12,312 matches
-
nu reuși, oboseală interioară, plictiseală. Vom putea să le descriem, luându-le în momentul lor cel mai dramatic, ca acele mișcări ce asaltă sufletul lui Isus în timpul Patimii, care este punctul culminant al alegerii Sale. Isus este cuprins de angoasă, tristețe, dezgust. Mișcările ce ne tulbură sunt acelea care ne acuză, cele în care acuzatorul, diavolul, vorbește în noi pentru a ne convinge că nu vom reuși, că e prea mult, că vom avea multe obstacole, că nu vom fi acceptați
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
de panică, chiar și în fața alegerilor corecte, raționale, determinante. Vai de noi dacă atunci vom spune: „Nu, nu voi reuși”. Regula fundamentală este că alegerile omului, alegerile adevărate trebuie făcute în momentele de bucurie, adică în momentul consolării, în timp ce în tristețe, în momentele de întuneric, de pesimism, nu trebuie să schimbăm alegerile noastre. Cel mult putem spune: „Nu schimb nimic, dar perseverez până când lucrurile vor fi mai clare”. Niciodată să nu iei o nouă decizie importantă în momentele întunecate; deoarece acele
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
care trebuie făcut pentru a elimina anumite pete, de care simțim o oarecare neplăcere, dezgust, rușine: în mod simplu , căutarea unei conștiințe mai bune. Chiar și așa Sacramentul face bine, dar nu reușim să perseverăm deoarece facem acest lucru cu tristețe, oboseală și apăsare. În schimb, acest Sacrament este o întâlnire personală cu Dumnezeu, este o repetare a ceea ce a spus Ioan, pe lac: „E Domnul!” „E Domnul!” și totul se schimbă. „E Domnul!” și totul strălucește din nou. „E Domnul
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
peste frontieră în acea perioadă, când a plecat pentru prima dată, după 40 de ani, în România să-și vadă frații, după ce nenea Visarion ieșise din pușcărie. V.P.: Privind retrospectiv, cu maturitatea celor 70 de ani trăiți, care sunt bucuriile, tristețile, împlinirile, neîmplinirile poetului și militantului român Vasile Tărâțeanu, trăitor la Cernăuți? V.T.: Bucuriile mele sunt cărțile pe care le-am scris până acum, dar și durerile mele tot ele sunt. Mă bucur de reușitele colegilor mei, îi numesc doar pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
laud, dar vreau să-ți mărturisesc că am calitatea de a mă bucura de succesele scriitorilor români pe care i-am cunoscut în diverse momente ale vieții și care vreau să cred că mi-au devenit prieteni. Cea mai mare tristețe a mea, cea mai mare durere: n-am știut cum să-mi apăr feciorul cel mare, pe Marcel, de loviturile dure ale vieții, de răutatea oamenilor, de planurile diabolice ale dușmanilor noștri dintotdeauna. De aici, vine și necazul că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
se petrece în juru-i, a trecut pe lângă această gloată plictisitoare și cenușie de oameni neputincioși, s-a uitat la acești locuitori plicticoși ai planetei sale și, cu un zâmbet trist, cu un ton de imputare blândă, dar adâncă, și cu tristețe deznădajduită pe chip și în inimă, le-a spus cu glas frumos și sincer: "Urât mai trăiți, domnilor!". Oameni mărunți, cu suflete de nimic, abia târându-și zilele. "Așa nu se mai poate trăi", izbucnise un comentator după ce văzuse "Trei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Dacă am ști! (se lamentează Olga). Dar nu știu, și un rău fără nume, urâtul le macină sufletele. Mizeria lor e atât de umană însă, nu ne e străină, iar despre inconsistența sentimentelor știm și noi destul. Și despre neîmpliniri, tristeți, teamă, singurătate, iubiri neîmpărtășite, disperare, neputință, lehamite, iluzii spulberate, autoamăgire, viață irosită, obsesia fericirii. Nimic din toate acestea nu ne e străin. Doctorul Cehov cunoștea bine sufletul omenesc. Cel dintotdeauna. Îl urmărea "sunetul unei corzi care s-a rupt (care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ca pe-o sondă din Emiratele Arabe ori lustruind (cu sângele) aceste cuvinte poeticești pe care le las moștenire urmașilor mei Văcărești Chiar așa: vine îngerul (același) simandicos mă întoarce pe față, pe dos și zice: cinstiți cetățeni, melanholiile și tristețile îi sunt bune pe toate fețele iar din aceste preaîncâlcite sentimente și stări împleti-vom scripeți, pârghii și scări pe care să urce și să coboare timpul pierzându-se în legănare până dincolo de dincolo și peste Vrednic este? Vre-e-e-e-dnic e-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
așteaptă și astăzi modest și tăcut onorul la mareșal ”. După opinia lui Pamfil Șeicaru ,,Cu mareșalul Constantin Prezan dispare încă un martor și un participant al războiului unității naționale. Fără să ne dăm seama, sfârșesc supraviețuitorii unei epoci. Încercăm o tristețe evocând o lume care ne-a dat cel mai frumos capitol al istoriei poporului român.Va rămâne amintirea militarului sobru, de o discretă autoritate, de o eleganță morală nici un moment dezmințită, amintirea mareșalului Prezan’’. Au rămas încă vii emoțiile evenimentului
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
rezervate; fiindcă prin natură sunt directă, ocazional mânia mea față de interpretarea greșită, din partea administrației Bush, a rolului și intereselor Americii va pârjoli totul în calea sa pentru a ieși la suprafață. Totuși, ceea ce simt e mai mult decât mânie; este tristețe așa cum simt mulți americani indiferent de afilierea politică pentru că ne-am îndepărtat atât de mult de idealurile noastre. Această tristețe nu se limitează la țărmurile noastre; un european prietenos (și ca el încă mai sunt) mi-a spus: ,, Avem nevoie
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
va pârjoli totul în calea sa pentru a ieși la suprafață. Totuși, ceea ce simt e mai mult decât mânie; este tristețe așa cum simt mulți americani indiferent de afilierea politică pentru că ne-am îndepărtat atât de mult de idealurile noastre. Această tristețe nu se limitează la țărmurile noastre; un european prietenos (și ca el încă mai sunt) mi-a spus: ,, Avem nevoie ca America adevărata Americă să se întoarcă". Următorul președinte va determina dacă acest lucru se va întâmpla și, dacă da
Memorandum către președintele ales by MADELEINE ALBRIGHT () [Corola-publishinghouse/Science/999_a_2507]
-
neființă, prea devreme. Un gând frumos și o lacrimă de recunoștintă în soțesc amintirea lor. Dumnezeu să-i odihnească în pace!" REZULTATE Orice concurs înseamnă confruntarea valorilor și presupune, pregătire, încercarea de autodepășire, emoții și neliniște, bucuria reușitei și uneori tristețea neîmplinirii. REZULTATE DISCIPLINE TEHNICE Olimpiadele școlare au constituit în permanență o provocare pentru elevii școlii noastre precum și un mod de apreciere a valorii cadrelor didactice și a interesului pentru o meserie. Rezultate deosebite la Olimpiada Interdisciplinară Tehnică și Concursul pe
Jurnal de bord by Vasilescu Roxana Violeta () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1689_a_2953]
-
a fost închisă la Conciergerie, aici a stat șaptezeci de zile. I s-au lăsat câteva cărți și cățelușul. Fouquier- Tinville a citit actul de acuzare, în urma căruia regina a fost condamată la moarte prin ghilotinare, în 1793. Copleșită de tristețe și îngrozită de frică, Maria Antoaneta, îmbrăcată într-o rochie simplă, a urcat pe eșafodul instalat în Piața Revoluției, azi, Place de La Concorde, loc plin de oameni veniți să vadă cum o regină este rasă cu briciul național, cu ghilotina
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Armand a aflat că Marguerite a luat hotărârea de a se îndepărta de el, de a simula părăsirea, de a se despărți de el, la rugămintea tatălui de a-l împiedica pe fiul său îndrăgostit să se ruineze. Copleșită de tristețe și de compasiune pentru tatăl amantului ei, i-a trimis lui Armand o scrisoare de adio, l-a îndemnat să se întoarcă la tatăl lui, la sora lui, a cărei căsătorie ar fi fost compromisă din cauza vieții lui mondene. Generoasă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
căsătorit după decesul soției sale. Emma avea mari așteptări de împlinire prin căsătorie, de iubire romantică, dar nu a fost așa și a trăit intens această dezamăgire, învinovățindu-l pe sobrul ei soț de nefericirea ei. Stările ei oscilează între tristețe, dezamăgire și agitație febrilă. Emma se simte sufocată de o căsnicie mediocră și vede în Charles sursa suferinței ce îi încorsetează trăirea în lumea visurilor. Face uneori eforturi de a-și înviora existența prin lecturi, prin învățarea limbii italiene. Simte
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
rând, senzațiile ei, plâng alături de ea, mă trezesc alături de ea, râd alături de ea... și totuși... nu toți vedem, pipăim sau descriem evenimentele în același fel, ci în modul în care mintea noastră s-a raportat la cele Dar și așa, tristețea are propria sa frumusețe... are o extraordinară profunzime, propriul ei calm, tăcere, delicatețe... este o experiență minunată în versuri... o lirică epico-dramatică... Cartea, în ansamblul ei, cu toate trăirile încrustate în suflet, îmi amintește de „focul” magic al iubirii, ce
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
de mare sărat și amar. Zâmbesc în liniștea nopții și în lumina zilei. Zâmbesc scăldată de raze de soare și înțeleg de ce ploaia are gust de mare sărat și amar. Plângă plâng cum numai eu știu să o fac și tristețea mea o spăl cu lacrimile mele sărate și amare. Rămâne doar durerea! Plângă ACTA EST FABULA Din cele mai negre amintiri Imaginez călăi inchizitori Cotrobăind în suflete de muritori Orbecăind în van după comori. Trăim într-o dimensiune paralelă Impunem
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
de mare, sărat și amar! Zâmbesc în liniștea nopții și în lumina zilei. Zâmbesc scăldată de raze de soare și înțeleg de ce ploaia are gust de mare, sărat și amar. Plâng...plâng cum numai eu știu să o fac și tristețea mea o spăl cu lacrimile mele sărate și amare. Rămâne doar durerea! Plâng... CUNOSC Cunosc oameni neliniștiți pentru că liniștea din jurul lor este nefirească. Cunosc oameni liniștiți tocmai pentru că neliniștea din viața lor nu o percep. Cunosc tot felul de oameni
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
drumul meu, Mi-am mai dorit încă o viață... Dar s-o trăiesc în felul meu! ZBOR Pe-o aripă frântă Mi-am pus sufletul Ce încerca să zboare. Dincolo de curcubeu Mi-am pansat rănile Încercând leacuri Colorate... Prea târziu tristețea, Prea târziu durerea, Prea târziu am uitat, Am uitat prea târziu... Zborulă SINE NOMINE Am crescut, am rătăcit pe undeva minunea jocului. S-a dus și gingășia, s-au terminat și visele și am uitat să învăț să mint! Dar
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
nenăscută Înapoiă. Totul este tristă Tu, pianul, noiă Dansez și plâng, plutesc Amețitor de nefiresc. Cuvintele se sparg în gânduri. Urmează-mi pasul Adu-mi iubirea-ntr-o clepsidră Vino, să fim doar tu și eu În pas de doi! TRISTEȚI Tristețea se naște-n negură pe deal Privirea mi se-ascunde-n oarecare Cu vise răstignite pe un val Ce spulberă oceanul într-o mare. Mă voi preface într-o taină aiurită Și voi dansa tangoul învechit în pași Voi ridica o
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Înapoiă. Totul este tristă Tu, pianul, noiă Dansez și plâng, plutesc Amețitor de nefiresc. Cuvintele se sparg în gânduri. Urmează-mi pasul Adu-mi iubirea-ntr-o clepsidră Vino, să fim doar tu și eu În pas de doi! TRISTEȚI Tristețea se naște-n negură pe deal Privirea mi se-ascunde-n oarecare Cu vise răstignite pe un val Ce spulberă oceanul într-o mare. Mă voi preface într-o taină aiurită Și voi dansa tangoul învechit în pași Voi ridica o clipă
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
se ivea printre ferestrele mari ale încăperii de la etaj, apare un zâmbet, dar nu era ca zâmbetul mamei și nici ca cel al bunicii. Pe șira spinării simți ceva rece, iar în inimioara ei mică pătrunse dintr-o dată multă tristețe. Poate mai multă decât atunci când mama ei a plecat pentru totdeauna. Atunci, lângă ea, era bunica. Acum este singură. Greu le-a fost să o facă să mănânce și la fel de greu a fost pentru ea să doarmă, în acea casă
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
care își educă corpul și mintea pentru a concura sub însemnele steagului românesc, sunt sportivii. După întreceri, unora li se pot vedea urmele lăsate de lacrimile de bucurie, altora nu le citești nimic pe față, doar sufletul e plin de tristețe și se motivează, învățând din greșelile trecutului. Cei care s-au încununat cu gloria intră în top, primesc atenția publicului, cronicarilor și a fanilor și devin modele pentru tânăra generație. Deoarece sportul românesc se confruntă cu o stare de tranziție
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
termometrul meu: cînd o muzică mă împinge spre gînduri înalte despre subiectul care mă preocupă, oricare ar fi el, acea muzică este excelentă pentru mine. Orice muzică e mediocră pentru mine dacă mă lasă să mă gîndesc la muzică"4. Tristețe, bucurie, dragoste, planuri, speranțe, oricare ne-ar fi dispoziția interioară, se pare că orice muzică poate, în anumite momente, să o adîncească, să o intensifice. Totul se petrece ca și cum succesiunea sunetelor ne-ar prezenta un fel de materie plastică fără
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
am intrat pentru prima oară într-o cameră la căderea nopții, am văzut pereții, mobilele și toate obiectele învăluite în semiobscuritate, aceste forme fantastice sau misterioase ne rămîn în memorie drept cadrul aproape ireal al sentimentului de neli-niște, surpriză sau tristețe pe care-l încercam în momentul în care ni s-au înfățișat. N-ar fi de ajuns să vedem camera la lumina zilei ca să ni le amintim: ar trebui ca, totodată, să ne gîndim la tristețea, surpriza sau neliniștea [de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]