108,566 matches
-
amintirii omului care i-a arătat calea către iubirea fluturilor”, respectiv tatălui său. Începând cu 1985, ea s-a concentrat asupra poeziei. Prima sa carte cu poeme a fost La eternă prometida (Veșnică logodnică), publicată în 1987, în colecția de poezii Aquario, a editurii Andrómeda, colecție îngrijita de Leoncio García-Jiménez, cel ce a semnat și prefață cărții. “Veșnică logodnică” a căutat să prezinte moartea drept ceva dorit, fără teama, precum o logodnică, o soră, o mamă sau o amantă, fiind egală
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
un an. Doi ani mai tarziu, a publicat la Bilbao volumul A través de mi noche (Prin noaptea mea), în Studiul de Proiecție Editorială (Estudio de Proyección Editorial). În 1990 a aparut Cuarto creciente (Al doilea pătrar), în colecția de poezii Tagore a editurii Andromeda, colecție din nou condusă de Leoncio García-Jiménez. Lucrarea constituie un dialog între amanți, într-o grădină din Al-Andalus. Pentru această carte de poezii, autoarea a cercetat și a folosit un număr mare de cuvinte spaniole de
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
Editorial). În 1990 a aparut Cuarto creciente (Al doilea pătrar), în colecția de poezii Tagore a editurii Andromeda, colecție din nou condusă de Leoncio García-Jiménez. Lucrarea constituie un dialog între amanți, într-o grădină din Al-Andalus. Pentru această carte de poezii, autoarea a cercetat și a folosit un număr mare de cuvinte spaniole de origine arabă. Cartea cuprinde câteva pagini scrise de poetul palestinian Mahmud Sobh “în loc de prefață”. A fost închinata amintirii unchiului ei, Fausto Vicente Gella, “poetul forumului” (“poeta del
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
poeta del foro”). Cartea a fost lansată la 6 iunie 1990, la Bibliotecă Nacional, când au participat Leoncio García-Jiménez, Mahmud Sobh și poetul filolog Antonio González Guerrero. În 1990 și în 1991 a fost premiată la primele două concursuri de poezie, “Pan de Trigo” (“Pâine de grâu”) din La Solana, provincia Ciudad Real, respectiv cu premiile “La Espiga” și “La Tahona”. În 1993, a publicat la New Delhi, A orillas del Yamuna - On the Banks of the Yamuna (La țărmul Yamunei
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
La Tahona”. În 1993, a publicat la New Delhi, A orillas del Yamuna - On the Banks of the Yamuna (La țărmul Yamunei), lucrare scrisă în realitate chiar inainte de publicarea volumului La eternă prometida (Veșnică logodnică), Este o culegere de poezii în care caută să exprime fascinația pe care i-a provocat-o întotdeauna India și mai ales capitala să. Cartea a fost scrisă în spaniolă și publicată într-o ediție bilingva, în spaniolă-engleză. A fost tradusă de hispanistul Shyama Prăsad
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
și publicată într-o ediție bilingva, în spaniolă-engleză. A fost tradusă de hispanistul Shyama Prăsad Ganguly, director și redactor la Revista indiană de studii spaniole șl ibero-americane, care a semnat și prefață. În 1994 obține premiul întâi la concursul de poezie al Primăriei din La Solana (Ciudad Real). În 1995 publică La casa abandonada (Casă părăsita), la editură Torremozas. În această lucrare, autoarea își dezvăluie simțămintele în momentele în care, după moartea mamei sale, în iulie1993a trebuit să părăsească locuința din
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
Casă părăsita), la editură Torremozas. În această lucrare, autoarea își dezvăluie simțămintele în momentele în care, după moartea mamei sale, în iulie1993a trebuit să părăsească locuința din Paseo de la Independencia nr. 23, din Zaragoza. În 1997 obține premiul întâi de poezie “”, acordat de Primăria din Piedrabuena, din provincia Ciudad Real, pentru cartea Și por mi nombre alguna vez me llamas (De mă vei chema vreodată pe nume). Din juriu au făcut parte , , și . În calitate de secretar, Mercedes Navas Laguna. A dedicat cartea
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
închinat volumul doamnei Roșa María Aranda, poeta la rândul său, precum și fiicei acesteia, cu care a împărtășit carieră profesională din balet. Pe langă lucrările publicate, în această etapă, a scris numeroase alte lucrări rămase inedite, cum ar fi cele de poezie Volver al Yamuna (Întoarcerea la Yamuna), în proza, La niña azul (Fetiță albastră), cuprinzând amintiri din copilărie, sau El rapto (Răpirea), român despre adolescență. Începând cu anul 2000, activitatea ei literară se reduce pe masura ce sănătatea I se deteriorează. La 10
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
cartea poetului și văduvei acestuia. Totuși, cartea i-a adus mai multe neplăceri decât bucurii, întrucat i-au parvenit ecouri în sensul că mulți cititori, inclusiv văduva poetului, n-au reușit să înțeleagă cele două fațete cu totul diferite, ale poeziei și, în consecință, s-au produs însemnate neînțelegeri. Drept urmare, a avut nevoie de aproximativ opt ani ca să-și recapete inspirația pentru scris. În martie 2015 reușește să publice Tornaviaje (Întoarcerea din călătorie) în Colecția Torremozas. Poemele au fost dedicate fratelui
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
De asemenea, atunci când mergeau afară, acestea erau obligate să își acopere fața. A primit acasă o educație de elită, învățând franceza ca limbă de bază. Pe lângă aceasta, a învățat turcă și arabă, memorând Coranul de la o vârstă fragedă. Huda scria poezii atât în arabă cât și în franceză. Mai târziu, a publicat chiar și o carte, o autobiografie a întâmplărilor din viața ei timpurie, numită "Harem Years: The Memoirs of an Egyptian Feminist, 1879-1924". La vârsta de 13 ani a fost
Huda Sha'arawi () [Corola-website/Science/336833_a_338162]
-
A murit la 15 septembrie 1988. A fost înmormântat în Cimitirul de Est din Minsk. Debutul lui Kireenka a avut loc în anul 1939. În perioada războiului și-a continuat preocupările literare. A fost autorul a zeci de volume de poezii și povestiri printre care: Pe versurile lui K. Kireenka au scris cântece V. V. Оlovnikov, Iuri D. Belzațki, N. Аladov, Iuri Semeniako și alți compozitori. A scris mai multe cărți de poezii și proză pentru copii (volumele "Зеленое эхо", "Весна-красна", "Счастье
Kastus Kireenka () [Corola-website/Science/336831_a_338160]
-
literare. A fost autorul a zeci de volume de poezii și povestiri printre care: Pe versurile lui K. Kireenka au scris cântece V. V. Оlovnikov, Iuri D. Belzațki, N. Аladov, Iuri Semeniako și alți compozitori. A scris mai multe cărți de poezii și proză pentru copii (volumele "Зеленое эхо", "Весна-красна", "Счастье странствий" (poeme pescărești) (1977), "Сум і радасць дзеда Рэпкі" (1967), "Ручаіны шукаюць ракі" (1967), "Алесева кніжка" (1972) etc. A publicat două cărți de non-ficțiune: "Амерыка здалёку і зблізку" (1971) și "Заўсёды
Kastus Kireenka () [Corola-website/Science/336831_a_338160]
-
(în ; 28 martie 1884 - 19 iunie 1951) a fost un poet liric și dramaturg grec. Printre temele abordate de el se află istoria Greciei, simbolismul religios precum și armonia universală în poezii precum "The Moonstruck", "Prologue to Life", "Mother of God" și "Delphic Utterance". A publicat mai multe piese de teatru printre care "Sibylla", "Daedalus in Crete", "Christ in Rome", "The Dath of Digenis", "The Dithyramb of the Rose" și "Asklepius". Deși
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
Utterance". A publicat mai multe piese de teatru printre care "Sibylla", "Daedalus in Crete", "Christ in Rome", "The Dath of Digenis", "The Dithyramb of the Rose" și "Asklepius". Deși grandilocvența sa reduce, ocazional, efectul poetic al operei sale, unele dintre poeziile frumoase ale lui Sikelianos se află printre cele mai bune creații lirice din literatura occidentală. Sikelianos s-a născut în Lefkada unde și-a petrecut copilăria. În 1900 s-a înscris la Facultatea de Drept din Atena, dar nu a
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
occidentală. Sikelianos s-a născut în Lefkada unde și-a petrecut copilăria. În 1900 s-a înscris la Facultatea de Drept din Atena, dar nu a absolvit-o. În cursul următorilor ani, el a călătorit mult și s-a dedicat poeziei. În 1907 s-a căsătorit cu americana Eva Palmer în America; cuplul s-a mutat la Atena în 1908. În această perioadă, Sikelianos a intrat în contact cu intelectuali greci și în 1909 a publicat primul volum de poezii, "Alafroískïotos
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
dedicat poeziei. În 1907 s-a căsătorit cu americana Eva Palmer în America; cuplul s-a mutat la Atena în 1908. În această perioadă, Sikelianos a intrat în contact cu intelectuali greci și în 1909 a publicat primul volum de poezii, "Alafroískïotos" ("Lunaticul"), care a avut un impact imediat și a fost recunoscut de critici ca fiind o creație literară importantă. El s-a împrietenit, de asemenea, cu confratele scriitor Nikos Kazantzakis, iar în 1914 ei au petrecut patruzeci de zile
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
care găzduiește astăzi Muzeul Festivalurilor Delfice. Eva Palmer a plecat în Statele Unite, și Sikelianos s-a căsătorit cu Anna Karamani. În timpul ocupației germane, el a devenit o sursă de inspirație pentru poporul grec, mai ales prin discursul său și prin poezia pe care le-a recitat la înmormântarea poetului Kostis Palamas. El a fost cel care a compus scrisoarea care l-a determinat pe arhiepiscopul Damaskinos să le ceară germanilor să salveze viețile evreilor greci. Scrisoarea a fost semnată de mai
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
un medicament). El a fost îngropat în Primul Cimitir al Atenei. Sikelianos și-a publicat opera sa poetică în trei volume în anii 1946 și 1947. Titlul colecției a fost "Viață lirică". El a lăsat, cu toate acestea, mai multe poezii nepublicate. În 1965 G.P. Savvides, un proeminent filolog grec, a început să publice întreaga operă poetică a lui Sikelianos, care a fost cuprinsă în cele din urmă în cinci volume.
Anghelos Sikelianos () [Corola-website/Science/336841_a_338170]
-
a cărei uz și literatură a rămas legat întreaga sa viață. Ulterior Klapper a obținut licența în biblioteconomie și filologie și al doilea titlu în critica și istoria literaturii la Universitatea din București. După terminarea studiilor a scris și publicat poezii în limba română și a lucrat ca critic de cultură și artă în presa românească. După emigrarea sa în Israel în 1976, Klapper a învățat limba ebraică la un „ulpan” și s-a stabilit la Tel Aviv. A publicat articole
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
articole de critică de balet și teatru în publicații în limbi străine din Israel și din străinătate, ca de exemplu „Dance in Israel” și „La Saison de la Dance”, și, de asemenea, a publicat versuri în diverse reviste și antologii de poezii în limba română. În anul 1993 Klapper a fost numit director al Bibliotecii israeliene de dans din centrul „Beit Ariela” în Tel Aviv. În anii in care a condus-o, această bibliotecă a devenit un centru însemnat în viața profesională
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
Aviv. În anii in care a condus-o, această bibliotecă a devenit un centru însemnat în viața profesională a balerinilor și a specialiștilor în dans și arte, care s-au folosit de erudiția lui Klapper în numeroase domenii - dans, teatru, poezie și literatură în general. Klapper a ținut prelegeri pentru publicul larg despre dans și balet în cadrul centrului Beit Ariela. Din copilărie Klapper a fost un admirator al creațiilor literare ale lui Rainer Maria Rilke, Arthur Rimbaud, Federico Garcia Lorca, Marcel
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
Federico Garcia Lorca, Marcel Proust, Tudor Arghezi și Ion Barbu. În anul 1998 Klapper a publicat primul său volum de versuri în limba ebraică "Tzaadim shel tzvi" ("Pași de antilopă"). În 2003 i-a urmat un nou volum "Shirim asurim" ("Poezii interzise"), precum și un volum de proză intitulat "Yehudim beal korham" ("Evrei fără voie"), toate în editura „Shufra” a poetului și scriitorului Ilan Sheinfeld. Poezia ebraică a lui Klapper („de o certă originalitate” după opinia lui Nicolae Balotă) este foarte senzuală
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
Tzaadim shel tzvi" ("Pași de antilopă"). În 2003 i-a urmat un nou volum "Shirim asurim" ("Poezii interzise"), precum și un volum de proză intitulat "Yehudim beal korham" ("Evrei fără voie"), toate în editura „Shufra” a poetului și scriitorului Ilan Sheinfeld. Poezia ebraică a lui Klapper („de o certă originalitate” după opinia lui Nicolae Balotă) este foarte senzuală, fiind influențată de poezia europeană și creând o sinteză cu peisajul și cu trăirile din Israel. Ea se ocupă de viața de zi de
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
volum de proză intitulat "Yehudim beal korham" ("Evrei fără voie"), toate în editura „Shufra” a poetului și scriitorului Ilan Sheinfeld. Poezia ebraică a lui Klapper („de o certă originalitate” după opinia lui Nicolae Balotă) este foarte senzuală, fiind influențată de poezia europeană și creând o sinteză cu peisajul și cu trăirile din Israel. Ea se ocupă de viața de zi de zi și de momentele de har și de durere pe care aceasta le prilejuiește, de dificultățile limbii ebraice și dialogul
Radu Klapper () [Corola-website/Science/336852_a_338181]
-
forță”). În literatura antică grecească cuvântul este folosit, de asemenea, cu sensul de „soartă” sau „destin” (ἀνάγκη δαιμόνων, „soartă stabilită de demoni sau de zei”) și, prin extensie, de „constrângere sau persecuție realizată de către un superior”. Ea apare adesea în poezii, cum este cazul unui poem al lui Simonides: „Nici chiar zeii nu luptă împotriva lui "ananke"”. Termenul poate fi tradus (prin reducție) într-un sens filosofic mai modern ca „fatalitate”, „necesitate logică” sau „lege a naturii”. Ananke s-a născut
Ananke (mitologie) () [Corola-website/Science/336858_a_338187]