10,964 matches
-
ochi al capătului saulei zbură din coșul rămas gol și, răsturnînd un vîslaș, dispăru în adîncurile mării. Oamenii uluiți rămaseră o clipă locului, apoi se întoarseră. Ă Dumnezeule, unde-i corabia? Unde-i corabia? Printre talazurile negre și sălbatice îi zăriră în curînd silueta fantomatică și lunguiață, mistuindu-se ca Fata Morgana prin ceață; doar vîrfurile catargelor mai erau afară din apă, iar pe vergile lor, cîndva înalte, se țineau cei trei harponiști păgîni care, țintuiți acolo de încăpățînarea lor, de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sicriul acela, am plutit o zi și o noapte pe oceanul catifelat ca un giulgiu. Rechinii lunecau, pașnici, de parcă-ar fi avut boturile ferecate cu lacăte; șoimii sălbatici planau deasupra mea cu pliscurile băgate în teci. A doua zi, am zărit o pînză, care s-a tot apropiat, pînă m-a pescuit din apă. Era corabia Rahila, cea veșnic rătăcitoare: întorcîndu-se din drum ca să-și caute copiii pierduți, găsea încă un orfan. GLOSAR DE TERMENI MARINĂREȘTI îîntocmit îndeosebi cu ajutorul Lexiconului maritim
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca imagine involuntară. Așa-l văd eu pe Visarion Alexa, ca siluetă inconfundabilă, mergând întotdeauna grăbit, fie că se află în Piața Romană, fie că parcurge culoarele Universității din Matei Voievod 75-77. Nu s-a întâmplat niciodată să nu-l zăresc imediat dacă era în drumurile mele, în aceste locuri sau în alte părți ale Bucureștiului din ultimii peste treizeci de ani. Îl știu demult, de când eram ambii studenți, dar nu ne cunoșteam direct. Nu ne-a prezentat nimeni, niciodată. Nici
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
după cum nu poate nimeni să-i reproșeze că, nemăsura i-ar fi fost starea de spirit care să-l caracterizeze, cumva. Am avut intuiția asupra nesmintirii lui, nici măcar în situații limită cum a fost sublim-tragica Revoluție Română, când i-am zărit chipul printre mulții intrați în "sediul revoluției televizate": neliniștit, dar ferm, cu o atitudine clară și cu o privire senin încrezătoare. Eu unul știam, plecând de la opera și faptele vieții sale de până atunci, că el n-a fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
luat bursă republicană... trebuia să trăim. Eram puternic, vital, cu o forță nebună de a merge mai departe. Copilăria mă fortificase. Experiențele au început să semnifice în mine. Îmi aduc aminte că Lucian Pintilie, în căutarea de actori pentru Reconstituirea, zărește decorul Năpastei în examenul meu de regie. Privind spre spațiu, a spus: "O atât de mare simplitate pentru un student?"... Erau două bănci și o masă și multă singurătate și pereții albi ai clasei, o bardă... semn al crimei și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
trec dincolo... curat și limpede... viu. Să iau doar sufletul, călăuză spre acolo. Atât! A!... și să las toate gândurile aici pe pământ... să rodească amintiri. (pauză lungă, lungă...) Auzi?!... când Dante, exilat din Florența, trecea pe străzile Ravennei, cineva, zărindu-l, a spus: Uite-l pe cel care a fost în Infern. 2015 INDEX DE AUTORI ȘI PUBLICAȚII ÎN VOLUM LA DATA EDITĂRII MATERIALELOR "Der Bund" Berna Adrian Dohotaru publicist, dramaturg, redactor Flacăra Adriana Rotaru critic teatral, redactor Informația Bucureștiului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
uite, nu e nici anul de cînd cărările spre încoace erau gîtuite: staiii! nu e voie!, o luai pe altă cărare, pe alt versant, staiii! înapoi!, cei doi pîrîți faraoni își însușiseră (și) munții, staiii! nu! doar atît, să fi zărit de departe marele turn, doar atît, nu! înapoi!, helicopterul căpcăun zgîriind cerul nevinovat al Sinaiei, frig și frică, nu e voie! Peleșul dispăruse (pentru totdeauna?) și de pe ilustrate. Iată, nu pentru totdeauna. Septembrie pătează cu galben marea peluză de sub ziduri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spiritual, se simte excelent, atîta doar că-l dor tălpile. S-ar putea ca răspunsul să nu fi fost al ironistului din reputatul critic, ci doar al bietului om pe care, probabil, chiar îl dureau tălpile. 5 mai L-am zărit de Înviere, la "40 de Sfinți", în mulțimea care blocase strada. Fusese, o viață, salariat al județenei de partid. Ostaș vechi, hîrșit în urdorile ideologice. Lumînarea de sub bărbie îi lumina dur fața, imprimîndu-i nu știu ce extatică atenție. Credea, oare, în ceea ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am uitat de cîini. Am crezut că dacă ne descotorosim de cîini, dacă nu-i mai lăsăm să ne adulmece mîinile și picioarele, devenim dintr-o dată curajoși și puternici. Din ce în ce mai rar, deschidem cărți vechi și ascultăm cornul de vînătoare și zărim în fugă imagini superbe, în care se gudură cîinii. Noi am uitat de cîini. 2004. Nu, n-am uitat, îi împușcăm. Am ieșit cîteva minute pe culoar: de la ferestrele de-aici puteam vedea altă colină. Cîțiva copii, în pijamalele spitalului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și Eva, după ce m-am străduit să aplic culoarea, au fost la fel, un soi de trunchiuri de arbori de culoarea cărnii. Dar totul amestecat și mistuit în tonurile întunecate ale cutiei de orologiu. Mă încăpățînam. Într-o zi, căpitanul, zărind-o, spuse: E frumos!". Bine,veți zice, și ce-i cu asta, ce e rău în ce a povestit Alain? Dacă n-ar fi vorba de spiritualul Alain, atunci relatarea acestui început ne-ar putea produce o impresie penibilă, asemănătoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al durelor concurențe; ce nouă și înviorătoare percepție în fața imenselor pînze care, anulînd somnoroase lirisme provinciale, se plasează azi pe un aerisit palier universal!; ce parfum au, în seara vernisajului, paharele cu licoarea dealurilor dintre care a plecat spre largile zări vechiul prieten! • tot așa, vizita unui amic drag în atelierul din Armeană, George Bălăiță, dibuind cîndva, în aceiași ani '70, prin bolgiile provinciei, dar dînd marea lovitură bucureșteană și plasîndu-se definitiv în rigurosul top al romanului românesc actual; ce plăcut-mirată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
devreme și pe care trebuie să-l tematizăm în cele ce urmează aparține istoriei filosofiei. Dar tocmai pentru că limitele acesteia sunt bine trasate de tradiția însăși, reconfirmându-le prin demersul de față (din punct de vedere disciplinar sau categorial), vom zări și locurile de dincolo de ele. În plus, deși filosofia a părut întotdeauna un lucru cu totul nepractic, ea și-a insinuat regulile înseși convențiile judicativului constitutiv în toate ungherele unităților omenești de viață. Până la urmă, dominația gândirii autonome a ceea ce
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o primă formă, sub o anumită inspirație "tematică" primită de acesta de la Mircea Vulcănescu. Apoi am în vedere propunerile terminologice ale lui Lucian Blaga, din structurile sale conceptuale închise. Un efort de prindere sub rostire a unor sensuri poate fi zărit și în lucrarea de față. De aceea, recursul la tradiția noastră rostitoare întru filosofie este cu totul firească. În privința cuvintelor, poate că cel mai semnificativ sub acest aspect al legăturii cu tradiția "istoric-eficientă", preluat în lucrarea de față motiv pentru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a face filosofie). Cu toate acestea, nu mă gândesc să încerc să reacreditez eu însumi câteva prejudecăți ce stau deja la "porțile ce despart cărările Nopții și ale Zilei".13 De fapt, sunt destui susținători ai lor, ageri în a zări și exploata orice ocazie de a aduce în lumină prejudecăți de felul: "filosofia cu picioarele pe pământ"; "filosofia fără haine de gală"; "filosofia pe înțelesul tuturor"; "filosofia pentru copii", "filosofia cu ancora prinsă în cotidianitate", "filosofia pentru toți", "filosofia ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu cumva aceasta nu coincide cu supra-măsura "în funcțiune" a judicativului constitutiv, a analiticii și dialecticii? Sunt destule semne, în însăși istoria filosofiei, care dau seamă de o necoincidență a celor două măsuri. Pe unele dintre ele măcar le-am zărit în această scurtă expunere asupra poziției analiticii și dialecticii (topicii) în spațiul logicii-organon. Altele vor fi semnalate mai departe, în contextul punerii în discuție a sensurilor analiticii și dialecticii pentru alte contexte aristotelice și pentru alte reconstrucții filosofice. 3.1
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofice heideggeriene în modelul analiticii existențiale. Dar sensurile scoase la iveală reprezintă probe ale încadrării acesteia în orizontul judicativului constitutiv. E drept, locul acesteia se află la marginea acestui orizont, date fiind sensurile judicativ-regulative și chiar non-judicative care pot fi zărite și care au fost reconstituite aici. Dar acest fapt nu anulează judecata tocmai formulată. Așa încât, scopul punerii în discuție a analiticii existențiale a fost atins. Cum susțineam mai sus, pentru o interpretare propriu-zis fenomenologică de aici trebuie pornit: de la sensul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
natura de ființare nu-l epuizează, nu-i acoperă întreaga "ființă"; sau, în termenii reducției, înseamnă că el mai are un sens, dincolo de sensul de ființare; adică dincolo și de sensul de timp, pe care, într-un fel, l-am zărit în etapele anterioare ale reducției judicative. De fapt, un gând despre un asemenea sens de alt-ceva decât ființarea a fost aruncat mai sus: el nu este posibil după regulile dictaturii judicativului, ci după pozițiile și actele libere ale non-judicativului. În
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ontologică, esențială pentru trecerea către ființare (pentru ceea ce mai sus am numit "în-ființare"). Într-un prim moment al acestei treceri veritabil act constitutiv timpul este însăși ființarea; e drept, acest prim moment este astfel numai în orizontul tematic ce se zărește de pe acum, cel al ființării, nu și pentru orizontul tematic spart de gând, cel al ființei, pentru a căpăta rost încă un orizont secund de tematizare pentru "este". De altminteri, gândirea judicativă trebuie să rezolve foarte atent probleme de felul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
bine zis, cercetarea etimologiei anumitor cuvinte reprezintă parte a reconstrucției ca atare (așa cum se întâmplă, de exemplu, la Heidegger). Cercetarea semantică și studiul etimologic ține de aceasta reprezintă un "reflex" mai degrabă non-judicativ, pentru că prin el sunt asaltate limitele judicativului, zărindu-se, totodată, ceva dincolo de acestea. Dar este astfel, din cercetarea semantică, mai cu seamă studiul etimologic. De ce? Mai întâi, pentru că acesta izolează cuvintele, nu le prezintă "legate", cum cerea Aristotel pentru elementele unei enunțări. Izolate, cuvintele par a nu mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu roadele bogate și cu tristețea ei solitară a venit și la noi. De pe un câmp cu iarbă arămie, o fetiță se uita pe cer și în jur. Ea vedea cum cocorii se duc, se duc și nu se mai zăresc. Rândunelele și-au părăsit cuiburile și împreună cu cocorii au fugit de zile rele. Oaspeții noștri dragi se îndreaptă spre țările calde. Iarba adie, plopii se pierd în zare, iar amurgul toamnei este violet. Sub o frunză argintie, un greier își
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
seară de toamnă răcoroasă. Hohotirea despletită a vântului mătură frunzele căzute din copacii cu veșmânt de aramă. În depărtare se aude gălăgios un stol de păsări care s au încăpățânat să mai rămână. Ele se îndreaptă spre miază zi, abia zărindu-se pe cerul plumburiu. Norii fug, goniți de vânturile înălțimilor. Dinspre grădini, vin adieri cu miresme de crizanteme. Amintirea frumoaselor zile de vară se cuibărește în sufletul meu, învăluindu-mă cu nostalgia ei, cu speranța că ne vom mai bucura
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de crizanteme. Amintirea frumoaselor zile de vară se cuibărește în sufletul meu, învăluindu-mă cu nostalgia ei, cu speranța că ne vom mai bucura de lumina binefăcătoare a soarelui. Păsările, stând la înălțime, pe crengile copacilor, sunt primele care o zăresc venind din depărtare pe vestita Doamnă-Toamna. Vrăbiile, gureșe cum sunt, încep a face o zarvă menită să trezească toată suflarea. Copacii tânjesc după razele călduroase ale soarelui, după cântecul păsărilor, după verdele din jur și de pretutindeni. Frunzele amorțite de
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
albit de mantia ei argintie. Pădurea cea de odinioară este îmbrăcată toată în alb. Eliza Chelaru AMURG DE TOAMNĂ S-a dus soarele, nu se mai vede nimic, doar o umbră roșiatică rămasă în urmă străpunge cerul. Luna mare se zărește palid din ceață. Vântul aspru și rece, biciuindu-te peste față, îți aduce aminte că e toamnă. Frunzele, mai astă-vară verzi și mândre, au îmbătrânit și s-au îngălbenit, iar copacii rușinoși că poartă o asemenea povară, o scutură mânioși
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
cu brațe urâte și lungi. Fiecare arătare are ceva pe brațe. Dau impresia a fi niște tălpi croite de papuci. Fiecare e mai mare, mijlocie sau mai mică. Codițele lor sunt ca niște bețișoare subțiri. Printre umbre și fantasme , se zăresc doi ochi strălucitori și înfricoșători. O formă ciudată cu sprâncene în formă de V sta pe un braț al unei arătări. Deodată își ia zborul, căci se aud fâlfâiri de aripi în văzduhul mohorât.Violetul amurgului nu lasă ca tălpilor
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
tuș și pe aripi pudrat cu brumă se aude cântând din vioară. Un plop negru încrustat în cer pare un uriaș . Liliacul cel mărunt a ieșit din cuib după pradă, zburând amețit dintr-un loc într altul. Sclipirile stelelor se zăresc pe bolta întunecată. Robert Brașoveanu DATINI DE IARNĂ Este iarnă. S-a lăsat gerul și ninsoarea a căzut. Fulgii albi plutesc de parcă ar fi niște fluturi jucăuși. Odată cu iarna, s-au ivit și datinile de iarnă:Plugușorul,Capra,Ursul. Copiii
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]