12,059 matches
-
în 2008 din partea Partidului Democrat Liberal și în 2012 din partea Alianței România Dreaptă. De asemenea, între 22 decembrie 2008 și 23 decembrie 2009, a fost ministru al culturii în primul guvern condus de Emil Boc. În 2014, a părăsit Partidul Democrat Liberal, alăturându-se Partidului Mișcarea Populară. A fost ambasador al României în Danemarca și Islanda în perioada 2005 - 2008. Theodor Paleologu s-a născut la București, în familia scriitorului Alexandru Paleologu. A absolvit liceul german din orașul natal, după care
Theodor Paleologu () [Corola-website/Science/314440_a_315769]
-
alătura Partidului Mișcarea Populară. În afară de Paleologu, au demisionat și deputații Elena Udrea, Petru Movilă, Florin Popescu, Aurelian Popescu, Adrian Gurzău, Florin Secară, Camelia Bogdănici, Ștefan Bucur Stoica și Dragoș Gunia, senatorul Andrei Liviu Volosevici. A declarat că regretă scindarea Partidului Democrat Liberal și că scopul noii formațiuni este să depășească PDL-ul la următoarele alegeri europarlamentare și să învingă Uniunea Social Liberală, deținătoarea puterii. Interviuri
Theodor Paleologu () [Corola-website/Science/314440_a_315769]
-
organizație înființată la 11-12 septembrie 1943 de 95 de ofițeri germani în lagărul de prizonieri Luniovo (Лунёво) de lângă Moscova. Scopul declarat al acestei organizații a fost lupta militarilor germani împotriva nazismului, împotriva lui Adolf Hitler și crearea unui stat german democrat. Conducătorii organizației au fost generalii germani Walther von Seydlitz-Kurzbach, Alexander Edler von Daniels și Friedrich Paulus. a fost dizolvată oficial în 1945, dar conducerea și foștii membri au luat parte activă la înființarea în 1949 a Republicii Democrate Germane și
Federația Ofițerilor Germani () [Corola-website/Science/314449_a_315778]
-
stat german democrat. Conducătorii organizației au fost generalii germani Walther von Seydlitz-Kurzbach, Alexander Edler von Daniels și Friedrich Paulus. a fost dizolvată oficial în 1945, dar conducerea și foștii membri au luat parte activă la înființarea în 1949 a Republicii Democrate Germane și au contribuit la stabilirea relațiilor de prietenie cu URSS.
Federația Ofițerilor Germani () [Corola-website/Science/314449_a_315778]
-
000 de luptători organizați în patru armate - cea mai mare mișcare de rezistență din Europa ocupată. În cele din urmă, parizanii procomuniști au căpătat un statut privilegiat în fața oricăror oponenți politici ai lor, devenind armata oficială a noului stat „Iugoslavia Democrată Federală” - viitoarea RSF Iugoslavă. Armata Iugoslavă a Patriei (JVUO - cetnicii), sub comanda generalului Draža Mihailović, a fost constitută la început din resturile Armatei Regale Iugoslave. Cetnicii au început să se organizeze imediat dupa capitularea guvernului de la Belgrad de pe 17 aprilie
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
compromis. Astfel a fost ales un nepot al tarului Alexandru I, prințul Alexandru de Battemberg. A fost creată în sudul Starei Planina o provincie autonomă otomană — Rumelia Răsăriteana — în timp ce Macedonia a retrecut sub controlul sultanului. Bulgarii au adoptat o constituție democrată. Puterea în noul stat a fost preluată de Partidul Liberal condus de Ștefan Stambolov. Principele Alexandru avea convingeri conservatoare și s-a opus la început politicii guvernului Stambolov, dar, odată cu trecerea timpului, a ajuns să accepte aceste politici. Principele Alexandru
Principatul Bulgariei () [Corola-website/Science/313344_a_314673]
-
în Zonele aliate de ocupație din Germania. Din cei circa 15.000 de germani dobrogeni care și-au părăsit căminele, au supraviețuit circa 13.500, din care 8500 în Republica Federală Germania, în special în orașul Heilbronn, 2300 în Republica Democrată Germană, 700 în Dobrogea, 4000 în Europa Occidentală și 1500 în America. După război, germanii rămași la casele lor au suferit calvarul deportării în Uniunea Sovietică, puțini dintre aceștia revenind la vechile lor cămine. Germanilor dobrogeni li s-a restituit
Germani dobrogeni () [Corola-website/Science/313887_a_315216]
-
până în 1983. Johanna Sigurðardóttir s-a evidențiat de la începutul carierei ei parlamentare în anul 1978. În anul 1979 și în anii 1983-1984 a îndeplinit funcția de vicepreședintă al parlamentului Althing. În anul 1984 a fost aleasă vicepreședintă a Partidului Social Democrat. functie pe care a îndeplinit-o până în 1993. A fost ministru al afacerilor sociale în patru guverne diferite din anul 1987 până în 1994. În acel an, după ce nu a reușit să fie aleasă în fruntea Partidului Social Democrat, ea a
Jóhanna Sigurðardóttir () [Corola-website/Science/314815_a_316144]
-
Partidului Social Democrat. functie pe care a îndeplinit-o până în 1993. A fost ministru al afacerilor sociale în patru guverne diferite din anul 1987 până în 1994. În acel an, după ce nu a reușit să fie aleasă în fruntea Partidului Social Democrat, ea a părăsit această formațiune politică, pentru a înființa un partid politic nou - „Țjóðvaki” (al Renașterii Natiunii, sau Mișcarea Națională). Cele două partide s-au reunit în anul 2000 pentru a constitui „Alianța social democrată”. Declarația ei după eșecul ei
Jóhanna Sigurðardóttir () [Corola-website/Science/314815_a_316144]
-
aleasă în fruntea Partidului Social Democrat, ea a părăsit această formațiune politică, pentru a înființa un partid politic nou - „Țjóðvaki” (al Renașterii Natiunii, sau Mișcarea Națională). Cele două partide s-au reunit în anul 2000 pentru a constitui „Alianța social democrată”. Declarația ei după eșecul ei din alegerile pentru conducerea PSD din 1994 „Minn tími mun koma!” (Va veni și timpul meu!) a intrat în uzul popular. Între anii 1994-2003 Johanna Sigurðardóttir a fost membră activă a opoziției în Althing, făcând
Jóhanna Sigurðardóttir () [Corola-website/Science/314815_a_316144]
-
sud, a fost realeasă în parlament și ca vicepreședintă a acestuia. În urma alegerilor parlamentare din 2007, la care a candidat din partea circumscripției Rejkjavik Nord, a reintrat în guvern ca ministru al afacerilor sociale și al securității sociale, din partea Alianței Social Democrate, în coaliție cu Partidul Independenței. În urma gravei crize financiare de care a fost lovită Islanda și a 16 săptămâni de demonstrații de protest contra guvernelor care au gestionat criza, și care s-au intensificat după 20.1.2009, "Revoluția islandeză
Jóhanna Sigurðardóttir () [Corola-website/Science/314815_a_316144]
-
ca „Revoluția de bucătărie” (sau „Revoluția străchinilor și cratițelor”) la 26 ianuarie 2009 primul ministru Geir Hilmar Haarde a demisionat. După negocieri cu liderii celor cinci partide reprezentate în parlament, președintele Islandei, dr. Olafur Ragnar Grimsson a cerut Alianței Social Democrate și Mișcării ecologiste de stânga, să formeze un nou guvern și să pregatească noi alegeri în primavară. Jóhanna Sigurðardóttir a fost propusă ca șef al noului cabinet, având în vedere popularitatea ei în rândul poporului, și bunelor relații pe care
Jóhanna Sigurðardóttir () [Corola-website/Science/314815_a_316144]
-
a necesitat și sprijinul Partidului Progresist, care a fost obținut după negocieri în ianuarie 2009. Guvernul de tranziție condus de Sigurðardóttir a funcționat până la 26 februarie 2009. Noile alegeri din 25 aprilie 2009 au marcat creșterea puterii partidelor Alianța Social Democrată și Mișcarea Ecologistă de Stânga, care și-au asigurat majoritatea în Althing. Partidul Progresist a urcat de asemenea în preferințele electoratului, ca și Mișcarea Cetățenilor, creată după demonstrațiile de protest din ianuarie 2009, a obținut 4 locuri în parlament. Partidul
Jóhanna Sigurðardóttir () [Corola-website/Science/314815_a_316144]
-
(; Sârbo-Croată: "Hašim Tači", Хашим Тачи; născut pe 24 aprilie, 1968, în regiunea Drenica, Provincia Socialistă Autonomă Kosovo, R.S. Șerbia, R.S.F. Iugoslavia). Thaçi a fost prim-ministrul provinciei Kosovo, președintele Partidului Democrat din Kosovo (PDK), si fost lider politician al Armatei de Eliberare din Kosovo (UCK). Thaçi s-a născut la Drenica, în municipiul Srbica. A studiat filozofia și istoria la Universitatea de la Pristina. În timpul anilor de facultate, a fost un șef
Hashim Thaçi () [Corola-website/Science/314833_a_316162]
-
Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice. Și-a folosit statutul său de deputat pentru a ajuta o mulțime de oameni. După o altă prezența la Moscova, în 1957, i s-a deschis drumul peste hotare. A fost în turnee în Germania Democrată, la Praga, Montreal, Tirana. A ajuns și pe litoralul Oceanului Indian. Aflându-se peste hotare, vizita muzee, monumente de istorie și cultură, în mod special, magazine cu flori. La unul din concertele Tamarei Ciobanu în România a asistat și Mihail Sadoveanu
Tamara Ciobanu () [Corola-website/Science/314947_a_316276]
-
unul din instrumentele de luptă și propagandă antinazistă ale URSS-ului. În 1945 a revenit în Germania cu grupul Walter Ulbricht și a participat la instaurarea regimului comunist în Germania de Est. Winzer a deținut diferite funcții politice în Republica Democrată Germană, fiind Ministru de Externe al RDG între 1965 și 1975. Winzer a fost decorat cu Ordinul Karl Marx în 1962 și 1973.
Otto Winzer () [Corola-website/Science/314475_a_315804]
-
stăpânii lor, indiferent de legalitatea sclaviei în statele lor. Compromisul a decis și în privința dreptului teritoriilor Kansas și Nebraska de a decide în privința sclaviei prin suveranitate populară. Compromisul propus de senatorul Whig Henry Clay, a fost susținut și de senatorul democrat Stephen Douglas și de senatorul Whig Daniel Webster. Acestui compromis i s-a opus senatorul John C. Calhoun. Compromisul a fost posibil după moartea președintelui Zachary Taylor, care și el se opunea. Președintelui Taylor i-a urmat în funcție un
Compromisul din 1850 () [Corola-website/Science/314491_a_315820]
-
Hitler și a nazismului. În Germania, regimul nazist l-a condamnat la moarte, în contumacie, pe . După război, Adam a fost cofondator al partidului National-Demokratische Partei Deutschlands, prescurtat NDPD (Partidul Național-Democrat al Germaniei), constituit cu un an înaintea proclamării Republicii Democrate Germane și echivalent aparent al Partidului Național Democrat German (NPD) din Republica Federală Germania, partid de extrema dreaptă. Însă în zona de ocupație sovietică, devenită din 1949 RDG, NDPD-ul era subordonat forței politice unice, care era Partidul Unității Socialiste
Wilhelm Adam () [Corola-website/Science/314501_a_315830]
-
l-a condamnat la moarte, în contumacie, pe . După război, Adam a fost cofondator al partidului National-Demokratische Partei Deutschlands, prescurtat NDPD (Partidul Național-Democrat al Germaniei), constituit cu un an înaintea proclamării Republicii Democrate Germane și echivalent aparent al Partidului Național Democrat German (NPD) din Republica Federală Germania, partid de extrema dreaptă. Însă în zona de ocupație sovietică, devenită din 1949 RDG, NDPD-ul era subordonat forței politice unice, care era Partidul Unității Socialiste, aidoma celorlalte partide ale „blocului” („Blockparteien”): Partidul Liberal
Wilhelm Adam () [Corola-website/Science/314501_a_315830]
-
unui leu. În perioada 1862-1868, Levski a participat la aproape toate atacurile armate duse de bulgari împotriva Imperiului Otoman. A militat pentru ridicarea întregii populații bulgare la lupta împotriva opresiunii otomane, visând că, după eliberare, Bulgaria să devină o republică democrată, bazată pe principiile enunțate de Declarația Drepturilor Omului și ale Cetățeanului. În 1869, Levski a început să organizeze, în acest scop, comitete locale, pentru ca in 1872 să cutreiere Bulgaria spre a înființa o rețea de comitete în sute de orașe
Gheorghi Rakovski () [Corola-website/Science/318413_a_319742]
-
(n. 27 noiembrie 1939 - d. 18 ianuarie 2001) a fost președintele Republicii Democrate Congo începând din 17 mai 1997, când l-a răsturnat pe dictatorul Mobutu Sese Seko, până când a fost asasinat de gărzile sale de corp la 18 ianuarie 2001. I-a urmat la conducere fiul său Joseph. Kabila s-a născut
Laurent-Désiré Kabila () [Corola-website/Science/320424_a_321753]
-
1996, în fruntea etnicilor Tutsi din Kivu de Sud împotriva forțelor Hutu, la începutul Primului Război Congolez. Cu ajutor din Burundi, Uganda și Rwanda, Kabila și-a condus forțele într-o revoltă împotriva lui Mobutu sub numele de Alianța Forțelor Democrate pentru Eliberarea Congo-Zairului (ADFL). La jumătatea lui 1997, ADFL a repurtat victorii semnificative și, după eșecul tratativelor de pace din mai 1997, Mobutu a plecat din țară, iar Kabila a proclamat victoria la Lubumbashi în ziua de 17 mai, suspendând
Laurent-Désiré Kabila () [Corola-website/Science/320424_a_321753]
-
a repurtat victorii semnificative și, după eșecul tratativelor de pace din mai 1997, Mobutu a plecat din țară, iar Kabila a proclamat victoria la Lubumbashi în ziua de 17 mai, suspendând Constituția și schimbând numele țării din Zair în Republica Democrată Congo. După aceea, și-a făcut intrarea triumfală în Kinshasa la 20 mai și a devenit Președinte. Kabila era marxist convins, dar politicile sale în acest moment erau un amestec de capitalism și agricultură colectivizată. Deși în Occident, Kabila a
Laurent-Désiré Kabila () [Corola-website/Science/320424_a_321753]
-
convocat Adunarea națională politică a grupului de presiune feminin Național Women’s Political Caucus, unde sub lozinca „Faceți politică, nu cafea” a chemat publicul femeilor să participe activ la alegeri și la convențiile naționale. Ea însăși a activat în cadrul Partidului Democrat, care a ajuns în 1976 la o proporție de jumătate din delegați provenind din rândurile femeilor. ("Betty Friedan. Viața ei") ("Daniel Horowitz:Betty Friedan și crearea misticii feminității. Stânga americană, Războiul rece și feminismul modern")
Betty Friedan () [Corola-website/Science/320504_a_321833]
-
și al serviciilor de securitate subordonate acestora. În timpul guvernului Mazowiecki, ministerul de interne și cel al apărării erau controlate încă de activiștii regimului comunist, iar poliția secretă, sub supravegherea ministrului Czesław Kiszczak, a continuat să spioneze acea parte a opoziției democrate care se opunea acordurilor Mesei Rotunde și a reușit să-și distrugă o parte din arhive. La câteva luni după ce Mazowiecki a preluat funcția de șef al guvernului, poliția secretă a fost dizolvată și Czesław Kiszczak a demisionat. a fost
Tadeusz Mazowiecki () [Corola-website/Science/323435_a_324764]