13,008 matches
-
disponibile lui Smith, de la Biblie(Regele James), "Minunile naturii" și până la un manuscris nepublicat scris de Solomon Spalding. Pentru câțiva adepți ai Mișcării Sfinților din Zilele din Urmă, probleme nerezolvate privitoare la autenticitatea istorică a cărții și lipsa de dovezi arheologice evidente, a dus la poziția de compromis că "Cartea lui Mormon" este creația lui Joseph Smith, dar că a fost creată, fără îndoială, cu inspirație divină. Poziția oficială a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă și a
Cartea lui Mormon () [Corola-website/Science/305642_a_306971]
-
Acest articol cuprinde istoria Craiovei, oraș din România. Primele comunități hominide din spațiul european, contemporane cu cele din Grecia (Proto-Seskolo, Dimini) și Anatolia sunt atestate arheologic și pe teritoriul Craiovei. Aceste comunități au profitat de vadul Jiului, de fertilitatea solului luncii Jiului și de protecția deosebită pe care o oferă depresiunea întărită natural, fiind apărată spre vest de dealurile împădurite ale Bucovățului, spre nord de nodul
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Hadrian). Cărămizile castrului poartă ștampila unității militare Numerus Maurorum. Datorită protecției castrului roman și a garnizoanei militare, Pelendava romană a cunoscut o viață înfloritoare, creșterea demografică făcându-se prin împroprietărirea cu pămînt a veteranilor Legiunii a XIII-a Gemina. Descoperirile arheologice au relevat că în această perioadă, romanii și geto-dacii trăiau separați unii de alții, la o distanță de 400-500 m. Erau practic, două Pelendave, una geto-dacă și cealaltă romană. Localitatea a fost atestată documentar, pentru prima oară, pe Tabula Peutingeriana
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
construit de Constantin a fost denumit popular Brazda lui Novac și trece prin extremitatea de nord a Craiovei. Paradoxal, deși în această perioadă documentele imperiale susțin retragerea romană, deci existau premisele unei reveniri, cel puțin parțiale, a culturii geto-dace, descoperirile arheologice craiovene demonstrează contrariul; o romanizare extrem de accentuată, aproape completă. Cele două așezări, romană și geto-dacă, fuzionează, dar cultura rezultată este una aproape în totalitate de sorginte latină. Formele de tradiție romană reprezintă peste 90% din ceramică, uneltele, armele și ustensilele
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
românești prin bunăvoința ministerului francez al cultelor, probează continuitatea așezării Craiovei. Este posibil ca cele două denumiri să fi circulat în paralel, o perioadă, cert este că în preajma anului 1396 încă mai era folosit și Ponsiona. În această perioadă, vestigiile arheologice sînt și mai numeroase, ele aparțin complexului cultural Dridu și reprezintă deja pe străromâni și români. Unii arheologi susțin teoria că acestă cultură Dridu ar fi o extensie a culturii bizantine, o formă tranzitorie de la cultura bizantină la cea protoromână
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Teofil si Vasile II, ateliere de fierărie și olărie, chiar ceramică de import, bijuterii și alte obiecte de lux, semn că societatea atinsese un nivel de viață relativ elevat iar schimburile cu lumea romano-bizantină s-au intensificat și diversificat. Dovezile arheologice relevă existența la Craiova, cu mult înainte de atestările documentare feudale, a unei localității care depășea, cu mult, stadiul rural, de o importanță mare în schimburile economice, dacă judecăm comparativ cu descoperirile de monedă, net inferioare, din alte localități, în această
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
Coțofeni) s-au descoperit la Sebeș (Râpa Roșie, Răchita, Sebeșel. ""Epoca bronzului" și "epoca fierului", când s-a conturat formarea poporului și culturii geto-dace sunt bine reprezentate la Călan , Strei , Sebeșel , Pianu de Jos ș.a. În aceste locuri (conform descoperirilor arheologice) a existat nucleul stăpânirii dace și, ulterior, al celei romane; mai târziu, până aici s-a extins "voievodatul lui Litovoi" Urmele de locuire dacică sunt numeroase și apar sub formă de așezări militare sau civile, locuințe izolate și stâne. "Epoca
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]
-
atât la nivelul tunelului, căt și la nivelul pieței. O descriere amănunțită a acestui complex de clădiri, poate fi găsită in Albumul Böbel, ce cuprinde acuarele, planuri și descrieri ale Sibiului realizate de cunoscutul pictor sibian, Johann Böbel (1824-1887). Săpături arheologice realizate in anii 2005-2006, au scos la iveală în zona podului, spre Piața Huet, un prim parapet al pasajului, din cărămidă, cu un arc semicircular înalt de peste 4 metri, se pare folosit pentru a aproviziona pivnițele și magazinele direct din
Podul Minciunilor din Sibiu () [Corola-website/Science/306329_a_307658]
-
Deltei, face parte din categoria celor mai vechi localități de tip urban din țară.Începuturile istoriei acestei localități sunt plasate în neolitic, mărturii stând descoperirile de pe Dealul Taberei. Tot aici se găsesc urmele unui așezământ fortificat din epoca fierului. Săpăturile arheologice au localizat vechea Aegyssus pe Dealul Hora, astăzi Dealul Monumentului Independenței. Tot în Tulcea se poate vizita Muzeul “Delta Dunării” cu mai multe secții:Secția de Științele Naturii, Secția de Arheologie, Secția de Artă, Secția de Etnografie și Arta Populară
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
oraș, Mănăstirea Cocos, înființată în 1833 prima biserică ortodoxă ridicată în Dobrogea și recunoscută de statul Otoman în 1841 și Mănăstirea Celic-Dere, întemeiata în 1841 de călugării români și ruși. Un alt oraș dobrogean cu istorie îndelungată este Macin. Descoperirile arheologice aduc dovezi din sec. IV-III î.e.n., iar numele anticului Arrubium este legat de trecerea pe aici a celților. Pentru turiști, un interes aparte îl reprezintă ruinele cetății, hanul vechi construit la sfarsitul sec.XVI, geamia din sec.XVIII și Mănăstirea
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
aici a celților. Pentru turiști, un interes aparte îl reprezintă ruinele cetății, hanul vechi construit la sfarsitul sec.XVI, geamia din sec.XVIII și Mănăstirea de maici. La Cerna se pot vedea Casă Memoriala a lui “Panait Cerna” și Rezervatia arheologică Troesmis sec. III i. Ch. și monumentele funerare din epoca română și romano-bizantină. La Garvăn se găsesc Ruinele cetății Dinogeția și au unei bisericuțe romano-bizantine.În apropiere de Luncavița se gaseste “La cetățuie”, vestigiile unei așezări întărite din epoca neolitica
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
moment- mult în amonte datorită poluării Cernei. Se mai întâlnesc, tot mai rar, cleanul (Leuciscus cephalus), știuca (Exox lucius), mreana (Barbus barbus). Zona străbătuta de răul Cerna a fost locuită din cele mai vechi timpuri, lucru atestat de numeroasele cercetări arheologice desfășurate în zonă. Până în secolul XIII evoluția acestei demografică a acestei zone nu poate fi urmărită pe baza izvoarelor scrise, iar puținele informații eâistente nu oferă certitudini. Date scrise asupra populației avem doar începând cu anul 1512; conform „Registrului de
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
publicații/bibliotheca/chunedoara/cadru%20geografic.htm 9. http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicații/cărți/ch/capitol 1.htm 10. Răceanu,Viorel, Brâncoveanu, Ioan - Documentar privind satul Cinciș, Întreprinderea Poligrafica Cluj 11.Sabin,Luca, Adrian - Contribuții la istoria veche a Hunedoarei. Săpături arheologice din Grădina Castelului - campania anilor 1996 - 1998 12. Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedica, București 2002
Râul Cerna, Mureș () [Corola-website/Science/306339_a_307668]
-
în acest sens fiind familia Drag, Dragfi. Moștenirea voievodatului a fost importantă și pentru mișcarea de renaștere națională a românilor din Regatul Ungariei, din Partium și din Principatul Transilvaniei. Perioada voievodatului a lăsat în urmă și o serie de vestigii arheologice, precum ruinele reședinței voievodale de la Cuhea. Comitatul Maramureșului, continuatorul voievodatului, a păstrat un oarecare grad de autonomie și în secolele care au urmat, mai ales că în fruntea lui s-au aflat cel mai adesea comiți de origine românească.
Voievodatul Maramureșului () [Corola-website/Science/306347_a_307676]
-
că zeitatea inventată era de fapt o păpușă. Cultul lui Glykon și-a găsit în prezent un adept în persoana scriitorului englez Alan Moore. Cultul nu a fost doar o simplă plăsmuire a imaginației satirice a lui Lucian. Există dovezi arheologice solide care atestă practicarea cultului, care, probabil, a apărut în provincia romană Macedonia, unde culte similare ale șerpilor existau de secole. Macedonenii credeau că șerpii aveau puteri magice, legate de fertilitate, și există o bogată mitologie pe această temă, ca
Glykon () [Corola-website/Science/306346_a_307675]
-
determinat întreruperea lucrărilor și sosirea unui grup de arheologi ca să evalueze tezaurul. Aceștia au efectuat o serie de săpături prin care au mai fost găsite 23 statuete, reprezentând divinități greco-romane, asiatice, egiptene și locale, grupate pe o platformă zidită. Descoperirea arheologică este cu atât mai importantă cu cât, printre cele 24 de statui descoperite, se numără și una unică, pe plan mondial: șarpele Glykon, unica statuie de cult a acestei divinități cunoscută până acum în întreg Imperiul Roman și a cărei
Glykon () [Corola-website/Science/306346_a_307675]
-
între 1993 și 1997). A predat cursuri de istorie și arheologie la diferite universități din Cluj-Napoca, Alba Iulia și Reșița. A organizat mai multe conferințe și a participat la înființarea mai multor muzee locale. a participat la mai multe expediții arheologice internaționale: a scris numeroase studii și articole de specialitate. A publicat de asemenea următoarele cărți, ca unic autor sau în colaborare:
Gheorghe Lazarovici () [Corola-website/Science/306365_a_307694]
-
Dunării a fost invadat de valuri succesive de populații migratoare timp de un mileniu, precum goții sau mongolii ce și-au exercitat dominația asupra spațiului. Năvălirile sunt atestate în surse scrise ca analele, cronicile, hagiografii și inscripții, și de descoperirile arheologice. Românii sunt menționați târziu în sursele scrise, majoritatea informațiilor fiind numai despre populațiile migratoare care s-au perindat prin regiune. Până în secolele X-XI, românii erau omiși în analele și cronicile vremii pentru că se notau doar evenimentele majore. Abia după secolul
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
l-a acuzat de răzvrătire, și le-a dăruit nepoților lui Dragoș, care au fost primiți la curtea regală.Succesul lui Bogdan se explică prin ajutorul diplomatic și probabil militar pe care l-a primit din partea lituanienilor și tătarilor.Descoperiri arheologice recente indică chiar o posibilă relație de vasalitate față de Hoardă de Aur. Procesul de unificare a teritoriilor de la est de Carpați a continuat până în timpul lui Roman I, care a reușit să adauge și regiunile sudice până la mare.
Formarea statelor medievale românești () [Corola-website/Science/306373_a_307702]
-
Șantierul arheologic Măgura Uroiului cuprinde dealul Măgura Uroiului și terasele înconjurătoare de la poalele lui. 45°51′40″N 23°2′37″E <br> Administrativ, zona aparține de orașul Simeria și de comuna Rapoltu Mare. Cercetarea arheologică se desfășoară pe terasele din dreapta Măgurii
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
Șantierul arheologic Măgura Uroiului cuprinde dealul Măgura Uroiului și terasele înconjurătoare de la poalele lui. 45°51′40″N 23°2′37″E <br> Administrativ, zona aparține de orașul Simeria și de comuna Rapoltu Mare. Cercetarea arheologică se desfășoară pe terasele din dreapta Măgurii Uroiului, unde a fost identificată o așezare pre- și protoistorică, proprietarul terenului fiind primăria comunei Rapoltu Mare. Șefa de santier este Angelica Baloș, de la Muzeul Civilizației Dacice și Romane, din Deva. Zona în discuție
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
până la 10-15 centimetri diametru.<br> Terasele de la baza dealului sunt acoperite cu vegetație ierboasă, fiind utilizate ca pășune.<br> În anul 2001 a fost făcută o ridicare topografică conformă cu standardul STEREO 70 pe Terasa I, unde a debutat cercetarea arheologică. Cea mai veche mențiune despre existența unor artefacte preistorice la Măgura Uroiului este de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când G. Téglás a afirmat că primele comunități preistorice au pătruns pe Valea Mureșului. I. Marțian, într-un studiu arheologic publicat
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
cercetarea arheologică. Cea mai veche mențiune despre existența unor artefacte preistorice la Măgura Uroiului este de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când G. Téglás a afirmat că primele comunități preistorice au pătruns pe Valea Mureșului. I. Marțian, într-un studiu arheologic publicat în 1921, a menționat existența unei fortificații pe Măgura Uroiului, pe care a atribuit-o dacilor. Repertorium-ul publicat de M. Roska semnalează fragmente ceramice aparținând culturii Wittenberg, precum și descoperirea a două celturi de tip transilvănean pe Dealul Uroiului. În
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
nivelul de piatră, o serie de complexe: gropi, locuințe din care s-au păstrat vetrele și urmele structurii de lemn. Materialul provenit din aceste complexe, constând din fragmente ceramice, osteologice și de bronz, aparține începutului primei epoci a fierului. Campania arheologică din vara anului 2004 a avut ca obiectiv cercetarea integrală a uneia din locuințele descoperite în S1/2001 și a posibilului șanț din fața valului. Astfel, au fost trasate două secțiuni: S2/2004 paralelă cu S1/2001, având martor de 1m
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]
-
fragmente de vase sparte pe loc, indicând un complex notat L1. În colțul sud-vestic al aceleiași secțiuni, a apărut o aglomerare de pietre căzute din fortificație. Imediat sub pietre s-a delimitat stratul de cultură ce aparține epocii dacice. Materialul arheologic din L1 constă din fragmente ceramice, resturi osteologice, scoici, majoritatea foarte arse, ceea ce indică o distrugere violentă. Complexul, cu vase sparte pe loc, aparține epocii dacice: din inventar fac parte vase lucrate cu mâna, din pastă grosieră și vase lucrate
Situl arheologic de la Uroi () [Corola-website/Science/306425_a_307754]