11,935 matches
-
depozitate în două morminte temporare. Însă, în 30 ianuarie 1610, acestea au fost exumate în timpul nopții, pe ascuns, de către cardinalul Capătă și marchizul de Billena, aceștia ducându-le la biserică spaniolă Santa Maria de Monserrato din Romă. Aici, în urma unei dispute din interiorul clerului bisericii de Monserrato, rămășițele au fost depozitate într-o cutie de lemn, rămânând până în anul 1899 într-un colț al sacristiei. Au fost mutate în 1899 în locul în care se află și astăzi, în Capelă Sân Diego
Papa Calixt al III-lea () [Corola-website/Science/305435_a_306764]
-
fiind curtat de fiecare fracțiune. După o perioadă de neutralitate, papa a scris nobililor germani, invitându-i la împăcarea taberelor, în caz contrar a promis că va susține pe acel candidat ce-i va fi mai devotat. Implicat în această dispută, papa a ținut să-și afirme de fiecare dată dreptul său de a atribui coroana imperială și chiar „a subliniat întâietatea puterii ecleziastice asupra celei regale. ...chiar a atras atenția că o decizie în această chestiune constituie în primul rând
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
asupra celei regale. ...chiar a atras atenția că o decizie în această chestiune constituie în primul rând(principaliter) misiunea sa, întrucât Papa este acela care a transferat Imperiul din Răsărit în Apus și Papa este acela care conferă coroana imperială” . Disputele au continuat ani în șir, papa oscilând când într-o parte când în alta. Cei doi pretendenți se întreceau în a face promisiuni papei, dar rezolvarea a survenit odată cu asasinarea lui Filip de Suabia, la 21 iunie 1208, ceea ce a
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
Organizației Națiunilor Unite pentru URSS, de vreme ce Ucraina nu avea o politică externă independentă. În 1954, RSS Ucraineană a căpătat regiunea Crimeea, până în acel moment parte a RSFS Ruse. În zilele noastre, regiunea, locuită de o majoritate rusofonă, este subiect de dispută cu Rusia, care a ocupat republica și a anexat-o. RSS Ucraineană a fost redenumită "Ucraina" pe 24 august 1991, în momentul în care s-a desprins de Uniunea Sovietică și a devenit o țară independentă. Prima capitală a fost
Republica Sovietică Socialistă Ucraineană () [Corola-website/Science/303483_a_304812]
-
în mod egal între moștenitori ca și cum ar fi fost proprietate privată: regatul era o formă de patrimoniu" (Rouche 1987 p 420). Regii numeau magnați care să devină "comiți", având sarcini de organizare a armatei, sarcini administrative, și de mediere a disputelor. Acest lucru a fost necesar după prăbușirea sistemelor birocratice și de încasare a taxelor ale romanilor, odată cu preluarea de către franci a administrației, pe măsură ce intrau în vestul și sudul puternic romanizate ale Galiei. Conții trebuiau să asigure armate, înrolând "milites" și
Dinastia Merovingiană () [Corola-website/Science/303466_a_304795]
-
arheologic a avut și el de suferit. Descoperirile de tip Sântana de Mureș au intrat într-o perioadă de declin. Athanarich a încercat să organizeze o rezistență pe valul roman dar a fost părăsit și s-a repliat. Există o dispută între istorici privind constructorii valului pe care Antharic a încercat să realizeze apărarea, acesta se întinde de la Nistru peste Siret și este atribuit fie romanilor fie goților. În textele lui Ammianus Marcellinus se face referire la un teritoriu al goților
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
a numeroase datorii. În primii ani ai secolului al XVII-lea Dowland a simțit ca nu este apreciat în Anglia la adevarata sa valoare, mulți din muzicienii contemporani considerându-l „demodat”. Pe deasupra s-a văzut antrenat într-o de lungă dispută cu violistul Tobias Hume care vedea în viola da gamba instrumentul ideal însoțitor al vocii umane. Din anul 1612 și până în ultima zi de viață Dowland a fost lautist la curtea regelui James I al Angliei . Din anul 1621 lumea
John Dowland () [Corola-website/Science/313032_a_314361]
-
Prestația sa a contribuit la ocuparea celei de-a treia poziții în clasamentul turneului final de către Germania. De asemenea, a fost nominalizat drept component al "All-Star-Team" a FIFA, aspirând și la trofeul Balonul de aur, alături de zece alți jucători. În disputa contra „selecționatei celeste”, dintre ai cărei componenți se detașa net Lionel Messi, contând pentru sferturile de finală ale competiției și încheiată cu scorul de 4:0, a strălucit din nou și a fost desemnat „omul meciului”. Înainte de startul EURO 2012
Bastian Schweinsteiger () [Corola-website/Science/313024_a_314353]
-
la Primul conciliu de la Niceea din anul 325. ul susținea că Isus Cristos are caracter divin (este și el Dumnezeu), dar ar fi o ființă creată de Dumnezeu Tatăl în trecutul etern (Fiul fiind conform lui Arius născut, nu făcut). Disputa s-a purtat între două interpretări bazate pe ortodoxia teologică a acelui moment. Deci era vorba de două interpretări la fel de ortodoxe care au intrat în conflict pentru a cuceri adepți și a defini noua ortodoxie. În concepția lui Arius, Dumnezeu
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
provocarea reprezentată de erezia arianistă. Toți episcopii prezenți s-au declarat de acord cu pozițiile teologice majore propuse de proto-ortodoxie, dat fiind că în acel moment alte forme de creștinism fuseseră „deja excluse, suprimate, reformate sau distruse”. Deși proto-ortodocșii câștigaseră disputele anterioare, în urma definirii mai precise a ortodoxiei creștine ei au fost învinși în secolele al IV-lea și al V-lea de succesorii lor cu propriile lor arme, fiind în cele din urmă declarați eretici, nu pentru că ar fi combătut
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
găsește complet neactractivă. Cu toate acestea, căsătoria are loc la 6 ianuarie 1540. În scurt timp regele dorește să anuleze căsătoria nu doar pentru că cei doi nu se înțelegeau dar și pentru că Ducele de Cleves s-a angajat într-o dispută cu Sfântul Imperiu Roman, cu care Henric dorea pacea. Regina Anne a fost destul de inteligentă pentru a nu împiedica încercarea lui Henric de anulare a căsătoriei. Întrebată, ea a mărturisit că acestă căsătorie nu a fost niciodată consumată. Henric a
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
o lungă compoziție într-o singură parte, amintește mai degrabă poemul simfonic. În Franța, Hector Berlioz, Camille Saint-Saëns și Gabriel Fauré au compus în genul denumit "sonată ciclică" sau "sonată tematică". Importanța sonatei în semnificația sa clasică a reprezentat tema disputei dintre ""wagnerieni"" și ""brahmsiani"". Pentru aderenții săi, Brahms era considerat modelul de urmat în forma clasică, în timp ce Wagner și Liszt au suprimat granițele dintre genurile clasice, considerate arbitrare. Compozitorii din secolul al XX-lea au urmat căi diverse în creațiile
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
de opium. Reușeste să depășească această perioadă dificilă a vieții și reîncepe munca de cercetare la Odessa în 1875, an în care se recăsătorește cu Olga Belokopitova. În 1880 aceasta se îmbolnăvește de febră tifoidă. Acest lucru, împreună cu alte probleme (disputele aprinse cu colegii, insatisfacțiile profesionale, situația politică a țării și starea precară a sănătății sale), îi cauzează o nouă dezechilibrare psihică, urmată de o nouă tentativă suicidară: Mecinikov se infectează cu sângele unui bolnav de febră tifoidă cu speranța că
Ilia Ilici Mecinikov () [Corola-website/Science/313150_a_314479]
-
alcoolice, deși nu în context de putere a intoxicației, care, depizând de tărie, poate fi considerabilă."” Autorul culinar rus William Pokhlebkin a compilat istoria producției de votcă din Rusia pe timpul anilor 1970 ca o parte din cazul sovietic într-o dispută de tranzacție; aceasta a fost mai târziu publicat ca "A History of Vodka". Pokhlebkin a declarat că, în timp ce au fost o mulțime de publicații despre istoria consumării și distribuției votcii, nu s-a scris nimic despre producerea propriu-zisă. Printre afirmațiile
Votcă () [Corola-website/Science/313208_a_314537]
-
formarea unui curent francez numit "transformaționism", care ulterior a influențat și școala britanică de anatomie comparată. Printre reprezentanții cei mai de seamă se numără anatomistul Robert Grant. Acesta a fost adeptul concepțiilor lui Étienne Geoffroy Saint-Hilaire, anatomist francez aflat în dispută cu colegul său Cuvier în privința unității regnului animal. Robert Grant, devenit o autoritate în anatomie și în domeniul reproducerii nevertebratelor marine, dezvoltă ideile lui Lamarck și ale lui Erasmus Darwin privind transmutația și evoluționismul, și, având ca argument de bază
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
să întocmească o taxonomie, însă fără a depăși cadrul teologiei naturale. În 1669, Nicholas Steno publică un eseu privind organismele fosilizate în straturile de zăcăminte. Acesta ar putea fi considerat începutul paleontologiei, domeniu care avea să suscite o serie de dispute, mai ales datorită controverselor dintre știință și religie în ceea ce privește erele geologice și dispariția speciilor. Dar adevărata sistematizare este realizată în secolul următor. Carl Linné publică, în 1735, "Systema naturae" ("Sistematica naturii"), devenită lucrare de referință, deoarece o mare parte a
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
Toate aceste descoperiri au captivat atenția publicului și au îndreptat atenția către studiul istoriei vieții pe Pământ. Pentru explicarea trecutului geologic s-au emis diverse teorii, precum "unitarianismul" și "catastrofismul", ambele opuse una alteia, între ele menținându-se o continuă dispută. Cea mai semnificativă teorie evoluționistă pre-darwinistă este cea a lui Jean-Baptiste de Lamarck. Bazată pe ipoteza "moștenirii caracterelor dobândite", această teorie, cunoscută și sub numele de lamarckism, a fost acceptată până la începutul secolului al XX-lea. Idei asemănătoare fuseseră enunțate
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
Lyell, concepțiile lui Thomas Malthus privind creșterea populației, naturalistul britanic Charles Darwin, în urma cercetărilor efectuate de-a lungul a zeci de ani, elaborează celebra sa teorie evoluționistă. Bazată pe ipoteza selecției naturale, această teorie a avut un succes răsunător, stârnind dispute încă de la început, printre care controversa creație-evoluție. La o concluzie similară privind evoluția ajunsese și Alfred Russel Wallace. Publicarea, în 1859, a teoriei lui Darwin, în lucrarea "Originea speciilor prin selecție naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existență
Istoria biologiei () [Corola-website/Science/314484_a_315813]
-
-lea. Probabil a avut trei fii , care sunt : 1) Psusennes al II-lea ( ultimul Faraon al Dinastiei a XXI-a ) 2) "Nesitanebashru" 3) Psusennes al III-lea , succesorul său în funcția de Mare Preot al lui Amon . Există însă o dispută nerezolvată legată de posibilitatea ca Psusennes al II-lea și Psusennes al III-lea să fie una și aceeași persoană. Numele său este forma grecizată a celui egiptean echivalent cu : "" Cel care aparține Celui Plăcut "" ( adică lui Amon ) și apare
Pinedjem al II-lea () [Corola-website/Science/314551_a_315880]
-
creștini, druzi), în special ca urmare a războiului din 2006 și este capabilă să mobilizeze demonstrații de sute de mii de oameni. Hezbollah, alături de alte grupări a declanșat proteste politice între 2006-2008, în opoziție cu guvernarea Primului Ministru Fouad Siniora. Disputele care au urmat, legate de păstrarea de către organizație a rețelei sale de comunicații au condus la confruntări sângeroase între membrii organizației și cei ai coaliției de guvernare. Hezbollah a reușit să preia controlul asupra unor cartiere din Beirutul de Vest
Hezbollah () [Corola-website/Science/314558_a_315887]
-
cărți, în timp ce creștinii liberali au susținut teoria selecției naturale, dar considerând-o o manifestare a "voinței divine". Anglia victoriană a secolului al XIX-lea era marcată de o revigorare a activității religioase, nemaiîntâlnită de la perioada puritanilor, marcată mai ales de disputa dintre vederile radicale, ateiste și cele conservatoare. În martie 1860, la patru luni după apariția "Originii speciilor", a fost publicată "Essays and Reviews", în 7 volume, în care, deși erau înfățișate puncte de vedere religioase, s-au adus elogii la
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
În acea perioadă, majoritatea specialiștilor în științele naturii aparțineau clerului. Aceștia vedeau cunoașterea ca fiind o revelație a planurilor divine. Darwin a găsit trei aliați care să îl susțină: În acea perioada, în Anglia, cultele religioase se aflau în plină dispută. Criticismul istoric, curent de origine germană, considera Biblia ca fiind un simplu document, ceea ce stârnea indignarea fundamentaliștilor, care considerau fiecare cuvânt din "Sfânta Scriptură" ca fiind de inspirație divină. Benjamin Jowett, unul din susținătorii mișcării evanghelice din cadrul Bisericii Anglicane, scrie
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
către forme superioare)". În ceea ce privește susținerea cauzei evoluționismului, biologul Thomas Henry Huxley (1825 - 1895) poate fi considerat avocatul lui Darwin. Și acesta susține că selecția naturală nu are nimic divin și intră într-o polemică acerbă cu cei din rândurile clerului, dispută ce, la început, fusese evitată de Darwin. Dar lupta lui Huxley pentru promovarea științei nu se oprește aici. În acest scop, împreună cu ceilalți mari susținători ai lui Darwin, Joseph Dalton Hooker, filozoful Herbert Spencer și fizicianului John Tyndall, pune bazele
Reacții la teoriile lui Darwin () [Corola-website/Science/314631_a_315960]
-
unei vechi amice. Moartea lui Ofra Haza și știrile despre boala de care a suferit au șocat publicul din Israel si din lume. Imprejurările misterioase în care s-a îmbolnăvit și s-a tratat au fost subiect de discuții și dispute vreme de ani de zile. Cântareața a fost înmormântată la cimitirul Yarkon din Petah Tikva, în apropierea mormintelor altor artiști renumiți. Familia ei a susținut că ea s-a contaminat cu virusul HIV de la soțul ei. deoarece el a refuzat
Ofra Haza () [Corola-website/Science/314689_a_316018]
-
poetul maghiar Ady Endre, George Vâlsan, George Oprescu și alții. Fără a reprezenta o continuare directă a publicației interbelice clujene, revista "Cultura" își reia apariția în 2003 în cadrul Institutului Cultural Român, înlocuind în structura ICR revista Dilema, desființată din cauza unor dispute între redacție și conducerea Institutului. Din redacția revistei "Cultura" în 2004-2005 făceau parte Cristian Teodorescu (redactor-șef), Dorin Liviu-Bîtfoi, Cristina Rusiecki, Cătălin Sturza, Adriana Mocca, Claudia Tița (secretar general de redacție), Florina Pârjol, Cornelia Maria Savu, Cătălin D. Constantin, Adrian
Cultura (revistă) () [Corola-website/Science/314721_a_316050]