11,058 matches
-
mărime din Malaga. Vârfurile muntoase de aici ating 2000 de metri și sunt de regulă acoperiți de zăpadă pe timpul iernii ( de exemplu Axarquia). Rezervatia naturală a lacului Funente de Piedra, din nordul provinciei aproape de Antequera, este una din cele mai umede regiuni din Europa, aici existând mii de păsări flamingo. La 5 km de Antequera se afla El Torcal, o formațiune pietroasa de 20 km2, ce s-a ridicat din apa mării acum 100 de milioane de ani. Acțiunea vântului de-
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
prezintă și un sortiment interesant de brânzeturi. Gamoneu este extreme de delicious dar cel mai bun este de departe Queso de Cabrales. Această brânză din valea Cabrales este moale și învelita în frunze de castan și este depozitat în peșteri umede pentru a se “maturiză”. Deserturile de aici include arroz con leche - este o delicioasă budica cu cremă de lapte scufundata în orez; și trebuie menționat și mantequilla care este cel mai bun unt din Spania. Tradiția numită El Campanu implică
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
unei galeri. Se aterizează într-o altă descendentă. În amonte Galeria Roșie colmatata cu argilă se închide după câteva sute de metri. În aval se coboară pe galeria spiralata care se transformă în Gaura de Șoarece 2, foarte murdară și umedă. Se poate evita pe o săritoare care te duce direct în Sala Confluientelor. Din stanga vine, Galeria cu Planșee, apoi cu alta din dreapta, Galeria cu Ploaie. De aici se ajunge în Sala Mare. Galeria cu Planșee, lungă de circa 360 m
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]
-
rar întâlnită) și hrănirea cu materie organică aflată în descompunere. Este dificil de spus, dacă mixomicetele sunt organisme unicelulare sau dacă sunt pluricelulare. Au fost identificate până în prezent în jur de 1000 specii de mixomicete. Acestea sunt răspândite pe soluri umede și neluminate, precum și pe resturi vegetale aflate în descompunere (ex: trunchiul unui copac). Mixomictele sunt bacteriofage active și au un rol în menținerea echilibrului bacterian a solului. le formează un plasmodiu, o substanță asemănătoare citoplasmei, cu multe nuclee. Există trei
Mixomicete () [Corola-website/Science/316104_a_317433]
-
este micul oraș Bensonville. În conformitate cu clasificarea climatică Köppen, Monrovia are un climat musonic tropical. În cursul anului, în Monrovia cad cantități însemnate de precipitații. Ca medie, în Monrovia cad 5.140 mm de ploaie pe an. Clima are un sezon umed și un sezon uscat, dar precipitațiile cad chiar și în timpul sezonului uscat. Temperaturile rămân constante pe parcursul întregului an, fiind în medie de aproximativ 26 °C. Monrovia este capitala în care se înregistrează cea mai mare cantitate anuală de precipitații. Punctele
Monrovia () [Corola-website/Science/316106_a_317435]
-
în interior prin care circula apa în timp ce se vaporiza. Acest amestec de abur și apă se întorcea din nou în butoi și aburul era dirijat spre supraîncălzitoare, un set de tuburi situate în interiorul cuptorului și care permitea trecerea din abur umed în abur uscat obținând o mare presiune (38 kg/cm₂ si 450˚ C în momentul de înaltă presiune) îndeplinind astfel condițiile necesare pentru a fi condus spre turbinele din sala de mașini. Pe lângă apă și abur, deasemenea era necesar aer
Centrala Tejo (funcționare) () [Corola-website/Science/321015_a_322344]
-
principale, (de la est la vest), sunt Guaporé sau Itenez, Baures și Blanco, Itonama sau Sân Miguel, Mamoré, Beni, si Mayutata sau Madre de Dios, toate sunt întărite prin numeroși afluenți secundări, dar puternici. Climatul din bazinul hidrografic superior variază de la umed, în marginea de vest cu originea izvorului principal de volum (Río Madre de Dios, Río Beni) la semiarid în partea sudică, cu izvoarele andine din tulpina principala de lungime (Câine Río, Río Rocha, Rio Grande, Mamore). Toate ramurile superioare ale
Râul Madeira () [Corola-website/Science/321269_a_322598]
-
în spatele trăgătorului. Pe tubul metalic al armei era scris cu litere mari de culoare roșie un mesaj de avertizare "Achtung! Feuerstrahl!" ("Atenție!Jet de foc!!"). Aruncătoarele de grenade Panzerfaust necesitau și o mentenanță atentă. Dacă detonatorul (o simplă capsă) era umed, arma era compromisă. Spre sfârșitul războiului, milițiile Volkssturm erau deseori echipate doar cu aruncătoare de grenade Panzerfaust din cauza lipsei acute de muniție din Wehrmacht. Din acest motiv, câțiva generali germani au comentat, în mod sarcastic, că barele de metal puteau
Panzerfaust () [Corola-website/Science/321630_a_322959]
-
luptau în asediul Bostonului. Ele au fost asamblate în două batalioane; un al treilea batalion era format din pușcași din Pennsylvania și Virginia sub comanda locotenent-colonelului Daniel Morgan. Marșul prin sălbăticia Maine-ului a fost îndelungat și dificil. Vremea era umedă și rece, iar drumul a durat mai mult decât se așteptau Arnold și Washington. Vremea rea și bărcile avariate au dus la alterarea proviziilor alimentare și circa 500 de oameni din primii 1.100 au murit sau au făcut cale
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
acută. Cu toate acestea, frunzele plantei sunt uneori gătite și consumate. În prezent sunt cunoscute opt specii de Zantedeschia: Toate speciile sunt endemice Africii de Sud. "Z. aethiopica" crește în zone mlăștinoase, ofilindu-se în lipsa apei. Crește neîntrerupt în sol fertil și umed, putând supraviețui unor înghețuri blânde pe timp relativ scurt. "Z. aethiopica" este o plantă rezistentă, dezvoltându-se cu succes în diferite soluri și habitate, înmulțindu-se prin rizomi; se află în echilibru cu mediul în care trăiește și este considerată
Zantedeschia () [Corola-website/Science/321705_a_323034]
-
unic în lume datorită proprietăților de fermentație specifice grotei naturale de la Țaga, unde este depozitat pentru afinare. Grota nu avea decât 20 metri lungime iar gura peșterii este îngustă încât nu poate intra decât un singur om. Solul e mereu umed. În 1954 începu producția industrială, la intrarea în peșteră. În 1971, s-a mărit peștera, solul a fost betonat, s-a introdus curent electric. Temperatura în grotă este constantă tot anul: 14 grade Celsius. Deși în prezent grota e cu
Năsal (caș) () [Corola-website/Science/320845_a_322174]
-
egal ca și cel de la cazane, fiind perceput prin tuburile vopsite în diferite culori care trec printre mașini, prin pereți sau prin tavan. Fiecare culoare are propria corespondența în conformitate cu tipul de fluid care a circulat pe acolo: abur uscat, abur umed, apă, etc. Revenind la Sala de Apă, prezintă procesul de tratare a apei pentru a fi folosită în continuare în cazane. Mașinile pe care le putem observa, sunt electropompe, depanatoare, filtre sau distilatori din anii 40, al secolului XX. Imediat
Muzeul Electricității (Lisabona) () [Corola-website/Science/320886_a_322215]
-
pe șasiu erau montate rezervoare de apă potabilă, butelii cu heliu, oxigen și aer comprimat. <br/br>Interiorul sferei era împărțit în două etaje. În etajul superior se aflau cele șase cușete ale scafandrilor separate de un perete de „Sala umedă” unde erau aparatele de scufundare, toaletele și dușurile. În etajul superior se afla laboratorul, tabloul electric, bucătăria și instalația de menținere a ambianței ce era alcătuită din amestec heliox (98% heliu, 2% oxigen). Instalația recicla gazele rezultate din respirație, filtra
Casă submarină (cercetare) () [Corola-website/Science/315424_a_316753]
-
lama vibratoare și tăieturi variabile pe partea din dos a tubului. Tuburile sunt aproape simetrice, nu sunt puse în ordine cromatică, pentru a nu strica balansul estetic al instrumentului. O problemă importantă este evitarea umidității pe lame, de la suflat. Lamele umede nu dau un sunet curat. De aceea, în pauze, instrumentul este încălzit peste un vas cu jăratic. În unele forme de muzică vocală și în forma "komagaku" shō cântă melodia. Funcțiunea de bază a instrumentului este totuși de natură armonică
Shō () [Corola-website/Science/315429_a_316758]
-
între 12 și 20 °C. În luna iulie temperatura cea mai înaltă înregistrată este de 31 °C, cea mai joasă fiind 4 °C. Pentru luna ianuarie valorile extreme au fost stabilite la 11 °C și respectiv -20 ° C. Cea mai umedă lună este octombrie cu 110 mm de precipitații, iar cea mai aridă este mai cu 40 mm. Precipitațiile anuale însumează 830 mm. Narvik este un centru comercial pentru comunele din apropiere. La Universitatea din Narvik își fac studiile aproximativ 1
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]
-
compuse din roci friabile(gresii), sunt șlefuite în diverse forme: turnuri, coloane, ciuperci. Deoarece sunt mai înalți decât împrejurimile, Bucegii sunt mai înnorați, întrucât masele de aer sunt obligate să se înalțe pentru a trece de obstacole. Prin înălțare, aerul umed condensează sub formă de nori. Iarna, crestele Bucegilor sunt mai însorite decât cele de la câmpie, iar primavara și vara mai înnorate. De menționat, este fenomenul de formare a unei mări de nori de joasă altitudine, mai ales iarna, pe munții
Clima munților Bucegi () [Corola-website/Science/317405_a_318734]
-
Chesonul pentru construcții este o construcție din beton sau oțel de forma unei cutii, care servește la executarea fundațiilor sub apă sau în terenurile umede. Fundarea subacvatică pe chesoane constituie un procedeu special de fundare, utilizat în cazurile în care straturile bune de fundare se găsesc la o adâncime mai mare față de suprafața terenului. <br/br>Chesoanele sunt asemănătoare cu niște cutii fără fund, cu
Cheson pentru fundații () [Corola-website/Science/317459_a_318788]
-
mare parte din copilărie la Schwerin la reședința regală de la Ludwiglust și la castelul de vânătoare de la Gelbensande, situat la doar câțiva kilometri de coasta Marii Baltice. Tatăl ei suferea de astm și severe dificultăți de respirație iar climatul rece și umed din Mecklenburg nu era bun pentru sănătatea lui. Ca urmare, Cecilie a petrecut o mare parte din timp cu familia ei la Cannes în sudul Franței. Riviera franceză era frecventată de membri ai familiilor regale europene și acolo Cecilie a
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
este un sat din Districtul East Hills Khasi din statul Meghalaya în nord-estul Indiei, la 56 km de Shillong. Este conform relatărilor, cel mai umed loc de pe Pământ, cu precipitații medii anuale de 11872 mm. Potrivit Guinness World Records a primit precipitații de 26,000 mm în 1985. Cartea geografului Nick Middleton de la Oxford despre oamenii care trăiesc în climate extreme, "Going to Extremes" (ISBN
Mawsynram () [Corola-website/Science/321819_a_323148]
-
megaliți - Khasi monoliți ridicați destul de recent pentru a comemora evenimentele importante și pe oameni. Pe baza datelor luate de câteva decenii recente, Mawsynram situată la aproximativ 9 km vest de Cherrapunji în statul Meghalaya (India) pare a fi cel mai umed loc din lume sau locul cu cele mai mari precipitații medii anuale. Mawsynram, primește aproape 12 m de ploaie într-un an mediu, și marea majoritate a precipitațiilor cad în cursul lunilor musonului. O comparație a precipitațiilor pentru Cherrapunji și
Mawsynram () [Corola-website/Science/321819_a_323148]
-
cu păduri tropicale, mlaștini, și pășuni. Nilul Alb trece prin țara, trecând prin Juba. Parcul Național Bandingilo găzduiește a doua cea mai mare faună din lume. Sondajele au arătat că Boma National Park, la vest de frontiera etiopiană, precum și zonele umede Sudd și Parcul Național de Sud în apropiere de granița cu Congo, au condiția de habitat pentru hartebeest, KOB, Topi, bivoli, elefanți, girafe, lei. Pădurile Sudanului de Sud, de asemenea, sunt rezerve de habitat prevăzute pentru porci Bongo, giganți forestieri
Sudanul de Sud () [Corola-website/Science/321884_a_323213]
-
este o ipoteză climatică care explică modul în care flora și fauna au migrat între Eurasia și Africa prin intermediul podului terestru levantin. Teoria arată că perioadele pluviale africane sunt asociate cu o fază „umedă” a regiunii sahariene, în timpul cărora existau mari lacuri și râuri. Aceste schimbări au determinat modificări ale faunei zonei respective. Indiferent de variațiile de ariditate ale regiunii sahariene, migrația de-a lungul coridorului fluviului Nil a fost întreruptă atunci când, în perioada
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
atunci când, în perioada unei faze deșertice cu acum 1,8 - 0,8 milioane de ani în urmă, Nilul a secat complet și, eventual, a curs numai temporar în alte perioade datorită mișcărilor tectonice de ridicare a regiunii nubiene. În timpul perioadelor umede, denumite și „Sahara verde” ("Green Sahara" în limba engleză), Sahara și Arabia erau o savană, flora și fauna fiind comune ambelor regiuni. În urma perioadelor interpluviale aride, condițiile deșertice s-au reinstalat în zona sahariană, ca urmare a retragerii spre sud
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
fiind găsite numai în Europa și Asia, în timp ce genurile "Homo" și "Macaca" și-au lărgit aria de răspândire. În urmă cu aproximativ 133 și 122 de mii de ani, sudul deșertului Sahara și al deșertului Arabic a cunoscut o perioadă umedă determinată de creșterea precipitațiilor musonice, în jur de 200-100 mm / an. Aceasta a permis faunei și florei eurasiatice să călătorească spre Africa și vice-versa. Creșterea speleotemelor (concrețiuni depuse în peșteri), proces ce necesită prezența apei pluviale, a fost detectată în
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
însă ocuparea umană a acestor peșteri pare să se fi încheiat în perioada aridă ulterioară. Traseu de migrare pe litoralul Mării Roșii a fost extrem de arid înainte de 140 mii de ani și după 115 mii de ani. Condiții puțin mai umede au apărut acum 90-87 mii de ani, reprezentând însă doar o zecime din cantitatea de precipitații corespunzătoare periodei de acum 125 mii de ani. Speleoteme au fost identificate doar în peștera Even-Sid-2. În sudul deșertului Negev speleotemele nu au crescut
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]