11,111 matches
-
Danemarca a fost subminată în continuare de către presupusele sale maniere de tiran și de comportamentul său pro-german. În 1154, Svend a fost rasturnat de către o alianță făcută între Knut și Valdemar, Valdemar fiind încoronat co-guvernator de Knut. Eskil și majoritatea susținătorilor lui Svend l-au părăsit și au plecat în exil în Germania. Svend a petrecut trei ani în căutarea unui sprijin pentru a recuceri tronul și s-a întors în Danemarca în 1157, cu sprijitul ducelui german, Henric Leul. Acest
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
20 iunie 1448 pe Carol Knutsson ca rege. Norvegia s-a confruntat cu o alegere între o uniune cu Suedia sau Danemarca, sau alegerea unui rege separat. A doua opțiune a fost eliminată rapid, izbucnind o luptă pentru putere între susținătorii lui Cristian al Danemarcei și ai lui Carol al Suediei. Consiliul Norvegian de la Realm a fost împărțit. În februarie 1449, o parte a Consiliului s-a declarat în favoarea lui Carol ca rege, dar la 15 iunie în același an, un
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
non-aristocrații în serviciul de stat, el a creat noi rânduri nobile și de baroni. După Războiul Scanian, sora lui, prințesa Ulrike Eleonora a Danemarcei, s-a căsătorit cu regele suedez Carol al XI-lea, a cărui mamă a fost un susținător solid al ducelui de Holstein-Gottorp. În ciuda legăturilor de familie, un război între cumnați a fost aproape din nou în 1689, când Carol al XI-lea aproape a provocat o confruntare cu Danemarca, prin sprijinul său cu exilatul Cristian Albert, Duce
Casa de Oldenburg () [Corola-website/Science/331283_a_332612]
-
23 de capitole, care nu au titluri. Acțiunea sa se desfășoară în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, pe parcursul a câtorva luni, din iulie până în iarnă. Încă de la începuturile activității sale literare, Duiliu Zamfirescu s-a manifestat ca un susținător al literaturii românești, el afirmând în 1890 că e nevoie de „a crea o literatură națională, care să păstreze ceea ce este specific românesc, limba românului și sufletul eroilor, și a o pune totodată în legătură cu ceea ce este omenesc și deci etern
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
un mare prestigiu printre localnici primind titluri precum "Kesate Birhan" (Luminătorul) sau "Abba Salama" (Tatăl Păcii). Conform tradiției, el ar fi făcut prima traducere a Noului Testament în limba gî'îz. În anul 356, împăratul roman Constanțiu al II-lea, susținător al ereziei ariene, a trimis o scrisoare regelui Ezana prin care îi cerea înlocuirea în funcția de episcop de Axum a lui Frumentie cu Teofil Indianul, un misionar activ al arianismului. Cererea împăratului a fost respinsă de către rege care l-
Sfântul Frumentie () [Corola-website/Science/334141_a_335470]
-
începând cu 9 ianuarie 1919. Pe 11 februarie 1920 a fost înaintat la gradul de general de infanterie, cu efect de la 9 ianuarie 1919. Intrat începând cu 1904 în rândul nobilimii din Prusia a rămas și după 1918 un convins susținător al monarhiei și Casei de Hohenzollern. Și-a manifestat dezacordul față de modul de abordare a relației cu naziștii de către generalul Erich Ludendorff, de care era apropiat din timpul participării împreună la Bătălia de la Tanenberg. Pentru activitatea sa ca militar, Curt
Curt von Morgen () [Corola-website/Science/334234_a_335563]
-
(pronunțat //; n. 4 mai 1825, Ealing, Middlesex - d. 29 iunie 1895, Eastbourne) a fost un biolog britanic, om de știință, reprezentant al agnosticismului. A avut o mare influență asupra științelor naturale din secolul al XIX-lea. A fost susținător al empirismului lui David Hume și a Teoriei evoluționiste a lui Charles Darwin, fiind poreclit „"Bulldog-ul lui Darwin"” ("Darwin's Bulldog"). s-a născut pe 4 mai 1825, în familia unui profesor în Ealing. Părinții lui, George Huxley și Rachel
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
a desfășurat cercetări de zoologie, anatomie comparată, embriologie, fiziologie, paleontologie, antropologie și geologie. A studiat structura și funcționarea nervilor și a craniului la vertebrate. A avut o concepție materialistă despre lumea vie, el fiind printre primii și cei mai înfocați susținători ai darwinismului. Din anul 1859, a început să publice lucrări documentate științific pentru combaterea ideilor și teoriilor care se opuneau darwinismului. A pus în evidență bazele filosofice ale darwinismului, susținând principii materialiste pe care le numea însă agnosticism (în loc de materialism
Thomas Henry Huxley () [Corola-website/Science/334255_a_335584]
-
și când Richard a plecat în Irlanda șu Europa Continentală. În același timp ea a lucrat pe ascuns pentru cauza Casei de York. În noiembrie 1459 atunci când în parlament a început să se dezbată soarta Ducelui de York și a susținătorii săi, Cecily a călătorit la Londra pentru a pleda în favoarea soțului ei. Un comentator modern a declarat că ea l-a convins pe rege să promită iertarea dacă ducele ar apărea în parlament în opt zile. Acest lucru a eșuat
Cecily Neville, Ducesă de York () [Corola-website/Science/334327_a_335656]
-
ianuarie 1879, după care Junimea și-a început activitățile, care erau de natură culturală și patriotică, cu o atenție deosebită acordată istoriei culturale a românilor din Bucovina. Pe la sfârșitul anului 1880, societatea avea 39 de membri plini și 49 de susținători și se concentra pe purificarea limbii române pentru anul academic 1880-1881. Printre cei care i-au vizitat pe membri au fost Gheorghe Sion, Titu Maiorescu și Agatha Bârsescu. În 1884, Junimea a realizat o presiune puternică împotriva planurilor guvernului austriac
Societatea Academică Junimea () [Corola-website/Science/334378_a_335707]
-
imnul oficial a fost scris de Ștefanelli și pus pe muzică de Porumbescu. Inițial, s-au alăturat Arboroasei 44 din cei 53 de studenți români din Cernăuți. Societatea a fost finanțată prin cotizații percepute membrilor ei, precum și prin donații din partea susținătorilor; alte categorii de membri erau fondatorii, susținătorii, membrii de onoare și cei extraordinari. În 1877, aflând din declarațiile de presă că guvernul român a hotărât să aloce 1000 de lei pentru organizațiile culturale aflate în afara granițelor țării, conducerea Arboroasei a
Arboroasa () [Corola-website/Science/334355_a_335684]
-
și pus pe muzică de Porumbescu. Inițial, s-au alăturat Arboroasei 44 din cei 53 de studenți români din Cernăuți. Societatea a fost finanțată prin cotizații percepute membrilor ei, precum și prin donații din partea susținătorilor; alte categorii de membri erau fondatorii, susținătorii, membrii de onoare și cei extraordinari. În 1877, aflând din declarațiile de presă că guvernul român a hotărât să aloce 1000 de lei pentru organizațiile culturale aflate în afara granițelor țării, conducerea Arboroasei a cerut o parte din acești bani și
Arboroasa () [Corola-website/Science/334355_a_335684]
-
Anhalt-Dessau (10 august 1740 - 9 august 1817), cunoscut drept "Prințul Franz", a fost prinț german din Casa de Ascania. Din 1751 până în 1807 a fost prinț suveran al principatului de Anhalt-Dessau și din 1807 primul Duce al ducatului de Anhalt-Dessau. Susținător puternic al Iluminismului, Leopold a inițiat numeroase reforme în principatul său și a făcut din Anhalt-Dessau unul dintre cele mai moderne și prospere mici state germane. Un anglofil, Leopold a extins și modificat grădinile vechi ale Oranienbaum care au fost
Leopold al III-lea, Duce de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334407_a_335736]
-
bătălia de la Kolín (18 iunie 1757), el a fost impresionat atât de negativ de spectacolul de război încât a demisionat din armată și a declarat neutralitatea principatului Anhalt-Dessau. În 1758 a devenit major și și-a asumat guvernarea. Anglofil și susținător puternic al Iluminismului, Leopold a acordat o atenție deosebită în educarea populației din principat în știință și natură. Numeroasele reforme în domeniul educației, asistență medicală, servicii sociale, drumuri, agricultură, silvicultură și industrie au făcut din Anhalt-Dessau unul dintre cele mai
Leopold al III-lea, Duce de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334407_a_335736]
-
Arizonei de astăzi la 17 noiembrie 1856. Dificultățile de guvernare a noului teritoriu din capitala Santa Fe au dus la încercările de a încă din 1856 un nou teritoriu din porțiunea sudică. Mulți dintre primii coloniști ai regiuni erau însă susținători ai sclaviei și simpatizau cu , ceea ce a dus la un impas în Congres pe tema organizării noului teritoriu. Schimbarea cursului fluviului Rio Grande avea să producă ulterior o nouă dispută de frontieră între teritoriul achiziționat și statul Texas, denumită . În urma
Achiziția Gadsden () [Corola-website/Science/334372_a_335701]
-
și locuțiunilor, declinările greșite ale pronumelor, franțuzisme neestetice și vulgare contrare spiritului limbii române etc. Se observă că autoarea a depus eforturi neobișnuite pentru a-și autohtoniza mijloacele de expresie. Prezența greșelilor de exprimare este însă incontestabilă până și principalul susținător al scriitoarei, Eugen Lovinescu, recunoscând că stilul scriitoarei este împânzit de exces de adjective, abuz de neologisme, construcții obscure și pedante și cacofonii. Scrisul pare neglijent și stângaci, producând mirarea criticilor cu atât mai mult cu cât autoarea susține că
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
continuat dezvoltarea metodei de transliterare. Acesteia i-a fost dată o formă mai completă la sfârșitul secolului al XIX-lea de către William Wilson Hunter, pe atunci general topograf al Indiei. Cand a fost propus pentru adoptare, a întâmpinat imediat opoziția susținătorilor sistemului fonetic Dowler, care a culminat cu o confruntare dramatică într-o întâlnire a Consiliului Indiei pe 28 mai 1872, unde nouă metodă hunteriană s-a impus în ziua respectivă. Metodă hunteriană era inerent mai simplă și extensibila la mai
Transliterarea hunteriană () [Corola-website/Science/334474_a_335803]
-
unui număr mare de credincioși români ce refuzau Unirea cu Roma. Sofronie a fost trimis în judecată și condamnat la cinci ani de închisoare, dar, chiar înainte de a fi arestat, acesta a reușit să fugă în Valahia, unde avea mulți susținători. A continuat să se dedice monahismului ortodox, fiind călugăr la mănăstirile din Robaia (1764-1766) și Vieroși (1766-1771), iar apoi egumen la Curtea de Argeș, toate cele trei mănăstiri aflându-se astăzi în județul Argeș. A murit la mănăstirea Curtea de Argeș. Ca ripostă față de
Sofronie de la Cioara () [Corola-website/Science/335047_a_336376]
-
HR: magnatul american Charles Yerkes, care câștigase din dezvoltarea sistemului de tramvaie din Chicago în anii 1880 și 1890, a văzut oportunitatea unor investiții similare în Londra. Odată cu achiziția CCE&HR în septembrie 1900 pentru £100.000, el și ceilalți susținători ai său au cumpărat mai multe proiecte de cale ferată subterană, precum și Calea ferată Metropolitan District (MDR), care era funcțională, dar avea probleme financiare. Având CCE&HR și celelalte companii sub controlul său, Yerkes a înființat UERL pentru a strânge
Calea ferată Charing Cross, Euston și Hampstead () [Corola-website/Science/335103_a_336432]
-
situează mai presus decât orice om politic și de stat, indiferent de partid, fiind o onoare pentru noi conservatorii că l-am dat României pe Lascăr Catargiu: Să trăiască Lascăr Catargiu!”". Totodată, nu va ezita să fie cel mai aprig susținător al marii proprietăți, mai partizan chiar decât latifundiarii din partidul conservator. Din momentul morții lui Lascăr Catargiu, în special în ceea ce privește politica externă, Take Ionescu a început să se îndepărteze de orientarea politică a majorității copleșitoare a latifundiarilor conservatori, de formație
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
unul dintre puținii oameni politici români cu o înțelegere cuprinzătoare a realităților și cu o viziune proprie asupra evoluției evenimentelor istorice. Edificator pentru acest aspect este ceea ce afirma în vara anului 1914, la izbucnirea războiului: Take Ionescu a fost un susținător al intrării României în Primul Război Mondial, de partea Antantei. La 10 iulie 1917 a avut loc o remaniere guvernamentală, în urma căreia Partidul Conservator-Democrat condus de Take Ionescu a fost cooptat la guvernare, participând la votarea și aprobarea principalelor legi
Activitatea politică a lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335151_a_336480]
-
Rusia, ei s-au trezit dintr-o dată și au spus, " Ah! Ar putea fi ceva de câștigat din asta". Recunoașterea în martie 2013 a pretenției sale de către șeful Bisericii Ortodoxe Ruse, Patriarhul Kirill I al Moscovei, pare să fi atras susținători suplimentari. Într-un interviu, el a respins cu fermitate pretențiile celorlalți descendenți Romanov și a declarat: "Astăzi, niciuna dintre aceste persoane care sunt descendenți ai Romanovilor nu sunt pretendenți la tron rus. Dar, în persoana Marii Ducese Maria Vladimirovna și
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei () [Corola-website/Science/335217_a_336546]
-
Angliei. Timp de zece ani, Scoția nu a avut nici un rege propriu. Scoțienii, cu toate acestea, au refuzat să mai tolereze guvernarea englezilor; William Wallace și apoi, după executarea lui, Robert Bruce (nepotul său) au luptat împotriva englezilor. Bruce și susținătorii săi au ucis un rival pentru tron, John al III-lea Comyn, Lord de Badenoch, pe 10 februarie 1306 la Biserica Greyfriars în Dumfries. La scurt timp după aceea, în 1306, Robert a fost încoronat rege al Scoției la Scone
Lista monarhilor scoțieni () [Corola-website/Science/335235_a_336564]
-
al Universității din Praga. Doi ani mai târziu a instituit o fundație (cu un capital de aproape 100.000 fl.) pentru a ajuta studenți săraci care, printre altele, au fost tratați gratuit. Mai departe, el a fost bine cunoscut ca susținător al studenților lipsiți de mijloace, cheltuind de atunci încolo pentru dânșii mari sume de bani. Prin actul de nobilare la 13 mai 1836 (diploma de la 17 septembrie al anului), scientistul a fost înnobilat de către împăratul Ferdinand I al Austriei pentru
Julius Vincenz von Krombholz () [Corola-website/Science/335261_a_336590]
-
pretențiile la tronul califal al abbasizilor, descendenții unchiului profetului, Abbăs. Datorită abilității lor și profitând de situația instabilă din interiorul califatului și de nemulțumirile administrației și maselor populare, abbasizii ajung în scurt timp liderii mișcării anti-omeyyade, mișcare ce își găsește susținători până în zona Khorasanului. Astfel se va forma o coaliție între abbasizi și forțele khorasaniene, șiite, nimicitoare pentru omeyyazi, condusă de Abbăs, coaliție care milita pentru întoarcerea la islamul de tip ortodox și îndepărtarea elementelor de ordine existente. Pe lângă problemele venite
Declinul califatului ommeyad și apariția califatului abbasid () [Corola-website/Science/335346_a_336675]