și aștept. Aud o ușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ar privi interesele mele personale, le-aș rupe și-aș presăra bucățelele la ușa Brîndușei. Cobor la parter, vreau să iau liftul și să urc la etajul cinci, la Aprovizionare, dar simt cum mă înec și nu mă mai pot stăpîni, așa că intru la grupul sanitar și mă încui într-o cabină de veceu. Mă așez pe capacul veceului și stau cu fruntea în pumnii strînși, simțind cu fiecare lacrimă ce-mi picură la picioare, între pantofi, cum mă liniștesc. De ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
surîzînd. Încremenesc, cu privirea fixă în ochii ei. O văd cum surîde și mă gîndesc imediat la ceva care să mă înfurie: comportarea inginerului-șef față de mine și de Don Șef. Simt cum mi-am căpătat puterea de-a mă stăpîni, dar furios pe dinăuntru, atît de furios încît să dau replica potrivită imediat ce doamna Teona mă va repezi. De ce prea departe, doamnă? întreb eu senin, cu voce calmă, sub care mă simt clocotind. Spune-mi, Mihai, mă întreabă doamna Teona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a prins pentru o clipă; nu l-am înțeles atunci sau n-am vrut să-l înțeleg; gîndul rău și necruțător, ca un judecător suprem, s-a agățat de mine și mă pîndește, doar-doar va găsi clipa cînd să mă stăpînească. Acum și-a găsit-o: mă trimite înapoi, în biroul doamnei Teona, cînd ea, timidă, încerca să mă invite să-i fac o vizită. Gîndul sîcîitor, obsedant, îmi reamintește cîteva vorbe ale doamnei Teona: "pe vreme instabilă, oamenii vorbesc frumos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de intrare tovarășului Vlădeanu. Urc scările cît pot de repede, oprindu-mă cu sufletul la gură în fața ușii cu numărul 21. Bat, apoi intru. Bună ziua, tovarășe Vlădeanu! mă întîmpină secretara, ridicîndu-se de pe scaun. Sărut mîinile! îi spun, încercînd să-mi stăpînesc surprinderea; secretara e femeia aceea minionă, cu ochelari, pe care o întîlnesc dimineața cînd traversez strada; o salut, dar fără să-mi amintesc de unde o cunosc; acum mi-am amintit: a fost la premiera piesei mele împreună cu soțul ei, judecător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un timp privirea, dar nu pot. Îmi dau seama că m-am înroșit, inima începe să-mi bată cu putere și mi-e teamă că, de rușine, aș fi în stare să ies în fugă din cameră. Trebuie să mă stăpînesc, să salvez, dacă mai poate fi salvat, vreun gram din mine însumi. Mă ridic încet de pe scaun și mă apropii de cuier: Vă rog să mă iertați, doamnă! Îmi pare rău! spun cu glasul topit, începînd să-mi îmbrac scurta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în picioare, rostind cuvîntul "fizician" cu același dispreț ca azi-dimineață, cînd am fost la ea în birou. Prim-secretarul, care a urmărit toată discuția noastră, privindu-ne pe rînd, ridică brusc stiloul spre Brîndușa, oprind-o. Brîndușa observă gestul, își stăpînește furia, strînge din umeri ca o scuză, apoi se așază bodogănind: Puneți-vă în locul meu, tovarășe prim-secretar... Puneți-vă dumneavoastră în locul celui căruia îi strigați..., îi spune prim-secretarul. De altfel, sfatul meu e valabil pentru toți cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o mie de lei cam atît cît pierdusem din cauza celor două sancțiuni... De data asta mi-am anunțat eu vizita: "La opt, sînt la tine!", scurt, ca un ordin. Fierbeam de furie. Mergeam pe stradă și nu puteam să-mi stăpînesc palmele. Dar a fost de ajuns să văd mîna aceea de femeie toate mîinile de femeie sînt sfinte! întinsă cu grație că m-am și topit. Apoi, de ce să n-o recunosc?! m-am obișnuit să cînt cucurigu cînd mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
așază la loc dezumflat. Preiei comenzile? îl întreb pe Ion. Da. Comenzile sînt preluate pe tabloul de comandă al dispecerului central fără nici un incident. Mihai, Vlad, spune Ion, gata munca voastră acolo. Separatorul e-al nostru de-acum. Să-l stăpîniți sănătoși! le strig. Din sala tabloului de comandă se aud cuvinte de mulțumire. Nu mergi acasă? mă întreabă Ion. Nu, Ioane, îi răspund, mai stau... Mda, zice Ion. Te cred: plăcerea contemplării în ziua a șaptea... Eu plec. La revedere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în buzunar și cobor treptele abrupte, gata să mă rostogolesc pe ultimele. Aș vrea să înjur, dar nu mai am nici o tragere de inimă. Arunc o privire spre sacul spart, încerc să-i zic ceva în gînd lui Vlad; mă stăpînesc, de teamă că, nervos cum sînt, pot greși. În fond, în sufletul meu, mă bucur: Vlad, prietenul meu, a reușit să dea ceasul timpului înapoi, așa cum și-a dorit. În ușă, mă opresc, mă întorc și cuprind totul într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
înecat în gît, ca un hohot de plîns. Ha-ha-ha... Furtuna... Furtuna... Fulvia mă privește înlemnită. Iartă-mă! îi spun. Ești sigură că au dus-o la spital? Pe cine? A, pe femeia în capot? Da, sigur. Abia puteau s-o stăpînească trei milițieni. Îngrozitor! șoptesc din nou, privind în jos, de teamă să nu întîlnesc privirea Fulviei. Pot să dau un telefon? Da, poftim! îmi arată ea spre telefon. Formez 03, cer numărul familiei Roman de pe strada Republicii, unde locuiește Brîndușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
inimi, două mentalități, două aspi rații diferite, noi două, draga mea, care toată viața am avut două inimi într-una singură, o viață comună, viața, pe de-a-ntregul a noastră. Simt că-mi vine să plâng în hohote, dar mă stăpânesc de rușine și din demnitate umană. Scumpa mea, încep să înțeleg că am luat asupra noastră să urcăm o cumplită Golgotă, iar dacă tu ești tânără și, așa fiind, ai să poți trece peste orice, eu n-am să pot
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
317 acolo, știi de ce: nenorociri și [lipsă de] bani; pentru că asta e regula generală etc. etc. Ei bine, din nenorocire am izbucnit, ba chiar am și plâns în fața lor, ceea ce nu-mi face cinste. Dar nu m-aș fi putut stăpâni. Să aflu că urna a fost aruncată în pod, la groapa comună, mi-a pricinuit, draga mea, o durere imensă ca o moarte, ca a doua moarte a lui Papà. În sfârșit, au adus urna din pod în sala săracilor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ridic privirea și, spre groaza mea, mami e înlăcrimată toată. Ce proastă sunt! zice râzând și ștergându-se la ochi. Dar ce să fac, când o văd pe fetița mea... în rochia mea de mireasă... — Vai, mami... Nu mă pot stăpâni și o iau în brațe. E... o rochie foarte drăguță... Cum să adaug oare, dar n-ai să mă vezi în veci purtând-o? — Și îți vine la fix, spune mami cu noduri în gât și caută un șervețel. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
urât pentru că ar fi fost blestemat pentru deicid, pentru că ar fi vrăjitor („Evreul are atâta vrăjitorie cât păr au nouă vaci”, susține un vechi proverb german, folosit și de Martin Luther ; <endnote id="cf. 3, p. 20"/>), pentru că ar fi stăpânit de Diavol (care degajă, la rândul lui, foetor Diabolicus), pentru că ar fi predestinat iadului, pentru că ar fi asociat porcului (ultima motivație operează mai ales În Europa Occidentală ; <endnote id="cf. 4, pp. 119 sq."/ De aici provin apelative injurioase, de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
poloneză „Îi este frică de apă ca unui evreu” <endnote id="(70, p. 180)"/> pare să nu se refere la apa simplă, de spălat, ci la cea rituală, de botez. Nefiind botezați, nefiind deci „curățați” de apa baptismală și fiind stăpâniți de Diavol, evreii erau „păgâni”, deci o „liftă spurcată” <endnote id="(3, p. 14)"/> sau „jivine spurcate” <endnote id="(29, p. 7)"/>. La români, Diavolul era numit Necuratul sau „Diavole necurate și spurcate [...], cu rea Împuțiciune” ( Într-un blestem din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nebotezată <endnote id="(3, p. 55)"/>. Aceleași opțiuni erotice are tânărul și Într-o Colindă a voinicului culeasă Într-un sat românesc de pe râul Bug, la est de Nistru : Voinicu Vasile, Lerului Doamne, Bun cal că-mi hrănește, Trei țări stăpânește, Trei fete ochește, Una de hărmancă, Una de moldovancă, Da una de jâdaucă <endnote id="(222, p. 82)"/>. Fac În paranteză următoarea observație : este inedit faptul că, În simbolistica acestei colinde, „hărmanca” este responsabilă cu recolta bună de grâu, „moldovanca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o mare Înșelătorie”. Isus i-a replicat pe loc : „Ei bine, atunci, a ta să fie Înșelătoria”. Finalul acestei povești populare multietnice este specific legendelor etiologice : „De aceea ungurii au parte Întotdeauna de ghinion, nemții au toate lucrurile bune, turcii stăpânesc Țara Sfântă, iar evreii au Înșelătoria” <endnote id=" (107, pp. 121-122)"/>. Având În vedere statutul negativ acordat ungurilor și cel pozitiv de care beneficiază nemții, nu este exclus ca această legendă să-și aibă originea În spațiul cultural german, și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Împrumută, iar virtuțile se redistribuie. În 1836, de exemplu, un român anonim susținea următoarea teorie În fața unui călător francez prin Țările Române, Saint-Marc Girardin : „Moravurile noastre sunt pe aproape moravurile sau mai bine zis viciile tuturor popoarelor, cari ne-au stăpânit sau protegeat. De la ruși ne-am Însușit desfrânarea, de la greci lipsa de onestitate În afaceri, de la principii fanarioți un amestec de Înjosire și deșertăciune, de la turci nepăsarea și lenea. Polonii ne-au binecuvântat cu divorțul și [cu] acest furnicar de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Satan la conducerea lumii este de fapt o imagine simbolică a instaurării Noii Ordini Mondiale, a sfârșitului lumii creștine În favoarea masoneriei” (Puncte cardinale, nr. 9, septembrie 1998 ; <endnote id="cf. 502, III, pp. 67-69"/>). 3. Evreul vrăjitor Solomonarul Fiind stăpânit de Diavol și hărăzit Iadului, nu este de mirare că evreului i-a fost atribuit statutul de vrăjitor. „Evreul mustește de vrăjitorie și idolatrie precum au păr nouă vaci”, spune un proverb german <endnote id="(3, p. 62)"/>. În Europa
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cea folclorică a Răsăritului, vom observa faptul că și În Europa de Est evreul a fost identificat cu vrăjitorul, dar acest stigmat a avut trăsături mai puțin maligne. Principala abilitate magică atribuită de popor evreului În răsăritul continentului este puterea de a stăpâni fenomenele meteorologice. Evreul era perceput ca un rain maker, un vrăjitor care poate declanșa sau opri ploaia, furtuna, vântul sau grindina. „Când evreii umblă pe la țară - credeau țăranii bieloruși -, Înseamnă că va fi furtună” <endnote id="(70, p. 137)"/>. Rutenii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
absolvă „școala de solomonărie”, acești vrăjitori primesc „Cartea solomonarului”, plină de descântece, cu ajutorul cărora pot lega cu frâul și călări prin văzduh pe balaurii norilor. Numiți În descântece „dușmanii creștinilor”, solomonarii sunt respectați și temuți de țăranii români, pentru că „ei stăpânesc vânturile și norii, se duc unde le e voia, Încăle când pe balauri, care Îi duc sus În văzduh. Când le vine pofta, stârnesc norii sau Îi Împrăștie, porun cesc vremii rele să se oprească deasupra unui ținut și să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și pluguri cu tot - și i-a dus să le arate părinților ce „goange” (sau „gângănii”) a găsit, „scormonind pământul”. Mama i-a spus să-i ducă Înapoi, „că ăștia sunt oameni”, și că, „după prăpădirea jidovilor”, ei „au să stăpânească pământul” <endnote id="(56, pp. 169-170 ; 269, pp. 158-159)"/>. Acest topos apare În cele mai vechi colecții de basme și legende culese În spațiul românesc (Arthur Schott În 1845, Fr. Müller În 1857), dar el are o răspândire europeană mult
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
răufăcători și îndeosebi pentru cei vinovați de risipa avutului și banului public, aceasta fiind, de azi înainte, socotită drept crimă. Se instituie un temeinic și riguros control al avutului și cheltuielilor publice; se statornicesc drepturile țărănimii, pe pământul ce-l stăpânesc prin expropriere; se acordă o mai largă și dreaptă participare la prețul concesiunii și la redevența proprietarilor de zăcăminte miniere expropriate de stat; se asigură o egală îndreptățire tuturor semințiilor de altă rasă aflătoare de veacuri pe pământul României întregite
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]