12,426 matches
-
enigmă. SÎntem, În fond, noi Înșine, succesiv, Oedip sau sfinxul În toate Întrebările grave pe care ni le punem și În curajul de a răspunde la ele. Moartea sfinxului nu face oare stîncile să surîdă? Anatole France socotea că În afara Înțelepciunii eline nu există decît eroare și tulburare; e curios că această Înțelepciune n-a sesizat că omorînd sfinxul victoria lui Oedip poartă În ea sîmburele Înfrîngerii; vanitatea de a fi Înlăturat toate Întrebările posibile odată cu stîrvul sfinxului prăbușit În prăpastie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Întrebările grave pe care ni le punem și În curajul de a răspunde la ele. Moartea sfinxului nu face oare stîncile să surîdă? Anatole France socotea că În afara Înțelepciunii eline nu există decît eroare și tulburare; e curios că această Înțelepciune n-a sesizat că omorînd sfinxul victoria lui Oedip poartă În ea sîmburele Înfrîngerii; vanitatea de a fi Înlăturat toate Întrebările posibile odată cu stîrvul sfinxului prăbușit În prăpastie Îl duce pe tronul Thebei și la incest. Rătăcind, se va gîndi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Dar peticele de zăpadă au dispărut pe fîșia Îngustă de nisip unde Își trag pescarii bărcile. Încerc să-mi imaginez cum va arăta totul sub soarele arzător de iulie și Încep să Înțeleg că vara Întruchipează aici un sens, cînd Înțelepciunea grecilor despre frumusețea trupului uman prevalează asupra tuturor nedumeririlor. O baie În mare și trupul Întins pe nisipul cald valorează atunci cît un tratat despre fericire. În schimb, acum mă pot referi În voie la Oedip, care dintre zei n-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trupul Întins pe nisipul cald valorează atunci cît un tratat despre fericire. În schimb, acum mă pot referi În voie la Oedip, care dintre zei n-o respectă decît pe Mnemosyne, zeița memoriei. Simt că nu mă pot apropia de Înțelepciunea elină pe drumurile parfumate ale poeziei parnasiene. De Leconte de Lisle mă despart tot atîtea veacuri cîte mă despart de Teocrit. Oedip Însă ne poate fi de folos și În acest secol grăbit prin modul său eroic de a simți
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de fapt, Ariadna, Îl ajută să nu uite În labirint. El o va părăsi după aceea În prima insulă cu o grabă penibilă, dar nu de recunoștință avem nevoie cînd iubim. Marea Îmi amintește acest adevăr simplu Împreună cu altul. La Înțelepciunea grecilor antici ar trebui să avem acces tocmai pentru că este o Înțelepciune limitată, care respinge indeterminatul și arbitrariul și care nu numai că nu-și exasperează limitele, dar se retrage În spatele lor și le sărbătorește. SÎnt convins că Tezeu i-
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
va părăsi după aceea În prima insulă cu o grabă penibilă, dar nu de recunoștință avem nevoie cînd iubim. Marea Îmi amintește acest adevăr simplu Împreună cu altul. La Înțelepciunea grecilor antici ar trebui să avem acces tocmai pentru că este o Înțelepciune limitată, care respinge indeterminatul și arbitrariul și care nu numai că nu-și exasperează limitele, dar se retrage În spatele lor și le sărbătorește. SÎnt convins că Tezeu i-a dat Ariadnei mai puțin asigurări că o iubește, cît că nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
strălucesc. Totul e acum de o izbitoare limpezime. Și, poate, Tezeu pleacă tocmai pentru a rămîne senin. Mă Întorc astfel la statuile grecești și la liniștea lor abstractă. Să cred Însă că e atît de mică distanța dintre calm și Înțelepciune? Întrucît interesul pentru Elada nu mi-l pot explica numai prin motive estetice, trebuie, probabil, să recunosc aici și un vag bovarism. Cineva, un bărbat Între două vîrste, spunea ieri: Nu sînt capabil de ură. N-am urît niciodată. Cum
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de transparență. Memoria Își pierde din greutate, fără să dispară, și aripile pline de pămînt nu mai doi. Iubim În cîmpie și ne Îmbătăm de puritate pe Munte. Acolo se află Parthenonul, ruinele de marmură, singurătatea În care Înflorește o Înțelepciune plină de soare, Prometeu legat de coloanele albe, Sisif urcîndu-și stînca spre vîrful Acropolei și Oedip lovind cu bastonul pe cărarea pietroasă ca să nu se rătăcească și murmurînd continuu „Omul”, „Omul”, „Omul”... Statuile și coloanele ne aduc aminte prin liniștea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu va mai avea la Îndemînă răspunsul invincibil care l-a ajutat În fața sfinxului. De data aceasta sfinxul a luat perfid chipul victimei și formula știută de Oedip nu-i mai era de nici un folos. La ce mai folosește o Înțelepciune care nu Îngăduie măcar un dram de fericire? Întrebarea sună retoric, dar mă tem de ceea ce Îi urmează. Dacă nu s-ar fi sinucis, Narcis ar fi sfîrșit prin a se uita cu ură la el Însuși. Așa, luînd hotărîrea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
coerență. Dacă lîngă sfinxul de la piramide am fost zei, iar lîngă sfinxul grec am redevenit oameni, lîngă tine, zeiță a iubirii și frumuseții, toate acestea nu se mai contrazic... ...O zeiță, tu nu-mi făgăduiești nici surîsul ca Apolo, nici Înțelepciunea ca Atena. Dar ce altă Înțelepciune mi-aș putea dori În afară de cea a dragostei care Îmbrățișează, iată, iarăși, cu recunoștință toate lucrurile din jur, care știe că toate aceste zile nu se vor mai repeta niciodată și melancolia, singură, nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
am fost zei, iar lîngă sfinxul grec am redevenit oameni, lîngă tine, zeiță a iubirii și frumuseții, toate acestea nu se mai contrazic... ...O zeiță, tu nu-mi făgăduiești nici surîsul ca Apolo, nici Înțelepciunea ca Atena. Dar ce altă Înțelepciune mi-aș putea dori În afară de cea a dragostei care Îmbrățișează, iată, iarăși, cu recunoștință toate lucrurile din jur, care știe că toate aceste zile nu se vor mai repeta niciodată și melancolia, singură, nu poate justifica o viață. Ieșind din
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
umpleau de șopîrle care se Încălzeau la soare. Stăteau În cenușa abia răcită și dormeau. Încă nu știam atunci că ele semănau cu zeii. Și dacă nu știam, eram oricum mai aproape de zei decît acum cînd, dacă n-am adăugat Înțelepciune, am adăugat În balanță o memorie care Îmi apleacă fruntea, pe nisip. Dimineața pe plajă lumea e Într-adevăr mult mai tînără, mai aproape de primele ei dimineți. Nările Afroditei, sărate Încă de apa mării, adulmecă vîntul ca o sălbăticiune ieșită
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nedecis, văd toate acestea parcă pentru prima oară; și știu că, de fapt, nu Încîntarea de moment mă interesează, cît bucuria de a-mi enumera certitudinile. Să izbutesc să văd același lucru cu o emoție mereu nouă, iată Începutul unei Înțelepciuni anevoioase căreia aș vrea să-i epuizez toate resursele. Proteu mi se pare un zeu trist. Fiecare formă nouă a sa se sustrage unei Întrebări, e o fugă din fața sfinxului. Abia trăiește un timp liniștit și simte din nou răsuflarea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
răspuns În care cred? Și oricum, fuga de Întrebări reprezintă cel mai deplorabil răspuns. Nimic n-are vreme să rodească sub zodia lui Proteu decît frica de propria singurătate, desolidarizarea de propriile-ți adevăruri, ipocrizia cameleonului sau, citîndu-l pe Bacon, Înțelepciunea crocodililor care plîng devorînd... Epigonii Zece ani mai tîrziu după ce „cei șapte Împotriva Thebei” au fost Înfrînți, urmașii lor direcți, pentru a răzbuna moartea părinților lor, au organizat o nouă expediție contra Thebei ieșind victorioși. Dezvoltînd un gînd pe care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu care a fost plătită. Dar această logică Îmi Întinde o capcană. Nu mă absolv astfel de orice greșeli, spunîndu-mi că și ele mi-au fost necesare? În seara care stinge culoarea mării, ochii umezi ai sfinxului sînt, probabil, omenești. Înțelepciunea elină a spus tot ce-a crezut că vede În ei, dar a avut grijă să se oprească la timp. În locul vorbăriei despre curaj, ajunge un gest care să destrame alibiurile confortabile. Dacă-l citim pe Aristofan, vom afla că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Fericirea elină ne-ar strînge, ne-ar sugruma. A o invidia ar fi o eroare. Și pe urmă ea n-a fost nici pentru greci aceeași. Heracles se comportă ca și cum ar fi singur În fața lumii. Spre deosebire de Belerofon, el practică o Înțelepciune care se rezumă la gesturi. După ce a omorît un monstru se spală pe mîini și nu se va mai Întoarce asupra acestui moment decît pentru a se lăuda cu isprăvile sale. Totdeauna gata să Înlăture un accident al realității, să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
egală, implicit, cu o condamnare a destinului. Iată un proces la fel de important pentru noi ca și cel al lui Socrate. Să ne reamintim că voturile judecătorilor au fost Împărțite egal pro și contra și că pînă la urmă Însăși zeița Înțelepciunii a votat În favoarea lui Oreste. Un proces Împotriva eriniilor și a destinului este În același timp un proces Împotriva memoriei. Achitîndu-l pe Oreste, areopagul i-a Îngăduit să uite. Amintirea celor Întîmplate Îl făcuse pînă atunci de atîtea ori să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
-mi venea revărsarea și belșugul de lacrimi, tulburându-mă și îndepărtând evlavia, împingându-mă să nu mă mulțumesc dacă nu eram confirmat la această ultimă liturghie în cinstea Preasfintei Treimi. După liturghie, liniștindu-mă și măsurându-mi statura cu măsura înțelepciunii și a mărimii divine, am mers mai departe timp de câteva ore până ce mi-a venit gândul de a nu mă mai preocupa de a mai spune liturghii, indignându-mă împotriva Preasfintei Treimi, și nemaidorind să merg mai departe cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
o rană purulentă de unde au ieșit atâtea păcate și răutăți și o otravă atât de josnică. 59. Al patrulea punct. Să cuget cine este Dumnezeu, împotriva căruia am păcătuit, după însușirile Lui, comparându-le cu cele opuse lor, din mine: înțelepciunea Lui cu necunoașterea mea, atotputernicia Lui cu neputința mea; dreptatea Lui cu nedreptatea mea; bunătatea Lui cu răutatea mea. 60. Al cincilea punct. Un strigăt de uimire însoțit de o afecțiune crescândă, cugetând la toate creaturile, privind la felul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ceea ce are, și mai departe, cât de mult dorește același Domn să mi se dăruiască, atât cât poate în dumnezeirea Sa. Și apoi să reflectez în mine însumi, cântărind ceea ce trebuie să ofer și să dăruiesc Maiestății Sale dumnezeiești după înțelepciune și dreptate, și anume tot ceea ce am și pe mine însumi laolaltă, ca unul care dă din toată inima: „Ia-mi, Doamne, și primește toată libertatea mea, memoria, mintea și voința mea toată; tot ce am sau ce posed e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Iudeea domnea Archelaos, fiul lui Irod, s-a retras la Nazaret. 271. DESPRE VIAȚA LUI CRISTOS, DOMNUL NOSTRU, DE LA VÂRSTA DE 12 ANI PÂNĂ LA 30, SCRIE SFÂNTUL LUCA ÎN 2,51-52. 1. Primul. Era ascultător față de părinții Săi (înainta în înțelepciune, în vârstă și în har). 2. Se pare că se îndeletnicea cu meșteșugul tâmplăritului, cum arată sfântul Marcu, în capitolul 6: („Nu este oare acesta tâmplarul?”). 272. DESPRE URCAREA LUI CRISTOS LA TEMPLU, CÂND ERA ÎN VÂRSTĂ DE DOISPREZECE ANI
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ținută morală demonstrată. În spatele fiecărei fraze din acest volum se află o investigație făcută pe durata mai multor ani. Aceste rânduri au căutat să proiecteze o lumină asupra unor vieți și activități creatoare, astăzi dispărute, dar care, prin experiența și înțelepciunea lor, constituie exemple demne de a fi cunoscute și preluate de tânăra generație, ridicând vălul uitării ce s-a așternut odată cu dispariția vieții acestor personalități. Consider rememorarea lor o contribuție la educarea tinerei generații, personalitățile din acest dicționar fiind o
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
lumii, Editura Științifică, București, 1965; Raporturile interpersonale, Editura Politică, București, 1973; Automodelarea spirituală, Editura Politică, București, 1988; Calendar proromânesc, Editura Panfilius, Iași, 2000; Idealuri și dezamăgiri românești, Tipografia „Legart“, 2000; Patimile înstrăinării zestrei românilor, Editura Bucovina, Iași, 2003; Exerciții de înțelepciune. Gândurile unui român utopist, Editura Noel, Iași, 2007. A fost coautor la volumul Gh. Asachi și luminismul, Editura Academiei Române, București, 1992. Cărțile prof. dr. Vasile Ciocârlan sunt rodul unui imens efort de documentare și analiză științifică a proceselor și fenomenelor
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
luminii. Plecase de acasă singură, fără Alin. Preferase să ia toate mizeriile, toate greutățile după ea, iar pe Alin prefera să-l știe în siguranță în casa părintească. În momentul acela, Carlina considera că fiul ei Alin va avea puterea înțelepciunii să asculte, să înțeleagă cum stau lucrurile și să poată ierta „presupusa” greșeală de a-l fi lăsat acasă, sau să creadă că totul e bine fără a mai cerceta cum stau lucrurile. Marele adevăr este că toate lucrurile mărunte
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
momentul acela și ademenitor ca o miere de albine. Dumnezeu știa cel mai bine de ce îl crease desăvârșit. Cu siguranță avea Cel de sus un plan măreț pentru viitor, bine pus la punct pentru el și fără îndoială marea lui înțelepciune nu avea să se irosească în zadar. Trăirile îi erau foarte intense, era îndrăzneț în idei și tot ce-și punea în plan îi ieșea bine. De multe ori Alin purta pe chipul său o tristețe. Această stare era acumulată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]