108,934 matches
-
un curent electric de la electrodul de cupru la cel de zinc. Numele de „galvanic” vine de la cel al doctorului italian Luigi Galvani, care l-a descoperit în timp ce făcea cercetări pe animale cu doi electrozi (sârme) diferiți. Numele de „celulă voltaică” provine de la fizicianul italian Alessandro Volta, cel care a inventat și a perfecționat pila electrică.
Element galvanic () [Corola-website/Science/331627_a_332956]
-
că nu era blondă, nici oxigenată) și „gigolo”, pe banii (nn. statului) „adunați cu pumnul și cu toba de la văduva cu șapte copii, de la funcționar, de la nenorocitul de țăran, de la muncitori...", afirmații dovedite neadevărate de ancheta care a urmat, fondurile provenind din vânzarea unor proprietăți din județul Teleorman. La toate aceste bârfe au reacționat C. A. Orășanu în "Universul" și în special Ion Dumitrescu în articolul „Pilotajul cancanurilor”, iar peste ani Cornel Marandiuc în articolul „Cum a fost ucisă Ileana Cosânzeana
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Azulena este o hidrocarbură și izomer al naftalinei. În timp ce naftalina este incoloră, azulena are o culoare specifică albastră. Azulena se găsește în unele uleiuri eterice extrase din plante și unele gudroane. Denumirea sa provine de la cuvântul spaniol "azul", care înseamnă „albastru”. Istoria acestui compus este lungă, datând până în secolul al XV-lea, când cromoforul albastru-azuriu se obținea prin distilarea cu aburi a mușețelului. Structura sa a fost descrisă pentru prima dată de către Lavoslav Ružička
Azulenă () [Corola-website/Science/331685_a_333014]
-
pe Lucy Walter cu nouă luni înainte) - și unele voci nefondate, spuneau că Lucy avusese o aventură cu Robert Sidney în vara acelui an. Când copilul a ajuns la maturitate, contemporanii au notat o mare asemănare cu Sidney. Vocile nefondate proveneau probabil din partea unchiului său, Iacob al II-lea al Angliei, care se temea de o potențială pretenție a nepotului său la tronul Angliei. În cele din urmă, în 2012, un test DNA efectuat pe un descendent al ducelui de Monmouth
James Scott, I Duce de Monmouth () [Corola-website/Science/331721_a_333050]
-
sud, "oc". Între acestea se interpune o grupare de trecere, cea a dialectelor francoprovensale. Dialectele "oïl" sunt la început relativ puțin numeroase și formează un ansamblu relativ omogen. Se disting dialectele picard, normand, burgund și unul numit "françois". Această denumire provine din cea pe care o are începând cu secolul al VIII-lea regatul lui Carol cel Mare, Francia, apoi cele ale urmașilor săi: Francia Răsăriteană, Francia de Mijloc și Francia Occidentală. Aceasta din urmă va deveni "France" „Franța”. În interiorul Franciei
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
la fel ca și "La Vie de Saint Léger" (Viața Sfântului Leodegar) (sec. X). "Le Sermon sur Jonas" (Predica despre Iona) (sec. X) este scrisă în dialectul walon, originalul scrierii "La Vie de Saint Alexis" (Viața Sfântului Alexie) (sec. XI) provine probabil din regiunea orașului Rouen (Normandia), iar cea mai veche variantă păstrată a "Cântecului lui Roland" (sec. XI) este anglo-normandă. La unii literați se observă diferențe de la o operă la alta în ceea ce privește proporția trăsăturilor dialectale și a celor comune. De
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
care astăzi nu se pronunță. Vocalele nazale s-au format înaintea consoanelor nazale [n] și [m], acestea din urmă fiind și ele articulate, spre deosebire de pronunțarea modernă: "bon" [bõn], "bonne" [bõnə] „bun, bună”; "mont" [mõnt] „munte”. Exista o singură semiconsoană, [j], provenită din [k] sau [ɡ] intervocalic: > "paiier" > fr. mod. "payer" „a plăti”. Deja în secolul al XII-lea, majoritatea diftongilor devin ascendenți prin deplasarea accentului de pe primul element pe al doilea, după care primul element devine semiconsoană, iar al doilea - vocală
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
chevauchent" „păgânii călăresc” ("Cântecul lui Roland"). Genul neutru a dispărut, în afară de cazul câtorva pronume, încă în perioada anterioară, majoritatea substantivelor latinești neutre devenind masculine. O trăsătură caracteristică francezei vechi este existența adjectivelor terminate în consoană cu formă unică, mai ales provenite din participiul prezent ("luisant" „lucitor, -oare”, "vaillant" „viteaz, -ă”) dar și adjective la origine: "grant" „mare”, "mortel" „muritor, -oare”. În domeniul numeralului, sistemul de numerație vigesimal, împrumutat de la normanzi, era mult mai bine reprezentat decât în limba modernă: "vins et
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
nevoia reglementării ei. Se confruntă partizanii redării cât mai fidele a pronunțării, ca de exemplu Louis Meigret, cu tradiționaliștii precum Robert Estienne, care țin la păstrarea grafiilor încetățenite în Evul Mediu, ce nu mai corespund pronunțării, de exemplu redarea vocalelor provenite din diftongi și triftongi. Totodată, ei preconizează oglindirea originii latinești sau grecești a cuvintelor, prin litere care nu se pronunță sau care corespund unor sunete redate și de altă literă (vezi Ortografia limbii franceze, În epoca Renașterii). Încă nu se
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
11 octombrie 2014. Di Rupo a fost primul politician din rândurile populației francofone care a condus guvernul Belgiei de la Paul Vanden Boeynants în 1979, și primul premier socialist de la Edmond Leburton în 1974. Totodată, a fost cel dintâi premier belgian provenind dintr-o familie de emigranți nebelgieni și primul bărbat homosexual declarat, care a condus treburile unui stat în epoca modernă. s-a născut in 1951 la Morlanwelz-Mariemont în regiunea valonă, din părinți italieni, originari din comuna San Valentino in Abruzzo
Elio Di Rupo () [Corola-website/Science/331727_a_333056]
-
Horza Gobuchul, este un dușman al Culturii nu pentru că susține politica Idiranilor, ci pentru că nu este de acord cu principiile Culturii. "" este primul roman science fiction publicat de Banks a cărui acțiune se petrece în universul Culturii și titlul său provine de la un citat din poemul "Tărâmul pustiu, IV" de T. S. Eliot. Un alt roman al aceleiași serii, "Look to Windward" (2000), al cărui titlu provine de la versul anterior al aceluiași poem, poate fi considerat oarecum o continuare. La fel
Spectrul lui Phlebas () [Corola-website/Science/331748_a_333077]
-
publicat de Banks a cărui acțiune se petrece în universul Culturii și titlul său provine de la un citat din poemul "Tărâmul pustiu, IV" de T. S. Eliot. Un alt roman al aceleiași serii, "Look to Windward" (2000), al cărui titlu provine de la versul anterior al aceluiași poem, poate fi considerat oarecum o continuare. La fel ca majoritatea creațiilor SF de început ale lui Banks, "Spectrul lui Phlebas" reprezintă o rescriere a unei cărți mai vechi, după cum a expilcat într-un interviu
Spectrul lui Phlebas () [Corola-website/Science/331748_a_333077]
-
Scandinavia). Primăvara revine în nord pentru a cuibări. Iarna este întâlnit în ținuturile de deal și de câmpie descoperite, mai frecvent în partea sudică a României. Recent s-a semnalat în România subspecia răsăriteană "Buteo lagopus menzbieri" (șorecarul încălțat răsăritean) provenită din regiunea nord-est asiatică; aceasta are coloritul cafeniu cu crem-deschis. Trăiește în zonele descoperite nord-asiatice, în principal în câmpiile joase, în tundra fără copaci, mai rar în tundra împădurită și taigaua din extremul nordic, când lemingii și șoarecii de câmp
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
I (falanga proximală), degetele pe mână, mâna pe antebraț. Această acțiune multiplă se datorește faptului că este un mușchi multiarticular. Este și adductor al degetelor și mâinii. Inervația este asigurată de nervul antebrahial interosos anterior ("Nervus interosseus antebrachii anterior") ce provine din nervul median și de ramuri din nervul ulnar. Primul inervează fasciculele sale laterale, iar ramurile din nervul ulnar inervează fasciculele sale mediale. Aceste ramuri aparțin neuromerelor (C—C și Th). Vascularizația este asigurată de artera ulnară ("Arteria ulnaris"), artera
Mușchiul flexor profund al degetelor () [Corola-website/Science/331772_a_333101]
-
nu va mai apărea. Sau din contră, tocmai din această cauză va apărea."" Acest fenomen este cunoscut mai ales pentru dependența sa de condițiile inițiale. Cea mai mică schimbare a condițiilor inițiale duce la rezultate complet diferite. Această schimbare poate proveni de la zgomot experimental sau de fond, lipsa de acuratețe a instrumentelor etc. Acest gen de probleme sunt imposibil de evitat, chiar și în cel mai performant și dotat laborator existent. Dacă de folosește ca bază a experimentului numărul 2, rezultatul
Efectul fluturelui () [Corola-website/Science/331768_a_333097]
-
falanga proximală) a degetelor II-V și, indirect (fiind mușchi multiarticular), flectează degetele pe palmă, mâna pe antebraț și antebrațul pe braț. Este un slab adductor al mâinii și al degetelor (apropie degetele depărtate) Inervația este asigurată de ramuri care provin din nervul median (neuromer C—C și Th). Vascularizația este asigurată de artera ulnară ("Arteria ulnaris"), artera radială ("Arteria radialis") și artera recurentă ulnară ("Arteria recurrens ulnaris").
Mușchiul flexor superficial al degetelor () [Corola-website/Science/331765_a_333094]
-
Churchill s-a întors în patrie. Sosit la Londra, a locuit la Palatul St. James, reședința preferată a regelui și a curții. Acolo a cunoscut-o pe Sarah Jennings, o tânără domnișoară de companie, de care s-a îndrăgostit. Sarah provenea dintr-o familie din mica nobilime, iar povestea sa familiară era similară cu cea a lui Churchill din multe puncte de vedere: tatăl ei fusese un regalist și după războiul civil, familia sa se afla în condiții economice precare. După
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
Datorită acestor victorii, a fost creat marchiz de Blandfort și duce de Marlborough, titlu cu care va fi cunoscut de acum înainte. A fost de asemenea acreditat pentru fondarea unei noi școli de strategie militară. Până în acel moment, generalii europeni proveneau de la vechea școală, care urmând "logica gentilomilor", era adepta atacului armat impulsiv în rândurile opuse, unde victoria era în general câștigată cu prețul unor mari pierderi. Pe câmpul de bătălie era mereu atent și energic, chiar dacă deseori nu era ferm
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
policelui, înclinând lateral și extinzând slab întreaga mână pe antebraț. În acțiunea continuă, ca o consecință a oblicității tendonului său, mușchiul are însă o acțiune de adducție a policelui extins sau pus în abducție și î-l rotește lateral. Inervația provine din nervul interosos posterior ("Nervus interosseus antebrachii posterior"), ramură a nervului radial (neuromer C-C). Vascularizația este asigurată de artera interosoasă posterioară ("Arteria interossea posterior").
Mușchiul extensor lung al policelui () [Corola-website/Science/331796_a_333125]
-
(u), în , () a fost un general român în Armata Comună austro-ungară, apoi general de divizie în România, politician și primar al Timișoarei. provenea dintr-o veche familie română de grăniceri din Banat, tatăl său, Iancu din Petnic mama, Ana, dintr-o familie din Globurău. Tatăl avea gradul de caporal în compania a V-a din Mehadia a regimentului de graniță bănățean. Tânărul Gheorghe
Gheorghe Domășnean () [Corola-website/Science/331805_a_333134]
-
precedent de 5.500 m, o distanță suficient de mare, pentru a determina artileriștii să aștepte până când proiectilele ajung la țintă, înainte de a aplica corecții pentru următoarea salvă. O problemă legată de aceste corecții a fost că stropii de la proiectilele provenite de la tunuri mai mici aveau tendința de a acoperi cu stropii lor stropii tunurilor de mare calibru (adică locul de impact alproiectilelor). Fie tunurile de calibru mic trebuiau să oprească focul, așteptând ca proiectilele de la tunurile cu calibrul mai mare
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
, conform originalului din engleză, Westminster system, este un sistem parlamentar democratic al unui sistem de guvernare modelat după modelul politic al . Termenul provine de la numele palatului , sediul Parlamentului Regatului Unit. Sistemul, care este destul de complex, constă dintr-o serie de proceduri pe care o legislatură operațională trebuie să le urmeze. Este utilizat sau a fost utilizat în cazul legislaturilor naționale și a celor
Sistemul Westminster () [Corola-website/Science/331791_a_333120]
-
pe braț în articulația cotului. Este și un pronator, dar numai în cazul când antebrațul se găsește în supinație completă forțată. El devine și supinator, dar numai atunci când antebrațul se găsește în pronație forțată. Inervația este asigurată de ramuri ce provin din nervul radial (neuromer C—C). Vascularizația este asigurată de artera radială ("Arteria radialis"), artera colaterală radială ("Arteria collateralis radiali"), artera recurentă radială ("Arteria recurrens radialis").
Mușchiul brahioradial () [Corola-website/Science/331803_a_333132]
-
pe Marcel Pagnol și Albert Cohen. După terminarea studiilor secundare la Colegiul Champittet, în Elveția, a urmat dreptul la facultatea din Aix-en-Provence. Avocat în baroul din Marsilia între 1920 și 1924, își abandonează carieră juridică pentru a se dedica literaturii. Provenit dintr-o familie de origine provensala și irlandeză, numele său reprezintă transformarea în franceză a irlandetului „O'Brion”. Dublă moștenire culturală a jucat un rol important în atracția resimțită pentru culturi străine și gustul pentru călătorii, lăsându-și șprițul independent
Marcel Brion () [Corola-website/Science/331797_a_333126]
-
În iunie 1690 William a sosit cu alți 16000 de soldați. Trupele lui William erau în general mult mai bine instruite și echipate decât trupele lui Iacob. Cea mai bună infanterie a lui William, echipată cu cele mai recente muschete, provenea din Olanda și Danemarca. Deasemenea avea un mare contingent de hughenoți. Armata iacobinilor era formată din aproximativ 23500 de soldați. În jur de 6000 erau francezi trimiși de regele Ludovic al XIV-lea, dar cea mai mare parte o constituiau
Bătălia de la Boyne () [Corola-website/Science/331848_a_333177]