12,028 matches
-
față, un "cameraman" român "vigilent", aflat în spatele fotografului sirian, i-a "scăpat" acestuia pe chelie, pentru "atenționare", ditamai camera TV profesională, în greutate de cca 20 de kilograme. Victima a resimțit lovitura, Ceaușescu a observat scena și, la retragerea oaspetelui, tovarășul i-a spus secretarului general Agerpres prezent: "Pe ăsta să nu-l măi văd la vizite!", vizându-l direct pe "agresor". O mostră clară a "umanismului socialist" și a grijii "Omului față de om"! Reversul medaliei: La vizita președintelui Eanes al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de bun venit. Când s-a apropiat Ceaușescu să rupă din colac, Moș Ion Roată al nostru n-are ce face și-i spune: "Bine că ați venit, domnule președinte, că noi vă așteptăm aici de la 5 dimineața!". La care tovarășul, cu un zâmbet acru, i-a răspuns: "Zi bogdaproste bade că am venit și acuma, că altfel puteați să mă fi așteptat toată ziua!". Am scrâșnit din dinți la auzul acestei replici lipsite de orice respect pentru pletele albe ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o frumoasă zi de sâmbătă, ne-am deplasat la Brașov, pentru Castelul Bran, Poiană, Biserica Neagră etc. Deși sâmbătă, prim-secretarul de partid al județului, Virgil Trofin, s-a arătat dispus să primească delegația. La ora 11,00 eram la "tovarășul", care a fost foarte amabil în explicații și propuneri de program. Ne-a întrebat unde luăm masa de prânz și i-am comunicat că fusese aranjată de protocolul de la CC la Șura Dacilor. A dat din cap și ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
taraf, dansatori și mesele pline cu tot felul de bunătăți. Nici n-au vrut să audă de Virgil Trofin și de Tâmpa, precizând în repetate rânduri că au fost anunțați "de la CC" și somați ca totul să iasă bine pentru "tovarășii din RFG". A ieșit superb, numai că în loc să ajungem la telecabină pentru Tâmp, la 13,30, am ajuns cu o oră mai târziu. La telecabină o coadă de câteva sute de persoane, femei, bărbați, copii, câtă frunză și iarbă! Credeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
plimbat prin curtea vilei până am amețit și nimic:."Mai plimbați-i!" La un moment dat apare un adjunct de ministru de la externe, care, mirat, întreabă: "Cum, încă n-ați plecat? De ce se întârzie?" I-au răspuns "doi ochi albaștri": "Tovarășii pleacă la ora asta la Eforie la nămol și nu vrem să ne întâlnim". Diplomatul a zâmbit strâmb și a răspuns: "Deștepți mai sunteți! Tovarășii pleacă cu elicopterul și noi pe roți, așa că n-avem cum să ne întâlnim. Dați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
întreabă: "Cum, încă n-ați plecat? De ce se întârzie?" I-au răspuns "doi ochi albaștri": "Tovarășii pleacă la ora asta la Eforie la nămol și nu vrem să ne întâlnim". Diplomatul a zâmbit strâmb și a răspuns: "Deștepți mai sunteți! Tovarășii pleacă cu elicopterul și noi pe roți, așa că n-avem cum să ne întâlnim. Dați-i drumul!". (Hoveida era bun prieten cu Ion Gheorghe Maurer, amândoi de cultură franceză, școliți, rafinați. La București, Maurer fusese trecut "în rezervă", dar Hoveida
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu "ochi-tochi", cum le spuneau ei aparatelor de transmisie-recepție din dotare, care intră direct nu "în subiect" ci "în subiecți", respectiv în noi și în special în mine, fiind singurul alb prezent: " ce căutați aici? Plecați imediat că acuși vine tovarășii "! Deși Mercedesul cu care eram avea pe parbriz "Liberă trecere", i-am spus că sunt de la MAE cu delegația. Mi-a tăiat discursul scurt, la care eu cunoscând doctrina lui Klausewitz că "cea mai buna armă de apărare este atacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a condus pana la "obiectiv". Când i-am spus că nu pe mine mă "taie" ci pe un ziarist american, mi-a răspuns ferm ca nu se poate. Întrebându-l de ce , mi-a explicat că "scârțâie ușa și deranjează pe tovarăși". I-am argumentat că între ușa respectivă și "tovarăși" e o distanță apreciabilă, dar "gradul" a fost ferm ! Cum în preajma era o mică livadă, l-am întrebat dacă acolo se poate. A sărit ca ars, "cum, la pomii tovarășei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
că nu pe mine mă "taie" ci pe un ziarist american, mi-a răspuns ferm ca nu se poate. Întrebându-l de ce , mi-a explicat că "scârțâie ușa și deranjează pe tovarăși". I-am argumentat că între ușa respectivă și "tovarăși" e o distanță apreciabilă, dar "gradul" a fost ferm ! Cum în preajma era o mică livadă, l-am întrebat dacă acolo se poate. A sărit ca ars, "cum, la pomii tovarășei și a lu' tovarașu'? Nici vorbă!" Cum ziaristul american intrase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
bine", lucrător în administrație. I-am spus cine sunt și care este problema, mi-a arătat toaleta, pe care am vizitat-o și am găsit-o corespunzătoare, m-am întors la ziaristul american, căruia i se mai alăturaseră și alți tovarăși "de suferință" și am pornit-o în șir indian către "tărâmul făgăduinței". Când operațiunea era "în derulare", apare un organ, care, cu o voce răcnită din gât, ne somează să "dispărem". La întrebarea mea de ce, însoțită de comentariul că este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
începe să dea ca un automat din cap, făcându-mi semn să mă uit la o cameră cu glasvand, în care tronau două fotolii de răchită și o minge de volei. Neînțelegând semnalele disperate, tovul mi-a spus:" sunt ale tovarășilor, nu-i voie să treacă străini pe aici" (retrospectiv scena lui Schiller cu Wilhelm Tell și pălăria împăratului mi se pare oareșicare). I-am replicat că străinii au nevoie de scaunul de la toaleta și nu de fotoliile tovarășilor. N-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sunt ale tovarășilor, nu-i voie să treacă străini pe aici" (retrospectiv scena lui Schiller cu Wilhelm Tell și pălăria împăratului mi se pare oareșicare). I-am replicat că străinii au nevoie de scaunul de la toaleta și nu de fotoliile tovarășilor. N-a înțeles, a continuat cu "plecați imediat de aici" și a trebuit din nou să recurg la formula cu tov. General, care l-a făcut să dispară. în martie 1979 venea în vizită Valery Giscard d'Estaign, președintele Republicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Iași, ca să ne luăm rămas bun de la neamuri și prieteni (care ne priveau deja ca pe niște marțieni) și în sfârșit ne-am întors pentru "plecare" la București. Revenit în minister proaspăt și bronzat, directorul meu m-a informat că "tovarășul ministru Ștefan Andrei vrea să-mi comunice ceva urgent"! Mi-am făcut tot felul de gânduri asupra acelui "ceva", în final ajungând la concluzia că n-are rost să-mi bat capul și ce-o fi o fi! M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
celor peste 1000 de refugiați chilieni stabiliți în țara noastră după lovitura de stat militară din 1973, despre prezența avocaților români la Santiago în apărarea patrioților cilieni, despre acțiunile dictaturii militare . Mergând "pe firul apei", am dat și peste turneul "tovarășului" în țări din America Latină, lovitura militară chiliană prinzându-l în septembrie 1973 în Peru, de unde urma să meargă în Chile la invitația lui Allende. Am zâmbit la citirea informației că noul șef al statului, generalul Augusto Pinochet Ugarte, a comunicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
informației că noul șef al statului, generalul Augusto Pinochet Ugarte, a comunicat că este dispus să reînnoiască invitația răposatului Allende de a-l primi pe Ceaușescu după Lima la Santiago! Citind și citind mi-am dat seama câtă dreptate avea tovarășul ministru Ștefan Andrei când m-a întrebat: "Macovei, ce cauți tu la Roma?". Așa-i, la Roma era "pace sub măslini" și "nimic nou pe frontul de vest"! Pe când la Santiago... De la biblioteca ministerului am luat câteva cărți despre Chile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vedere pozițiile sale "originale", și care fusese acceptat cu greu, în urmă cu doar două săptămâni, la Direcția culturală. Ce a spus "proprietarul mâinii" m-a lăsat și ne-a lăsat stupefiați pe toți: "Nu-l cunosc prea bine pe tovarășul Macovei, dar am impresia că are o atitudine cam distantă față de clasa muncitoare"! Atât! În acele vremuri era însă suficient pentru a-mi lua adio de la Chile și nu numai! Directorul a sărit ca ars, "decretând" câteva măsuri urgente: 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
are o atitudine cam distantă față de clasa muncitoare"! Atât! În acele vremuri era însă suficient pentru a-mi lua adio de la Chile și nu numai! Directorul a sărit ca ars, "decretând" câteva măsuri urgente: 1) rog ca cele spuse de tovarășul L.P. să nu fie consemnate în procesul-verbal. 2) tovarășe L.P., ai fost primit la noi din condescendență, fiindcă nimeni nu dorea să te accepte. Aici suntem un colectiv unit, care ne cunoaștem de ani și ani și ne respectăm. Așa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și de un director și trei tehnicieni români. La plecarea din țară făcusem o vizită la Ministerul Comerțului Exterior și discutasem despre necesitatea reluării exporturilor și creșterea cifrelor de afaceri. La Ministerul Agriculturii fusesem solicitat pentru o discuție chiar de "tovarășul ministru", care mi-a trasat ca sarcină studierea posibilității semnării unui acord bilateral în domeniul pescuitului. Mi-a spus textual: "Avem o flotă de 40 de vase de pescuit care cam șomează, Chile are 4000 de kilometri de coastă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Mi-a spus textual: "Avem o flotă de 40 de vase de pescuit care cam șomează, Chile are 4000 de kilometri de coastă la Pacific, avem și câteva vase-fabrică pentru procesarea peștelui, congelare, producție de conserve". Urmăream cu atenție expunerea tovarășului, gândind ca aș putea, cum se spunea pe atunci, "să-mi aduc aportul" la masa săracă a românilor cu pește de calitate din Chile. Diplomat, diplomat, dar zilnic mă opream și eu pe la cozi să văd dacă s-a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mă îngrozisem într-o seară, ieșind de la minister, să văd la Hala Unirii coadă la "carcasă de pește", respectiv schelete întregi cu cap, coadă, coaste mai puțin carne parcă evadați de la Muzeul Antipa! Așa că, bine intenționat, l-am întrebat pe tovarășul ministru: "Și cu peștele prins ce facem?". Îl congelăm, facem conserve și asigurăm desfacerea "în zonă!"". Eram eu "socialist utopic", dar "organul" era mai utopic decât mine citisem că anual captura de pește în Chile era de 300 kg pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
X" (din păcate, pe atunci nu apăruse tomograful pentru expuneri tridimensionale) a fiecărui colaborator era necesară. Alt motiv în acest context era că nu doream să fiu în postura Mântuitorului de a nu ști cine ar putea să mă "vândă"! Tovarășul era și secretarul organizației de partid din ambasadă! După ce l-am informat asupra sarcinilor "pe linie de comerț exterior", tovarășul a început să se lamenteze că nu sunt posibilități, că militarii sunt orientați doar către SUA, că nu privesc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
context era că nu doream să fiu în postura Mântuitorului de a nu ști cine ar putea să mă "vândă"! Tovarășul era și secretarul organizației de partid din ambasadă! După ce l-am informat asupra sarcinilor "pe linie de comerț exterior", tovarășul a început să se lamenteze că nu sunt posibilități, că militarii sunt orientați doar către SUA, că nu privesc cu ochi buni țările socialiste etc., eu punând punct lamentărilor și solicitând "o mobilizare mai susținută a eforturilor" pentru a putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
țară și să propună casarea lor "pentru pericol de incendiu, infecții etc.". Trecuseră 6 ani și subsolul ambasadei era plin cu câteva tone de "materiale de propagandă", trimise cu un avion special în America de Sud pentru a pregăti în 1973 vizitele "tovarășului", inclusiv în Chile. Erau sute de colete cu "volumele tovarășului și ale tovarășei academician", dar și cărți de beletristică, istorie, albume, filme documentare, discuri, diapozitive, care zăceau nedesfăcute, unele roase de șoareci sau deja mucegăite. Trecuse un an de la retragerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
infecții etc.". Trecuseră 6 ani și subsolul ambasadei era plin cu câteva tone de "materiale de propagandă", trimise cu un avion special în America de Sud pentru a pregăti în 1973 vizitele "tovarășului", inclusiv în Chile. Erau sute de colete cu "volumele tovarășului și ale tovarășei academician", dar și cărți de beletristică, istorie, albume, filme documentare, discuri, diapozitive, care zăceau nedesfăcute, unele roase de șoareci sau deja mucegăite. Trecuse un an de la retragerea "rapidă" de la post a predecesorului meu cu "ochi albaștri" și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
valoarea lor după 6 ani de nefuncționare era "0", am transmis expertiza la MAE pentru amicii lui Ho și Min, am chemat de la un cimitir de mașini un echipaj și duse au fost! În subsol am făcut "clacă" toată suflarea, tovarăși și tovarășe. Volumele cartonate "în roșu" ale titularilor "cabinetului 1 și 2" le-am scos seara pe furiș cu mașina din ambasadă, le-am dus într-o zonă pustie și le-am dat foc. Mă gândesc acum că dacă aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]