11,879 matches
-
propus să rămân în lumea lor. Le-am explicat că oamenii nu pot trăi numai cu dulciuri, ci au nevoie de fructe, legume, lactate, carne și mai ales de apă. Piticii mi-au mulțumit de ajutor și mi-au făcut cadou un sac de dulciuri. Am luat ratonul cu mine, iar Rici și Plici m-au condus înapoi pe Pământ. Războiul fructelor și dulciurilor Robert Arsene Într-o zi eram la bibliotecă și citeam o carte despre alimentația sănătoasă. Spre sfârșit
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
câteva clase peste bugetul nostru. Mama dă foc unui fir și știe după miros: lână pură. Hans, care vine de la Elin‑Union, unde s‑a calificat ca instalator de curent de înaltă tensiune, dă imediat raportul că a primit puloverul cadou de la prietena lui Sophie, care are părinți bogați. Cu toate astea, el e bărbatul, iar ea femeia. Și așa o să rămână, are el grijă. Dacă o ții tot așa, o să ajungi un trădător al cauzei muncitorilor când nici nu‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iar acum am nevoie de un pic de amabilitate și bunăvoință, fiindcă altfel n‑o să mi se scoale și ca atare n‑o să pot să ți‑o bag. O fărâmă de iubire, baby, ar fi pentru mine cel mai frumos cadou. Tocmai ăsta trebuia să fie, îi spune Rainer soră‑sii. Anni, sper că nu va fi nevoie să vin să te extrag cu cleștele din slănina lui. Ai prezervativ? Mai am unul. Dar cum îl cunosc eu pe ăla, tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că‑i ies ochii din cap de invidie. E un pulover de cașmir și un pantalon din stofă fină de lână, e chiar stofă de lână pură, așa scrie pe etichetă. Rainer e întors pe dos că Hans primește un cadou așa frumos, iar el nimic. Dar asta nu‑i decât o toană a Sophiei, care‑i nestatornică și vioaie ca un spiriduș, sigur o să se potolească ea curând, când se va așeza la casa ei. Acum doar se joacă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care n‑a priceput încă nimic. Aproape că se dau de‑a dura, își recapătă cu greu echilibrul și, în timp ce acolo înăuntru monstrul ăla își caută disperat portofelul - banii lui care trebuiau să se transforme ca prin minune într‑un cadou pentru aniversarea nu știu cărei rude mizerabile, unde am putut să‑i pierd, Dumnezeule (apoi mintea i se luminează și fața i se‑ntunecă) - , tinerii infractori pătrund nepăsători în întunericul unui cartier străin. Curând gâfâiala lor zgomotoasă se pierde printre blocurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cremă, dar Sophie îi interzice. N‑are voie nici să se pilească și să înceapă să cânte ca tirolezii sau să scuipe pe cineva. Plimbări palpitante cu mașina în care frații mai mari fac pe șoferul - tata le‑a făcut cadou de bacalaureat o mașină mică - iar tu ai să primești mai târziu una la fel. Seri muzicale în familie, într‑o cameră cu lambriuri de lemn, tata cântă la violoncel, mama la pian - mama e doctoriță - frații cântă la flaut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o privire în interior unde‑o zărești, din întâmplare, pe acceași Sophie la care tocmai te‑ai gândit; se află acolo cu mama ei și se învârte în fața oglinzii. E prima ei rochie unicat, creată special pentru ea, și reprezintă cadoul de bacalaureat. Mamă, tată, aici în magazin e o colegă de‑a mea de școală, care‑i bogată, zice Rainer fără să vrea și nu‑și mai poate retrage cuvintele. Nici nu i‑au ieșit bine pe gură, că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lunecos ca un șarpe. Încălzit la sânul familiei, fiindcă petreceam din ce În ce mai multe seri Împreună cu ei toți, cu Cătă, cu fetele. Alungasem scrupulele clișeului din O mie și una de nopți, mă vedeam cucerind-o pe Cristina prin intermediul copiilor. Le făceam cadouri fetelor, le scoteam În oraș la teatrul de păpuși, mă plictiseam Îngrozitor. Cred că și Cristina Înțelegea deja unde bat, ar fi fost greu să nu priceapă, deși gesturi cu mâini furișate nu mai Îndrăznisem. Eram Însă prezent aproape zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
greu să nu priceapă, deși gesturi cu mâini furișate nu mai Îndrăznisem. Eram Însă prezent aproape zilnic În viața ei. Mă Înființam seara, În fiecare seară pe la șase, când Închidea librăria, Îi aduceam textele traduse, Întotdeauna Însoțite de un mic cadou, fructe de obicei, uneori, hodoronc-tronc, flori. Îmi dădeam seama că eram jalnic, nu voiam să-mi bat capul cu asta. Îi dădeam bătaie-nainte! Îmi intrase În cap că asta era unica soluție, așa că mă concentram cu toate forțele asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
secret care să mă Îmbărbăteze, nu-mi părea satisfăcător. Mi-am zis s-o las deocamdată moartă, să văd cum or decurge lucrurile. Cristina a intrat pe ușa cafenelei pe la opt seara. Ajunsese la prânz acasă, stătuse cu fetele, desfăcuse cadourile. La mine a venit singură, era bine, Însemna că aștepta să ne vedem doar noi doi, nu Întreg Celebrul animal. Arăta bine, se bronzase, purta o fustă legată Într-o parte, cu talie joasă și despicată pe coapsă, un tricou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Întorc cu spatele, privesc raftul cu băuturi: - Îți dau ceva de băut? - Orice, ce vrei tu. Ceva bun. Nimeresc ceva, Îi place. Beau și eu, whisky la Început, trec apoi pe suc de portocale. Încă tremur. Mi-a adus un cadou, un disc cu Manu Chao În concert la Madrid, ea Îl văzuse, ofta povestindu-mi. Bag CD-ul În calculator, nu-i cea mai potrivită muzică În momentele alea, dar ea dansează, se prostește, mie nu-mi prea vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
față sau mustața vecinului său care privește indiferent spre fereastră. Se întoarce, plictisită, cu spatele spre sală. Scoate din poșeta de pe măsuță bricheta și țigările. Aprinde o țigară. — Îl știți pe Gigi, frate-miu, doctorul ? se aude vocea schioarei. Primește cadouri, ca toți. Țigări, cafea, băuturi, dar și brânză și carne. Suntem ca în Blocada Leningradului ! Auziți o chestie. O sticlă de whisky, cu o etichetă cu pată. O pată specială. El nu bea, are ulcer, dă sticlele mai departe, la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să rămînă pe loc. Ei, Își făcuse ea planuri, ce mai, avea de gînd să divorțeze și să se mărite cu taică-tu, iar el era de acord, Închipuie-ți, parcă-și pierduse mințile, și-i făcea o groază de cadouri și-i dădea bani, iar amărîta aia bătrînă muncea pentru ei de se zdrobea și plîngea și-o ruga să se-ntoarcă la bărbatul ei, unde-i era locul. Dar nimeni nu putea sta de vorbă cu ea, nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Nu simțiți cum se naște un nou gen de marketing? Un marketing, care ne va convinge să cumpărăm lucruri mari, din dragoste pentru lucrurile mici: imaginați-vă cât de convingător ar suna anunțul „Cumperi o platformă de foraj petrolier, primești cadou un creion plus o radieră", „Cumperi 800 km de cale ferată, primești cadou 10 plicuri de zahăr vanilat", " Cumperi un parc de tractoare și combine agricole, primești și o periuță de dinți", "Cumperi o uzină de mașini industriale, primești cadou
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ne va convinge să cumpărăm lucruri mari, din dragoste pentru lucrurile mici: imaginați-vă cât de convingător ar suna anunțul „Cumperi o platformă de foraj petrolier, primești cadou un creion plus o radieră", „Cumperi 800 km de cale ferată, primești cadou 10 plicuri de zahăr vanilat", " Cumperi un parc de tractoare și combine agricole, primești și o periuță de dinți", "Cumperi o uzină de mașini industriale, primești cadou un pachețel de gumă de mestecat plus 10 scobitori". Nevastă-mea când a
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cadou un creion plus o radieră", „Cumperi 800 km de cale ferată, primești cadou 10 plicuri de zahăr vanilat", " Cumperi un parc de tractoare și combine agricole, primești și o periuță de dinți", "Cumperi o uzină de mașini industriale, primești cadou un pachețel de gumă de mestecat plus 10 scobitori". Nevastă-mea când a auzit de la mine, de oferta cu cei 800 kilometri de cale ferată, la care primești bonus, adică exact pe gratis, 10 pliculețe cu zahăr vanilinat, visează cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sau de inspirație a lui Dumnezeu, care la ora ceea era mai puțin catolic, au dat ortu pe la Smolensk în Rusia): „In timp ce sicriele vor fi coborâte în criptă, pe străzile Cracoviei va cânta Filarmonica din Berlin. Este un cadou din partea Germaniei, un semn de recunoștință și de respect față de tragedia Poloniei". Auzi dumneata, „în semn de recunoștință", că politicienii polonezi cu președintele în frunte, au reușit să crape creștinește, lăsând lumea mai curată. Norocul cel mare, totuși a fost
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
românii săracii. Luat la întrebări de Agenția Națională de Integritate, în calitate de ales al PSD-ului, Adrian Puradelu Minune, a declarat următoarele: „La fiecare petrecere, eu rup un chitanțier pe banii pe care îi primesc. Dacă bunica vrea să facă un cadou mirelui și vine la Adrian, Adrian Copilul Minune taie chitanță și face contract, iar la trei luni îmi plătesc datoriile la stat". Ha-ha-ha, ia te uită la Puradelu are și haz nu alta, un chitanțier întreg. Spre binele lui sperăm
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
încolo. Totuși, deși ideea cică s-ar fi pus pe tapet, doar ca idee cu vreo zece ani în urmă, se pare că dreptcredinciosul Osama a trecut cu succes în amintirea americanilor, fără a le face acestora cu dragoste drept cadou de 4 iulie, un tren care intră pe fereastră când li-era lumea mai dragă și nici nu ar fi avut chef de a pleca la munte cu trenul. Problema a fost, destul de spinoasă, fiindcă trenul merge pe șine, iar
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu mișcă în front, iar prim ministru a fost desemnat domul Emil Trosc, de la trei, care l-a surclasat la înălțime și număr de litere pe Emanuel Bec de la demisol. Numai că Licuriciul cel mare, SUA mi-a trimis drept cadou de învestire în funcție, una bucată criză economică majoră, cu buletin de calitate în regulă, fără să-mi trimită și cartea tehnică de gestionare eficientă. Drept urmare am fost nevoit să remaniez Guvernul Scării. Am rezolvat aceasta foarte simplu: i-am
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
simțeam groaznic. Îmi pierdusem virginitatea doar dintr-o joacă. - Și el, ce-a zis? - Și-a cerut iertare. Peste o săptămână a fost înapoi în țară. De data asta a venit cu Lancia lui la Botoșani. Portbagajul era plin de cadouri. Mama, bineînțeles, încântată. Și pe Sabin l-a cucerit - i-a adus un laptop. - Era bun la pat? - Da, era ok, doar că nu avea imaginație. Huff! îmi vine inima la loc. - Cum adică nu avea imaginație? - Nu știu. Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Desfăcând valizele ca să fac inversiunea între hainele de vară și cele de iarnă, am dat peste smochingul pentru seratele artistice și peste paltonul meu cu guler și manșete de astrahan. M-a bușit un val de nostalgie cu amețeli : erau cadourile de la Ionică. Într-o bună dimineață, locatarii blocului văzură o siglă uriașă pe pieptul imobilului lor : „W.C. Club” S.R.L. Până să se dumirească ei ce și cum, lumea din cartier se și se năpustise să vadă comédia. Într-adevăr, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pricina, cu capătul îndoit al cârjei. N-avea timp de fleacuri - trebuia să se întoarcă iute acasă, unde-l așteptau Viețile sfinților, pe care le copia cu scrisul lui mărunt, meticulos, în registre mari, cu coperți cartonate. Le făcea apoi cadou acelora din familie care se învredniciseră de harul preoției: fii, gineri, nepoți. Membrii clanului care emigraseră de mult în vestul țării erau somați să-i aducă paste de pix, registre și o sticlă de rachiu Drobeta de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
până la urechi, Cosmin luă de pe masa dintre pat și fotoliu goblenul pe care-l începuse în urmă cu două luni și-l abandonase. Număra punctele și mânuia acul cu repeziciune, de parcă ar fi făcut asta de o viață. Era un cadou de la Arthur care-l revoltase. Apoi, într-o noapte, când primise printr-un sms anonim, confirmând că prăjitura favorită a Adelinei era călăvia, de emoție, se apucase să coase din instinct. Pe pânză prindea contur o siluetă umană neobișnuită, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să n-o scape și pe asta. Leo, începu solemn Maria Firidă, am vorbit deja la Oficiul Stării Civile, am arvunit și restaurantul. Vor veni cam o sută de persoane. Trebuie însă să mergeți urgent la analize. Să vezi ce cadouri frumoase ați primit deja! Hai, ginerică, fă-te gigea mai repede, te așteaptă tot familionul! Am scăpat din mână prosopul, dar el a refuzat să cadă. C XXXVIII Se hotărî ca, înainte de a-și deschide mail-ul, să termine goblenul. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]