11,705 matches
-
Rumelia, în bulgară Румелия) a fost fondată după ce Al doilea Imperiu Bulgar a fost cucerit de turcii otomani. După războiul ruso-româno-turc provincia a fost divizată în Principatul Bulgariei și Rumelia Orientală. Bulgaria a fost reunificată ca Regatul Bulgariei în 1908. Turcii au reorganizat teritoriile bulgare împărțindu-le în mai multe vilaiete, fiecare condus de un Sanjakbey. Parte semnificativă din terenul cucerit a fost parcelat pentru urmașii sultanului, care a avut loc ca fiefuri de beneficii (timars mici, mijlocii și ziyamet hases
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]
-
dintre sursele de nemulțumire de-a lungul perioadei otomane. Deoarece puțini din afara bisericii erau alfabetizați, poziția dominantă a clerului grec a condus la declinul culturii bulgare. Nu a fost învățată limba bulgară în scoli moderne din țară până în 1835. În timp ce turcii au fost ascendenți, a existat o opoziție evidentă care să se pronunțe lor. Prima revoltă a început în 1408 atunci când doi nobili bulgar, Konstantin și Fruzhin, au eliberat unele regiuni dar au fost înfrânți. Apoi, au existat revolte în 1598
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]
-
și, în 1686, A doua Răscoală din Târnovo în jurul vechii capitale Târnovo, a urmat revolta din Chiprovți în 1688, în Macedonia izbucnește o insurecție condusă de Karposh în 1689, ambele provocate de austrieci, ca parte din lungul lor război cu turcii. Toate revoluțiile au fost nereușite și s-au înecat în sânge. Cele mai multe dintre ele a dus la valuri masive de exilați, numerotare adesea sute de mii. O răscoală a mai avut loc când bulgarii din Țara Românească s-au înarmat
Bulgaria Otomană () [Corola-website/Science/323310_a_324639]
-
biserică bulgară independentă. Mișcarea a fost prima la nivel național pentru iluminare. Bulgarii culți au început să finanțeze construirea de școli în Bulgaria. În ciuda rezistenței otomane, bulgarii au fondat propriile lor școli și au început publicarea manualelor. Revolta grecilor împotriva turcilor în 1821 a influențat, de asemenea, o nenumeroasă clasă bulgară educată. Dar influența greacă a fost limitată de resentimentul bulgar față de controlul general grec al Bisericii Ortodoxe Bulgare. Acest resentiment ținea de lupta de a revigora o biserică independentă bulgară
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
urmă acordul lor într-o variantă de compromis, care a exclus sudul Macedoniei și Traciei, Bulgaria și-a negat accesul la Marea Egee, dar încorporate altfel toate celelalte regiuni din Imperiul otoman locuite de bulgari. La ultimul minut, cu toate acestea, turcii au respins planul, cu sprijinul secret al Marii Britanii. Însă vor aproba ideea britanică după războiul ruso-româno-turc. Având reputația sa în joc, Rusia nu a avut altă alegere decât să declare război turcilor în aprilie 1877. Armata română și un contingent
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
de bulgari. La ultimul minut, cu toate acestea, turcii au respins planul, cu sprijinul secret al Marii Britanii. Însă vor aproba ideea britanică după războiul ruso-româno-turc. Având reputația sa în joc, Rusia nu a avut altă alegere decât să declare război turcilor în aprilie 1877. Armata română și un contingent mic de exilați bulgari, au luptat alături de ruși. Rușii și românii au reușit să înfrîngă otomanii în bătălia de la Shipka Pass și la Plevna, și, prin ianuarie 1878, au ocupat o mare
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
Cicerin. Marea Adunare Națională a Turciei a reacționat hotărât pe 9 iunie 1920, atunci când a aflat că granița dintre Turcia și Republica Democrată Armeană urma să fie stabilită arbitrar, fără consultarea tuturor părților interesate, la inițiativa președintelui american Woodrow Wilson. Turcii au considerat că o asemenea abordare a problemei este umilitoare și inacceptabilă și au ordonat atacul general al forțelor militare din provinciile răsăritene, puse sub comanda generalului locotenent Karabekir Pașa, pe direcția Naxcivan. Comandanții aliați au decis pe 14 iulie
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
fost stabilit la o sumă de maxim 10 milioane de ruble-aur (aproximativ 1,25 milioane de lire otomane-aur). În acest timp, guvernul otoman fidel sultanului din Constantinopol a semnat Tratatul de la Sèvres. Acest tratat prevedea la articolul 88 recunoașterea de către turci a RD Armene ca stat liber și independent. Prin articolul 89, otomanii acceptau arbitrajul președintelui american Wilson, prin care armenii primeau un teritoriu mult mai mare decât zonele locuite de o majoritate armeană semnificativă.. Marea Adunare Națională a Turciei, Comitetul
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
a Turciei, Comitetul Central Executiv din Întreaga Rusie (VȚIK) și Comitetul Comisarilor Poporului al RSFSR nu au recunoscut valabilitatea Tratatului de la Sèvres. Trupele Armeniei au ocupat pe 18 septembrie 1920 orașul Oltu, iar șase zile mai târziu au atacat pozițiile turcilor din zona Pasului Barduz. În fața rezistenței puternice a turcilor, armenii, după ce au suferit pierderi grele, au fost nevoiți să se retragă în orașul Sarıkamıș. Turcii au organizat o contralovitură și pe 29 septembrie au atacat și cucerit Sarıkamıșul, iar o
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
și Comitetul Comisarilor Poporului al RSFSR nu au recunoscut valabilitatea Tratatului de la Sèvres. Trupele Armeniei au ocupat pe 18 septembrie 1920 orașul Oltu, iar șase zile mai târziu au atacat pozițiile turcilor din zona Pasului Barduz. În fața rezistenței puternice a turcilor, armenii, după ce au suferit pierderi grele, au fost nevoiți să se retragă în orașul Sarıkamıș. Turcii au organizat o contralovitură și pe 29 septembrie au atacat și cucerit Sarıkamıșul, iar o zi mai târziu și Ardahanul. Guvernul RD Armene a
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
ocupat pe 18 septembrie 1920 orașul Oltu, iar șase zile mai târziu au atacat pozițiile turcilor din zona Pasului Barduz. În fața rezistenței puternice a turcilor, armenii, după ce au suferit pierderi grele, au fost nevoiți să se retragă în orașul Sarıkamıș. Turcii au organizat o contralovitură și pe 29 septembrie au atacat și cucerit Sarıkamıșul, iar o zi mai târziu și Ardahanul. Guvernul RD Armene a solicitat în această situație sprijin din partea comunității internaționale, apelul armenilor rămânând însă fără răspuns. Georgia și-
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
acestor condiții. Pe 7 noiembrie, trupele turcești au ocupat Alexandropolul (Gyumri), iar generalul Karabekir a impus armenilor alte condiții: retragerea pe un nou aliniament la est de râul Arpa, pe linia Alaghioz - Kirmisli - Kolidjan - Voronțiva. Această retragere trebuia să permită turcilor să desfășoare în zonă în 24 de ore 2.000 de infanteriști, 20 de mitraliere medii și 40 de mitraliere ușoare, trei baterii de artilerie și câteva subunități de logistică. Cum armenii au refuzat să accepte aceste noi condiții, turcii
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
turcilor să desfășoare în zonă în 24 de ore 2.000 de infanteriști, 20 de mitraliere medii și 40 de mitraliere ușoare, trei baterii de artilerie și câteva subunități de logistică. Cum armenii au refuzat să accepte aceste noi condiții, turcii au reluat ostilitățile pe 11 noiembrie, iar o zi mai târziu au declanșat un atac asupra Erevanului de pe două direcții ofensive. RD Armeană a pierdut după numai o lună și jumătate de lupte două treimii din teritoriul său și peste
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
zi mai târziu au declanșat un atac asupra Erevanului de pe două direcții ofensive. RD Armeană a pierdut după numai o lună și jumătate de lupte două treimii din teritoriul său și peste 200.000 de oameni (majoritatea civili, masacrați de turci, kurzi sau azeri. Guvernul Armeniei a propus pe 15 noiembrie 1920 MANT inițierea de negocieri de pace, iar trei zile mai târziu a fost convenită o încetare a focului pentru o perioadă de 10 zile, care a fost extinsă în
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
Georgiei Democrate. Zece zile mai târziu, Armata Roșie ocupa Tiflisul, iar pe 25 februarie a fost proclamată Georgia Sovietică. Guvernul legal georgian a fost obligat să se refugieze în Batumi, care fusese ocupat încă din 11 martie 1920 de către naționaliștii turci. Comisarul poporului pentru afaceri externe Cicerin a deschis lucrările conferinței de la Moscova pe 26 februarie 1921 . Tratatul ruso-turc de „prietenie și frăție” a fost semnat pe 16 martie 1921, în condițiile în care reprezentanții republicilor sovietice azeră, armeană și georgiană
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
au fost invitați sau măcar consultați. Tratatul a fost semnat din partea RSFSR de către Gheorghi Cicerin, Comisarul poporului pentru afaceri externe, și Jalal ad-Din Korkmasov Коркмасов, iar din partea MANT de către Yusuf Kemal-bey și Ali Fuad-pașa. Ca rezultat al semnării acestui tratat, turcii au părăsit regiunea orașului Batumi, al cărui control a fost preluat de Armata Roșie pe 20 martie 1921. Pe 22 aprilie, turcii au predat Alexandropolul Armeniei Sovietice. Tratatul are 16 articole și 4 anexe. Tratatul stabilește în articolul 4 că
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
ad-Din Korkmasov Коркмасов, iar din partea MANT de către Yusuf Kemal-bey și Ali Fuad-pașa. Ca rezultat al semnării acestui tratat, turcii au părăsit regiunea orașului Batumi, al cărui control a fost preluat de Armata Roșie pe 20 martie 1921. Pe 22 aprilie, turcii au predat Alexandropolul Armeniei Sovietice. Tratatul are 16 articole și 4 anexe. Tratatul stabilește în articolul 4 că „toate tratatele încheiate până în acest moment între cele două țări nu corespund intereselor lor. De aceea, ele au căzut de acord să
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
conte de Tinmouth și baron Bosworth. Și-a făcut debutul în Ungaria la asediul din Buda, în slujba lui Carol al V-lea de Lorena; apoi a participat la Bătălia de la Mohács (1687) tot în Ungaria, unde a luptat împotriva turcilor. După bătălie s-a întors în Anglia, unde a fost numit guvernator de Portsmouth și a devenit cavaler al Ordinului Jartierei. După revoluția din 1688, a avut un rol foarte activ în toate încercările de a-l reînscăuna pe tron
James FitzJames, Duce de Berwick () [Corola-website/Science/324026_a_325355]
-
literară și de un alfabet recunoscut. Albanezii aveau de ales dintre alfabetele latin, chirilic sau arab, fiecare având susținătorii lui, orientați diferit din punct de vedere politic sau religios. În 1908, la doar o lună după ce o rebeliune a Junilor Turci în Macedonia și Kosovo la care au participat și albanezi s-a transformat într-o insurecție în rândurile armatei imperiale, sultanul Abdül Hamid al II-lea a acceptat să restaureze regimul constituțional. Numeroși albanezi au participat la rebeliunea Junilor Turci
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
o insurecție în rândurile armatei imperiale, sultanul Abdül Hamid al II-lea a acceptat să restaureze regimul constituțional. Numeroși albanezi au participat la rebeliunea Junilor Turci, sperând că în acest fel își vor cuceri dreptul la autonomie în cadrul imperiului. Junii Turci au anulat interdicția asupra organizării învățământului în limba albaneză. Ca urmare, intelectualii albanezi au hotărât în cadrul unei întâlniri din Manastir din 1908 să folosească alfabetul latin. Noul guvern otoman a încercat să facă apel la solidaritatea islamică și pentru aceasta
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
încercat să facă apel la solidaritatea islamică și pentru aceasta a apelat la clerul musulman în încercarea de impunere a alfabetului arab. În ciuda presiunilor, albanezii au refuzat să accepte să se supună campaniei de „otomanizare” prin forță promovată de Junii Turci. După nouă luni de la instalarea noului guvern, nemulțumirile fața de regim s-au concretizat într-o mișcare fundamentalistă care a încercat să pună capăt celei de-a doua perioade constituționale și să o înlocuiască cu o guvernare autocratică a sultanlui
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
înlocuiască cu o guvernare autocratică a sultanlui Abdul Hamid al II-lea. Sultanul se bucura de încrederea complotiștilor după ce promisese restaurarea califatului, eliminarea politicilor seculare și reintroducerea conducerii pe baza legii islamice. Incidentul de pe 31 martie a reprezentat răspunsul Junilor Turci la lovitura de stat fundamentalistă. Pe 13 aprilie 1909, sultanul Abdul Hamid al II-lea a fost detronat, în locul lui fiind proclamat monarh Mehmed al V-lea. Constituția promulgată de Mehmed al V-lea pe 5 august 1909 asigura egalitatea
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
desprinse din Imperiul Otoman a creat condițiile declanșării Războaielor Balcanice. Pe 10 octombrie 1912, puterile europene au prezentat o notă colectivă la Constantinopol. Guvernul otoman a răspuns cererilor europene cu privire la reformele din Macedonia pe 14 octombrie. M ai înainte ca turcii să poată începe aplicarea reformelor promise, a izbucnit războiul. În vreme ce puterile europene cereau otomanilor să facă reforme în Macedonie, statele balcanice, încurajate de Imperiul Rus, au semnat o serie de înțelegeri care vizau lupta împotriva turcilor. Astfel, în martie 1912
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
M ai înainte ca turcii să poată începe aplicarea reformelor promise, a izbucnit războiul. În vreme ce puterile europene cereau otomanilor să facă reforme în Macedonie, statele balcanice, încurajate de Imperiul Rus, au semnat o serie de înțelegeri care vizau lupta împotriva turcilor. Astfel, în martie 1912 a fost semnat un acord între Serbia și Bulgaria, acord la care s-a alăturat în octombrie același an și Muntenegru. Acordul sârbo-bulgar prevedea în mod explicit împărțirea Macedoniei. În 1913 a izbucnit o insurecție naționalistă
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]
-
și o zonă restrânsă în jurul orașului. Regiunea litorală a Bosforului și Dardanelelor urmau să capete statut de teritoriu internațional, astfel încât accesul prin strâmtori să fie liber. Regiunea Anatolia, inima puterii otomane timp de șase secole, urma să rămână sub controlul turcilor. Regatul Unit și-a atins toate obiectivele stabilite în cadrul acordului secret Sykes-Picot din 1916 cu Franța, prin care se convenise asupra partiționarea Imperiului Otoman. Tratatul de pace de la Sèvres conținea prevederi foarte aspre la adresa Imperiului Otoman, prevederi care au fost
Destrămarea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324091_a_325420]