13,240 matches
-
prerogativă. Hyde s-a uzat repede la putere și nu era nevoie decât de un pretext pentru a-l înlocui. Pretextele n-au întârziat să apară: a fost răspunzător de căsătoria lui Carol cu o prințesă de Braganza, o portugheză catolică care s-a dovedit stearpă; în 1665 Londra a fost pustiită de o epidemie de ciumă la fel de îngrozitoare ca ciuma neagră; câteva luni mai târziu, un imens incendiu a distrus două treimi din Londra; în 1667 o flotă olandeză a
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
indulgență". Această lege excludea din orice funcție publică pe cei care nu jurau credință supremației regelui și a comuniunii anglicane. "Pair"-ii catolici trebuiră să părăsească Camera Lorzilor și însuși fratele regelui s-a văzut constrâns să-și mărturisească crezul catolic. Regina Ecaterina a fost în imposibilitatea de a produce un moștenitor; cele patru sarcini ale ei au ajuns la pierderi de sarcină și copiii născuți morți în 1662, februarie 1666, mai 1668 și iunie 1669. Prin urmare, moștenitorul lui Carol
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
în imposibilitatea de a produce un moștenitor; cele patru sarcini ale ei au ajuns la pierderi de sarcină și copiii născuți morți în 1662, februarie 1666, mai 1668 și iunie 1669. Prin urmare, moștenitorul lui Carol era nepopularul frate romano catolic, Iacob, Duce de York. În parte pentru a calma temerile publice că familia regală era prea catolică, Carol a fost de acord că fiica lui Iacob, Mary, să se căsătorească cu protestantul Wilhelm de Orania. În ultimii săi ani, Carol
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
sarcină și copiii născuți morți în 1662, februarie 1666, mai 1668 și iunie 1669. Prin urmare, moștenitorul lui Carol era nepopularul frate romano catolic, Iacob, Duce de York. În parte pentru a calma temerile publice că familia regală era prea catolică, Carol a fost de acord că fiica lui Iacob, Mary, să se căsătorească cu protestantul Wilhelm de Orania. În ultimii săi ani, Carol a trăit nepedepsit și fără rușine din subsidiile lui Ludovic al XIV-lea și a tolerat, în
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
ordine." La 2 februarie 1685 Carol a suferit un atac de apoplexie. A murit după patru zile, la vârsta de 54 de ani, la Palatul Whitehall. Pe patul de moarte, pentru prima oară, a cerut să se cheme un preot catolic și a primit prima și ultima miruire. Tot atunci a cerut fratelui său Iacob să aibă grijă de fostele sale metrese: "poartă-te bine cu Portsmouth și n-o lăsa pe săraca Nelly să moară de foame". Boala sa bruscă
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
oficial de la cel de Regat al Poloniei la titulatura de Țara Vistulei, a fost integrată mai strâns cu Rusia propriu-zisă, dar încă nu a dispărut ca entitate distinctă. Limbile rusă și germană erau impuse în toate comunicațiile publice și Biserica Catolică a fost supusă unor drastice represiuni. Pe de altă parte Galiția (regiune aflată azi în vestul Ucrainei și sudul Poloniei) rămăsese mult în urmă din punct de vedere economic și social, dar sub dominația austro-ungară, a primit, ca secțiune a
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
executate, mai ales în perioada 1945-1948. Republica Populară a fost condusă de agenți ai Moscovei cum ar fi Bolesław Bierut, Jakub Berman și Konstantin Rokossovsky. În 1953 și după aceea, în ciuda unui dezgheț parțial după moartea lui Stalin, persecuția Bisericii Catolice poloneze independente s-a intensificat și liderul ei, cardinalul Stefan Wyszyński, a fost încarcerat. Proprietățile funciare rurale mai mari, fermele agricole și proprietățile funciare ce aparținuseră germanilor în noile teritorii au fost redistribuite prin reforme agrare și industria a fost
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Reconciliere a Episcopilor Polonezi cu Episcopii Germani”. În 1966, aniversarea a 1.000 de ani de la creștinarea Poloniei, oficiată de cardinalul Stefan Wyszyński și de alți episcopi s-a transformat într-o uriașă demonstrație de forță și popularitate a Bisericii Catolice poloneze. Sub conducerea lui Gomułka și a successorilor săi s-a dezvoltat o viață culturală sofisticată, deși procesul de creație a fost adesea compromis de cenzura comunistă. Au apărut producții importante în domeniile literaturii, teatrului, cinematografiei și muzicii, printre altele
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
că știa despre „închisorile secrete CIA”, împreună cu primul ministru, și că amândoi au consimțit la înființarea lor. În timpul vizitei patriarhului ortodox rus în Polonia în 16-19 august 2012, Kirill I, conducătorul Bisericii Ortodoxe Ruse și arhiepiscopul Józef Michalik, președintele Conferinței catolice a Episcopilor Polonezi, au semnat un mesaj comun al celor două biserici de reconciliere și iertare reciprocă. Perioada comunistă
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
1377 Severinul reintră în stăpânire munteană pentru ca în 1378 Regatul maghiar să fie din nou în posesia cetății. În anul 1382 a fost înființată Episcopia latină a Severinului, care va dăinui cu întreruperi până în 1502. La fel ca și Episcopia Catolică a Argeșului, Episcopia Catolică a Severinului a fost sufragană (aflată sub jurisdicția) Arhiepiscopiei de Kalocsa, ea însăși sub obediență papală directă. (În Ungaria medievală de începuturi erau două arhidioceze istorice și rivale: Kalocsa și Esztergom. În Cetatea Severinului cele două
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
stăpânire munteană pentru ca în 1378 Regatul maghiar să fie din nou în posesia cetății. În anul 1382 a fost înființată Episcopia latină a Severinului, care va dăinui cu întreruperi până în 1502. La fel ca și Episcopia Catolică a Argeșului, Episcopia Catolică a Severinului a fost sufragană (aflată sub jurisdicția) Arhiepiscopiei de Kalocsa, ea însăși sub obediență papală directă. (În Ungaria medievală de începuturi erau două arhidioceze istorice și rivale: Kalocsa și Esztergom. În Cetatea Severinului cele două biserici (cea din ruinele
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
de a treia (în modesta capelă cimitirului din acele timpuri) au slujit activitatea misionară a călugărilor dominicani, franciscani, ioaniți si teutoni. Arhiepiscopia de Kalocsa a fost cea care a dirijat până la fondarea politică a Țării Românești activitatea misionară de creștinare catolică în ținutul Severinului în rândurile cumanilor și românilor olteni, iar la sud de Dunăre în rândurile bulgarilor bogomili. Până la stabilirea definitivă a confesiunii ortodoxe a domnilor munteni, în Banatul de Severin și întreaga regiune situată la Sud de Dunăre, religia
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
aflându-se în incinta ruinelor castrului roman al Drobetei. După scurt timp li s-au alăturat călugării dominicani, a căror biserică a fost ridicată în interiorul zidurilor Cetății. Episcopia latină a Severinului a numărat un șir de 12 episcopi: Primul Episcop catolic al Severinului, Grigore, a fost un călugăr dominican (Ordinul fraților predicatori - Ordo fratrum predicatorum - OP). Al doilea și al treilea episcop catolic severinean, Luca și respectiv, Francisc, au aparținut ordinului franciscan (Ordo fratrum minorum - OFM). În evul mediu severinean, în
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
fost ridicată în interiorul zidurilor Cetății. Episcopia latină a Severinului a numărat un șir de 12 episcopi: Primul Episcop catolic al Severinului, Grigore, a fost un călugăr dominican (Ordinul fraților predicatori - Ordo fratrum predicatorum - OP). Al doilea și al treilea episcop catolic severinean, Luca și respectiv, Francisc, au aparținut ordinului franciscan (Ordo fratrum minorum - OFM). În evul mediu severinean, în regiunea Cetății, au existat două biserici și o capelă (toate trei latine la origine). Cimitirul, împreună cu capela medievală a Severinului, erau situate
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
Ruinele bisericii latine, devenită catedrală, se află în incinta Cetății Severinului iar urmele primei biserici latine sunt în grădina Muzeului "Porțile de Fier", fiind prezentate drept "Ruinele Mitropoliei (ortodoxe a) Severinului", ruine care, de fapt, sunt la origine o biserică catolică franciscană, zidită inițial în stil romanic și modificată ulterior în stil gotic. Mircea cel Bătrân a purtat și el titlul de Ban de Severin, iar în anul 1406, în fața pericolului otoman, încheie un tratat de alianță cu Sigismund I de
Banatul Severinului () [Corola-website/Science/304418_a_305747]
-
pretură, judecătorie, birou de carte funciară, percepție). În 1894 a fost construita fabrica de caramidă cu 100 de angajati iar în anul 1902 a apărut primul ziar german "Temesrekaser Zeitung". În perioada interbelică Recașul dispunea de școală primară, școală confesională catolică, cazinou, asociația pompierilor, cerc agricol german, club sportiv. De asemenea, a fost sediul plășii omonime, Recaș a județului interbelic Timiș-Torontal. În perioada socialistă Recașul a avut statutul de comună cu 6 sate aparținătoare. În urma unui referendum local, Recașul a dobândit
Recaș () [Corola-website/Science/297973_a_299302]
-
au exercitat o influență importantă asupra gândirii teologice din secolul al XX-lea. În acest sens se poate înțelege tratarea rolului transcendenței și a limitelor experienței umane în filosofia lui Karl Jaspers. Protestanții germani Paul Tillich și Rudolf Bultmann, filosoful catolic francez Gabriel Marcel, ortodoxul rus Nikolai Berdiaiev au preluat ideile lui Kierkegaard, după care simțul datoriei și credibilitatea unei persoane reprezintă condițiile obligatorii ale credinței religioase. Cea mai însemnată personalitate a filosofiei existențiale în literatură a fost fără îndoială Fiodor
Filosofie existențială () [Corola-website/Science/298027_a_299356]
-
mai mare victorie de până atunci a creștinătății împotriva turcilor. Ca omagiu papa Calixt al III-lea elogiază victoria obținută de Iancu de Hunedoara ca fiind „cel mai fericit moment al vieții sale” și a ordonat ca toate clopotele bisericilor catolice din Europa, de atunci încoace, să fie trase în fiecare amiază, ca o chemare zilnică a credincioșilor la rugă pentru apărarea orașului. Această practică, a trasului clopotelor de amiază, este atribuită în mod tradițional sărbătoririi internaționale a victoriei în bătălia
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
(Maica Domnului a Păcii) este o catedrală în orașul Yamoussoukro, Coasta de Fildeș, considerată drept una din cele mai mari biserici creștine. Bazilica este administrată de societatea apostolică catolică SAC (), societate întemeiată în Roma în anul 1835 de Vinzenz Pallotti. Primul președinte al Coastei de Fildeș, Félix Houphouët-Boigny, stabilește în martie 1983 noua capitală țării orașul său natal Yamoussoukro. In timpul său au fost realizate o serie de construcții
Bazilica Notre-Dame de la Paix () [Corola-website/Science/312510_a_313839]
-
al cincilea copil, dintre cei zece copii ai Caterinei de' Medici și a lui Henric al II-lea al Franței. Este numit duce de Angoulême, iar după moartea fratelui său Ludovic, primește titlul de duce de Orléans. Botezat în religia catolică, îi are ca nași pe Henric al II-lea de Navara și Maximilian al II-lea, Împărat Roman, iar nașa sa este Renée a Franței, Ducesă de Ferrara(fiica lui Ludovic al XII-lea al Franței și a lui Anne
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
Caterina împreună cu cancelarul Franței Michel de l'Hôpital duc o politică pacifică, încercând să aplaneze conflictele dintre cele două facțiuni religioase. Cu Colocviul de la Poissy din 9 septembrie 1561, regina mamă speră să găsească o cale de înțelegere între partea catolică, reprezentată de cardinalul de Lorena și partea protestantă, reprezentată de Théodore de Bèze, dar nici un acord nu este acceptat. Se autodizolvă fără aprobarea Caterinei în 13 octombrie 1561 , iar incidentele se multiplică în provincie împărțite în acte iconoclaste și violențe
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
cu o revoltă. În 1566 regele se oprește la Moulins unde are loc reforma judiciară, Edictul de la Moulins("Grande ordonnance des Moulins") și puterea regală este extinsă. În 1566 la Pamiers în ciuda păcii, ostilitățile reîncep:protestanții iau cu asalt bisericile catolice. Represiunea catolică este feroce: 700 de calviniști sunt uciși la Foix. În august 1567, în urma unei tentative de răpire a regelui de către protestanți, reîncepe războiul religios. Protestanții sunt învinși la Saint-Denis de conetabilul Anne de Montmorency (10 noiembrie 1567) și
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
revoltă. În 1566 regele se oprește la Moulins unde are loc reforma judiciară, Edictul de la Moulins("Grande ordonnance des Moulins") și puterea regală este extinsă. În 1566 la Pamiers în ciuda păcii, ostilitățile reîncep:protestanții iau cu asalt bisericile catolice. Represiunea catolică este feroce: 700 de calviniști sunt uciși la Foix. În august 1567, în urma unei tentative de răpire a regelui de către protestanți, reîncepe războiul religios. Protestanții sunt învinși la Saint-Denis de conetabilul Anne de Montmorency (10 noiembrie 1567) și la Jarnac
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
o fiică, Maria Elisabeta(1572-1578). De la amanta sa Marie Touchet, Carol a avut un fiu nelegitim Carol, duce d'Angoulême. În timp ce Carol își petrece timpul vânând, Caterina continua reconcilierea dintre catolici și protestanți organizând căsătoria fiicei sale Margareta de Valois, catolică, cu Henric de Navarra, protestant. În toamna anului 1571, Coligny îl întâlnește pe rege pentru câteva zile. Căsătoria dintre prințesa Margareta de Valois și Henric de Navarra, ar trebui să fie garanția unei reconcilieri durabile între cele două facțiuni religioase
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
regele Carol al IV-lea al Ungariei) și al împărătesei Zita, și a fost astfel prințul moștenitor al Imperiului Austro-Ungar. Între 1919-1921 a trăit împreună cu părinții săi în exil în Elveția. În 1930 a început studiul științelor politice la Universitatea Catolică din Leuven, pe care le-a absolvit în 1935. A primit drept de reîntoarcere în Austria abia în anul 1966. În perioada interbelică s-a opus instrumentalizării sale de către naziști (național-socialiști), al căror oponent a fost. Odată cu alipirea Austriei ("Anschluß
Otto von Habsburg () [Corola-website/Science/312566_a_313895]