109,511 matches
-
capului talusului. Fața superioară a colului este neregulată, curbată medial, și prezintă, imediat înaintea șanțului trohleei, o depresiune mai mult sau mai puțin profundă concavă, numită fosa cribriformă, ciuruită de găuri vasculare, unde se așază partea anterioară a tibiei în mișcărilor de flexiune a gambei pe picior. Parte medială a feței superioare a colului este înclinată medial datorită rotirii capului talusului. Pe versantul posterior al crestei cervicală transversală se inseră capsula articulară a articulației talocrurale, iar pe versantul său anterior capsula
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
astfel cu cele din partea medială a arcului lontgitudinal plantar (din care talusul face parte) și unul spre tuberozitatea calcaneeană. Articulațiile subtalară, talo-calcaneo-naviculară - împreună cu cea calcaneo-cuboidiană, deși distincte anatomic și cu ax propriu individual, se comportă ca o unitate funcțională, deoarece mișcările se fac în jurul unui ax rezultant, sau de compromis. Acest ax trece oblic spre inferior, posterior și lateral prin colul talusului, sinus tarsi și străbate calcaneul ieșind pe fața lui laterală în apropierea trohleei peroniere. Înafară de acest ax, mai
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
lateral prin colul talusului, sinus tarsi și străbate calcaneul ieșind pe fața lui laterală în apropierea trohleei peroniere. Înafară de acest ax, mai există și unul transversal al articulației talo-crurale și unul sagital al articulației medio-tarsiene - în jurul căruia se produc mișcări de pronație (eversiune) și supinație (inversiune). Tripla oblicitate a axului de compromis determină asocierea supinației cu adducția și cu un grad de flexie dorsală, iar pronația cu anducție și flexie plantară. În inversiune (supinație) navicularul alunecă medial și inferior de
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
dorsală, iar pronația cu anducție și flexie plantară. În inversiune (supinație) navicularul alunecă medial și inferior de capul talusului și partea supero-laterală a acestuia rămâne descoperită. În eversiune lucrurile se petrec invers. Talusul se solidarizează cu oasele gambei în aceste mișcări, ceea ce permite producerea mișcărilor în celelalte articulații. Ca efect al conformației fețelor articulare și al puterii ligamentelor care le unesc, este astfel posibilă funcționarea simultană a articulațiilor talo-calcaneeană și medio-tarsiană. Mișcările din articulația talocrurală sunt flexia dorsală (flexia) și flexia
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
anducție și flexie plantară. În inversiune (supinație) navicularul alunecă medial și inferior de capul talusului și partea supero-laterală a acestuia rămâne descoperită. În eversiune lucrurile se petrec invers. Talusul se solidarizează cu oasele gambei în aceste mișcări, ceea ce permite producerea mișcărilor în celelalte articulații. Ca efect al conformației fețelor articulare și al puterii ligamentelor care le unesc, este astfel posibilă funcționarea simultană a articulațiilor talo-calcaneeană și medio-tarsiană. Mișcările din articulația talocrurală sunt flexia dorsală (flexia) și flexia plantară (extensia) a piciorului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
invers. Talusul se solidarizează cu oasele gambei în aceste mișcări, ceea ce permite producerea mișcărilor în celelalte articulații. Ca efect al conformației fețelor articulare și al puterii ligamentelor care le unesc, este astfel posibilă funcționarea simultană a articulațiilor talo-calcaneeană și medio-tarsiană. Mișcările din articulația talocrurală sunt flexia dorsală (flexia) și flexia plantară (extensia) a piciorului, care se fac așadar în jurul unui ax transversal ce unește vârful celor două maleole trecând prin corpul talusului. Datorită trohleei talusului, care este mai lată anterior decțt
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
care se fac așadar în jurul unui ax transversal ce unește vârful celor două maleole trecând prin corpul talusului. Datorită trohleei talusului, care este mai lată anterior decțt posterior, în sindesmoza tibio-fibulară apar în tipul flexiei dorsale și plantare a piciorului mișcări de apropiere și depărtare între oasele gambei. Dacă - așa cum a fost menționat mai sus talusul este solidar cu gamba în mișcările piciorului, în flexia dorsală se solidarizează cu acesta din urmă. Atât în flexia dorsală cât și în cea plantară
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
care este mai lată anterior decțt posterior, în sindesmoza tibio-fibulară apar în tipul flexiei dorsale și plantare a piciorului mișcări de apropiere și depărtare între oasele gambei. Dacă - așa cum a fost menționat mai sus talusul este solidar cu gamba în mișcările piciorului, în flexia dorsală se solidarizează cu acesta din urmă. Atât în flexia dorsală cât și în cea plantară, unul dintre elementele care limitează cursa de flexie, este colul talusului, care intră în contact cu marginile anterioară, respectiv posterioară a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
și artera peronieră (contribuția acestei artere în vascularizația talusului este nesemnificativă). În cazul când linia de fractură a talusului lasă unele fragmente în afara acestor vase, regenerarea lor este compromisă, evoluând cu necroză avasculară. Interlinia articulară talo-crurală se poate palpa prin mișcări pasive de flexie și extensie aplicate piciorului. Anterior, această interlinie se palpează pe părțile laterale ale mănunchiului de tendoane musculare aflate pe dorsul piciorului, iar posterior lateral și medial de tendonul ahilean. Capul talusului se palpează pe fața postero-laterală a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
doilea este format dintr-un tibiotars puternic format din oasele gambei (tibie, peroneu) sudate cu oasele tarsiene proximale (de unde și numele de tibiotars). Tibia este bine dezvoltată și totdeauna mai lungă decât femurul. Peroneul, în schimb, din cauză că piciorul nu execută mișcări laterale și de rotație, s-a redus foarte mult și este sudat pe o mare întindere a sa cu tibia, având, de obicei, forma unei așchii mai puternic dezvoltate sus, dar neajungând niciodată până la autopod. La locul de articulație a
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
extra-articulară, detașează posterolateral procesul posterior al talusului; ea poate fi legată de o rupere a fasciculului posterior a ligamentului colateral lateral al articulației tibiotarsiene în timpul unei hiperflexiuni dorsale forțată cu rotație externă a piciorului sau, probabil mai frecvent, printr-o mișcare de hiperflexiune plantară forțată contra plafonului tibial, care strivește tuberculul lateral între marginea posterioară a tibiei și calcaneu, așa cum este cazul lovirii mingii blocate de către un fotbalist. Fractura tuberculului medial este mult mai rară. Fractura bituberculară Stieda detașează partea posterioară
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
și calcaneu, așa cum este cazul lovirii mingii blocate de către un fotbalist. Fractura tuberculului medial este mult mai rară. Fractura bituberculară Stieda detașează partea posterioară a talusului în totalitate; ea interesează în mod constant suprafețele articulare posterioare și se datorează unei mișcari de hiperflexiune plantară brutală și este frecvent asociată cu luxație în cuplu de torsiune. Pentru fractura fără deplasare se practică tratament ortopedic cu imobilizare în aparat gipsat gambieropodal 4-6 săptămâni fără sprijin pe membrul pelvin afectat. Pentru fragmente mari deplasate
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
dispozitiv mecanic complex care prezicea pozițiile Soarelui și planetelor observabile și care datează din perioada 150 - 100 î.Hr. Încercând să explice cunoștințele acumulate anterior, vechii greci au pus bazele mecanicii ca știință. Aristotel a încercat să elaboreze o teorie a mișcării, dar aceasta era mai mult filozofică, speculativă și mai puțin bazată pe logică și experiment. Arhimede a fost printre primii care a explicat din punct de vedere matematic legea pârghiilor. De asemenea, a construit un șurub (șurubul lui Arhimede) care
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
complicate, cum ar fi corpul de rotație, această ultimă temă fiind reluat abia prin secolul al XVII-lea de către Paul Guldin. După dispariția Școlii alexandrine, urmează o perioadă obcură pentru mecanică și pentru știință în general. Pentru a putea explica mișcarea corpurilor proiectate în câmp gravitațional, filozoful Ioan Filopon introduce conceptul de "impetus", prin care a anticipat ideea de inerție, fiind considerat unul dintre precursorii lui Galileo Galilei. Conceptul a fost preluat și dezvoltat de Jean Buridan. Prin invențiile sale, din
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
deplasarea lor în jurul Soarelui efectuând-se după trei legi, numite ulterior legile lui Kepler și pe care le-a publicat în 1609 (primele două legi) și în 1619 (a treia lege). Galileo Galilei a introdus concepția științifică de studiu a mișcării și a infirmat concepțiile lui Aristotel, care au dominat știința timp de secole. Astfel, cu ajutorul unui dispozitiv ingenios, a studiat căderea liberă a corpurilor și a demonstrat că viteza de cădere a unui obiect nu este influențată de greutatea acestuia
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
Astfel, cu ajutorul unui dispozitiv ingenios, a studiat căderea liberă a corpurilor și a demonstrat că viteza de cădere a unui obiect nu este influențată de greutatea acestuia. În ceea ce privește dinamica, a contrazis afirmația lui Aristotel conform căreia un corp aflat în mișcare s-ar opri dacă asupra acestuia nu acționează nicio forță, ceea ce ulterior l-a condus pe Newton la crearea conceptului de inerție. De asemenea, Galilei a observat că perioada de oscilație a unui pendul depinde numai de lungimea sa, nu
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
dacă asupra acestuia nu acționează nicio forță, ceea ce ulterior l-a condus pe Newton la crearea conceptului de inerție. De asemenea, Galilei a observat că perioada de oscilație a unui pendul depinde numai de lungimea sa, nu și de amplitudinea mișcării, ceea ce a condus la apariția și dezvoltarea tehnicii orologiilor de mai târziu. Christiaan Huygens a studiat mișcarea circulară și a creat conceptul de accelerație centripetă. Alte probleme ale dinamicii de care s-a ocupat au fost: mișcarea de oscilație a
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
de inerție. De asemenea, Galilei a observat că perioada de oscilație a unui pendul depinde numai de lungimea sa, nu și de amplitudinea mișcării, ceea ce a condus la apariția și dezvoltarea tehnicii orologiilor de mai târziu. Christiaan Huygens a studiat mișcarea circulară și a creat conceptul de accelerație centripetă. Alte probleme ale dinamicii de care s-a ocupat au fost: mișcarea de oscilație a pendulului fizic și legile ciocnirii elastice, pe care le-a dedus pornind de la teorema de conservare a
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
și de amplitudinea mișcării, ceea ce a condus la apariția și dezvoltarea tehnicii orologiilor de mai târziu. Christiaan Huygens a studiat mișcarea circulară și a creat conceptul de accelerație centripetă. Alte probleme ale dinamicii de care s-a ocupat au fost: mișcarea de oscilație a pendulului fizic și legile ciocnirii elastice, pe care le-a dedus pornind de la teorema de conservare a impulsului. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Robert Hooke descoperă relația dintre solicitare și deformare în cazul
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
și a descoperit legea de frecare internă (viscozitatea) în lichide și gaze. Pe baza legilor lui Kepler, a dedus legea atracției gravitaționale. Alături de Leibniz, Newton este considerat creatorul calculului diferențial și integral, cu ajutorul căruia s-a putut exprima matematic legile mișcării și astfel s-a deschis o nouă eră, cea a mecanicii teoretice. Ideile lui Newton au fost preluate și dezvoltate de Daniel Bernoulli și Leonhard Euler, care au studiat sistemele de puncte materiale, solidul rigid, Jean le Rond D'Alembert
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
au fost preluate și dezvoltate de Daniel Bernoulli și Leonhard Euler, care au studiat sistemele de puncte materiale, solidul rigid, Jean le Rond D'Alembert, autorul principiului care îi poartă numele (principiul lui D'Alembert) și care înlocuiește ecuația de mișcare, Joseph-Louis Lagrange, care a dat o altă formă ecuațiilor diferențiale ale mișcării și Pierre-Simon Laplace cu contribuțiile sale substanțiale în mecanica cerească. Mecanica fluidelor dobândește o deosebită dezvoltare. Conceptului de forță arhimedică (cunoscut încă din antichitate), inventării barometrului (de către Evangelista
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
au studiat sistemele de puncte materiale, solidul rigid, Jean le Rond D'Alembert, autorul principiului care îi poartă numele (principiul lui D'Alembert) și care înlocuiește ecuația de mișcare, Joseph-Louis Lagrange, care a dat o altă formă ecuațiilor diferențiale ale mișcării și Pierre-Simon Laplace cu contribuțiile sale substanțiale în mecanica cerească. Mecanica fluidelor dobândește o deosebită dezvoltare. Conceptului de forță arhimedică (cunoscut încă din antichitate), inventării barometrului (de către Evangelista Torricelli în 1643) și legii lui Pascal li se adaugă cercetările lui
Istoria mecanicii clasice () [Corola-website/Science/334776_a_336105]
-
o scenă de mult întâmplată, ci interveneam în această scenă, modificând-o prin prezența noastră de care eroii luaseră cunoștință, și prin întrebările noastre, la care ei ne răspundeau”", argumentează naratorul. Un alt amănunt inexplicabil pentru el îl constituie rigiditatea mișcărilor și figurile cadaverice ale celor doi oameni din trecut (Nīlămvara Dăsa și bătrânul servitor) care contrazic ipoteza că ar fi fost vorba de imaginile lor spectrale. Confuzia naratorului apare, potrivit lui Swami Shivananda, din neputința înțelegerii forțelor care guvernează un univers
Nopți la Serampore () [Corola-website/Science/334763_a_336092]
-
broaște), pești, crustacee (raci) și insecte. Unele specii consumă fructe, semințe, ierburi și alte părți ale plantelor. Mangustele omoară cobre și alte specii de șerpi veninoși mari și sunt imune față de veninul acestora. Ele evită mușcăturile șerpilor datorită reacțiilor și mișcărilor foarte rapide. În fața unui șarpe mangusta face inițial un fel de dans, până când acesta obosește urmărind-o și abia atunci sare și-l prinde de după cap. Reproducerea nu are un caracter sezonier și are loc cel puțin pentru unele specii
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]
-
unor personalități politice antibolșevice, organizată în perioada 16 noiembrie - 6 decembrie 1918 mai întâi la Iași (capitala temporară a României) și ulterior la Odessa. Obiectivul conferinței, organizată de Emile Henno de la consulatul francez din Kiev, a fost de a coordona mișcările antibolșevice din sudul Rusiei cu scopul de a facilita relațiile cu forțele aliate din Balcani. Din partea Aliaților, singurul oficial care care s-a făcut remarcat a fost acest Emile Henno, fost militar francez și foarte posibil agent militar cu acoperire
Conferința antibolșevică de la Iași () [Corola-website/Science/334792_a_336121]