12,301 matches
-
pentru a evita naufragiile. Mai tarziu, un sanctuar al Fecioarei din Buen Ayre a fost construit în Sevilia. Pedro de Mendonza a numit orașul „Santa Maria del Buen Aire” (Fecioara Maria a bunului vânt), un nume ales de către capelanul din expediția lui Mendoza, un credincios al Fecioarei din Buen Ayre. Așezarea a fost in curand atacată de către indigeni și a fost abandonat în 1541. După mulți ani numele a fost atribuit lui Sancho del Campo, care se spune că ar fi
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
vanturilor bune”. Numele scurt „Buenos Aires” a început să fie larg folosit începând cu secolul al XVII-lea. Marinarul Juan Diaz de Solis care a navigat în numele Spaniei, a fost primul european care a ajuns în Rio de la Plata în 1516. Expediția să a fost întreruptă atunci când a fost omorât în perioada atacurilor indigenilor din tribul "Charrúa" în zona unde azi este Uruguay. Orașul Buenos Aires a fost prima dată findat că "Ciudad de Nuestra Señora Santa María del Buen Ayre" (literar „Orașul
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
este Uruguay. Orașul Buenos Aires a fost prima dată findat că "Ciudad de Nuestra Señora Santa María del Buen Ayre" (literar „Orașul Sfintei Noastre Maria din Buen Ayre”) după Fecioara din Bonaria (Sfântă care patronează Sardinia) în 2 februarie 1536 de expediția spaniolă condusă de Pedro de Mendoza. Așezarea fondată de Mendoza era localizată în cea ce astăzi este Sân Telmo, un district al Buenos Aires, în sud față de centrul orașului. Mai multe atacuri din partea indigenilor au forțat plecarea coloniștilor și în 1541
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
Prezintă teza de doctorat în 1896 cu subiectul "Le lobe céphalique et l'encéphale des annélides polychètes." La vârsta de numai 25 de ani este ales membru al "Societății zoologice " din Franța. Este recomandat (1897) să participe ca naturalist al Expediției antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache. Această expediție, care pornește din Anvers la 10 august 1897, avea un caracter internațional, pe lângă belgieni, la ea participând și norvegianul Roald Amundsen ca ofițer secund, medicul american
Emil Racoviță () [Corola-website/Science/297284_a_298613]
-
des annélides polychètes." La vârsta de numai 25 de ani este ales membru al "Societății zoologice " din Franța. Este recomandat (1897) să participe ca naturalist al Expediției antarctice belgiene (1897-1899) la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache. Această expediție, care pornește din Anvers la 10 august 1897, avea un caracter internațional, pe lângă belgieni, la ea participând și norvegianul Roald Amundsen ca ofițer secund, medicul american Frederick Cook, meterologul polonez Antoine Dobrowolski și geologul Henryk Arctowski. Cu prilejul escalelor făcute
Emil Racoviță () [Corola-website/Science/297284_a_298613]
-
făcute în Chile și pe țărmurile "strâmtorii Magellan", efectuează cercetări complexe asupra florei și faunei. În apropierea Țării Palmer din Antarctida, expediționarii descoperă o strâmtoare care a primit numele navei „"Belgica"” și câteva insule (una numită de Racoviță insula Cobălcescu). Expediția mai înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii și insula "Wiencke" și "Țara lui Danco", după numele celor doi membri ai expediției care au pierit în această călătorie. În perioada când „"Belgica"” a fost prizoniera ghețurilor (martie 1898 - februarie 1899
Emil Racoviță () [Corola-website/Science/297284_a_298613]
-
descoperă o strâmtoare care a primit numele navei „"Belgica"” și câteva insule (una numită de Racoviță insula Cobălcescu). Expediția mai înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii și insula "Wiencke" și "Țara lui Danco", după numele celor doi membri ai expediției care au pierit în această călătorie. În perioada când „"Belgica"” a fost prizoniera ghețurilor (martie 1898 - februarie 1899), naturalistul expediției, împreună cu ceilalți oameni de știință, au înteprins numeroase observații și cercetări științifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de
Emil Racoviță () [Corola-website/Science/297284_a_298613]
-
înscrie pe harta încă incompletă a Antarcticii și insula "Wiencke" și "Țara lui Danco", după numele celor doi membri ai expediției care au pierit în această călătorie. În perioada când „"Belgica"” a fost prizoniera ghețurilor (martie 1898 - februarie 1899), naturalistul expediției, împreună cu ceilalți oameni de știință, au înteprins numeroase observații și cercetări științifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuție științifică mai mare decât a tuturor expedițiilor antarctice anterioare luate la un loc. Savantul
Emil Racoviță () [Corola-website/Science/297284_a_298613]
-
prizoniera ghețurilor (martie 1898 - februarie 1899), naturalistul expediției, împreună cu ceilalți oameni de știință, au înteprins numeroase observații și cercetări științifice. Materialul adunat a constituit obiectul unui număr de 60 volume publicate, reprezentând o contribuție științifică mai mare decât a tuturor expedițiilor antarctice anterioare luate la un loc. Savantul român a înteprins un studiu aprofundat asupra vieții balenelor, pinguinilor și a unor păsări antarctice, care i-a adus o reputație bine meritată. În 1920 a fost invitat ca profesor la Facultatea de
Emil Racoviță () [Corola-website/Science/297284_a_298613]
-
condus de prietenul său elvețian (deci neutru) Alfred Chappuis. După reîntoarcerea nordului Transilvaniei ca teritoriu al României, se va întoarce la Cluj, dorind să reorganizeze institutul, dar va muri înainte de a termina aceasta, la vârsta de 79 de ani. În timpul expediției din Antarctica Emil Racoviță a avut posibilitatea să studieze viața imenselor mamifere acvatice, dar și a pinguinilor. El a rămas în istoria științei ca descoperitor al balenei cu cioc. În cinstea cunoscutului speolog au fost numite nava oceanografică românească „Emil
Emil Racoviță () [Corola-website/Science/297284_a_298613]
-
La moartea tatălui său în 1693, a fost proclamat domn după modelul lui Constantin Brâncoveanu, însă Poarta nu l-a confirmat în domnie. Și-a petrecut următorii ani la Constantinopol, unde a fost capuchehaie, și a însoțit armata otomană în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii otomanilor în Bătălia de la Zenta, unde s-a convins de decadența Imperiului Otoman. În 1710 a fost numit la tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
de căpitan în iulie 1792. S-a întors în Corsica din nou și a intrat în conflict cu Paoli, care hotărâse să se despartă de Franța și să saboteze un asalt francez asupra insulei sardiniene La Maddalena, unul dintre liderii expediției fiind chiar Bonaparte. Acesta și familia sa au trebuit să fugă în Franța continentală în iunie 1793 din cauza înrăutățirii relațiilor cu Paoli. În iulie 1793, Napoleon a publicat un pamflet pro-republican, " Le Souper de Beaucaire" (Cină la Beaucaire), care i-
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
Italia. Dar Lazare Carnot la Paris și Salicetti în sud nu se gândesc decât la recucerirea Corsicii, predată de Paoli englezilor. În consecință, la sfârșitul anului 1794 și la începutul anului 1795, Bonaparte este obligat împotriva voinței sale, să pregătească expediția împotriva Corsicii. La 2 martie flota franceză părăsește Toulounul cu direcția Corsica. În dreptul capului Noli, escadra întâlnește flota anglo-napolitană, iar după o scurtă luptă, francezii pierd 2 vase și se grăbesc să se întoarcă la Toulon. Expediția a eșuat. Bonaparte
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
sale, să pregătească expediția împotriva Corsicii. La 2 martie flota franceză părăsește Toulounul cu direcția Corsica. În dreptul capului Noli, escadra întâlnește flota anglo-napolitană, iar după o scurtă luptă, francezii pierd 2 vase și se grăbesc să se întoarcă la Toulon. Expediția a eșuat. Bonaparte și camarazii săi sosesc în capitală la 25 mai 1795, Parisul este cuprins de foamete, la 1 prerial mulțimea îl masacrează pe deputatul Feraud, este o perioada de neliniște socială. Adresându-se ministrului de război Aubry, Napoleon
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
de a stabili demersuri științifice în regiune. Acesta a fost scopul principal al campaniei din Marea Mediterană din 1798, care a cuprins o serie de angajamente navale și a inclus ocupația Maltei. În ciuda a mai multor victorii decisive și a unei expediții cu succes inițial în Siria, trupele lui Napoleon numite "Armée d'Orient" au fost nevoite să se retragă în cele din urmă, după apariția unei discordii politice în Franța, a conflictului din Europa precum și datorită înfrângerea flotei franceze de sprijin
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
pe 1 și 2 august 1798 în fața orașului portuar egiptean Abukir, situat la 15 km nord-est de Alexandria. În această bătălie flota de război britanică, sub conducerea amiralului Horatio Nelson, a învins flota franceză a lui Napoleon, care întreprinsese o expediție militară în Egipt și Siria. Cu această victorie, Marea Britanie și-a asigurat supremația pe Marea Mediterană. Întors din Egipt, Napoleon este primit cu entuziasm de poporul francez. Profitând de această popularitate, el a răsturnat Directoratul și a impus dictatura personală în
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
trecut Carpații răsăriteni și au întemeiat voievodatul Moldova. Întemeierea Moldovei a avut loc în două etape, în care s-au remarcat cele mai importante figuri din istoria Maramureșului. Mai întâi, Dragoș vodă din Bedeu, care, după victoria asupra tătarilor în expediția organizată de regele Ludovic I d'Anjou, a fost trimis, în 1351, să întemeieze un voievodat vasal Ungariei, în scop de apărare (o "marcă" de frontieră). În 1359, Bogdan vodă din Cuhea, după ce s-a opus câțiva ani introducerii sistemului
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
invitată să ia parte la șarja cavaleriei grele, se retrage fără a intra în luptă. Anul următor, în 1397, pe râul Ialomița, precum și în anul 1400, Mircea cel Bătrân zdrobește categoric două incursiuni otomane ce se întorceau peste Dunăre din expediții de jaf în Transilvania. Înfrângerea sultanului Baiazid I de către Timur Lenk (Tamerlane sau Timur cel Șchiop) la Ankara în vara lui 1402 a deschis perioadă de anarhie în Imperiul Otoman, ca urmare Mircea a organizat împreună cu regele maghiar o campanie
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
Celebi să devină sultan (pentru o perioadă scurtă), după moartea căruia a sprijinit și alți pretendenți (Mustafa Celebi, frate al lui Musa, apoi pe șeicul Bedr-ed-Din). Cu toate acestea, sultanul Mahomed I reușește să-și înfrângă oponenții și plănuiește o expediție de pedepsire a voievodului valah. Pentru a evita campania sultanului, Mircea semnează spre sfârșitul domniei (1415 sau 1417) un tratat de pace cu Imperiul Otoman, care recunoștea libertatea Valahiei în schimbul unui tribut anual de 3.000 de piese de aur
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
O parte din trupele evacuate din Dardanele în toamna lui 1915, a format Armata franceză din Orient și este trimisă în ajutorul Serbiei, instalându-se la Salonic, care a constituit o bază logistică pentru realizarea acestui obiectiv. Operațiunea se numea „Expediția din Salonic” înainte de a deveni frontul din Orient. Venizélos, prim-ministrul Greciei, favorabil Antantei, i-a autorizat. În 1916, un total de de soldați francezi, britanici și sârbi erau prezenți în oraș. Prezența aliaților în oraș joacă un rol politic
Salonic () [Corola-website/Science/297360_a_298689]
-
confiscate. Popularitatea sa a ajuns să fie atât de mare încât Senatul Roman i-a acordat lui Traian titlul de "optimus", adică „cel mai bun”. Dar Traian a rămas în istorie și pentru luptele sale. În 101, a lansat o expediție în regatul Dacia, aflat la nord de Dunăre și l-a forțat un an mai târziu pe regele Decebal să capituleze, după ce Traian a asediat cu succes capitala Sarmizegetusa. Traian s-a întors la Roma încununat cu succes și a
Traian () [Corola-website/Science/297411_a_298740]
-
cu același nume. În anul 1538, Petru Rareș se ridică împotriva Porții Otomane, refuzând să mai plătească tributul anual. Trădat de boieri, ia calea pribegiei și se refugiază în Transilvania. În același an, sultanul Porții, Soliman I, zis Magnificul, în expediția împotriva lui Petru Rareș, intră fără luptă în Tighina și o transformă, împreună cu 18 sate din jur, în raia . Devenind reședință de raia turcească, vechiul nume e substituit cu altul nou, Bender, adică oraș fluvial. Până la cucerire, Tighina fusese capitala
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
și un" "cuțit, pe care le țin pregătite mereu. Săbiile sunt late și canelate, precum cele ale francilor".” Aventurile acestor vikingi suedezi sunt comemorate pe multe rune din Suedia, precum runele grecești și cele varegiene. Ei au participat și în expediții spre Vest care sunt comemorate de exemplu pe runele englezești. Ultima expediție majoră a vikingilor suedezi pare că a fost trista expediție a lui Ingvar cel Lung-Călător, către Serkland, regiunea la sud-est de Marea Caspică. Membrii acelei expediții sunt comemorați
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
și canelate, precum cele ale francilor".” Aventurile acestor vikingi suedezi sunt comemorate pe multe rune din Suedia, precum runele grecești și cele varegiene. Ei au participat și în expediții spre Vest care sunt comemorate de exemplu pe runele englezești. Ultima expediție majoră a vikingilor suedezi pare că a fost trista expediție a lui Ingvar cel Lung-Călător, către Serkland, regiunea la sud-est de Marea Caspică. Membrii acelei expediții sunt comemorați pe runele Ingvar, care nu menționează niciun supraviețuitor. Nu se știe exact
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]
-
sunt comemorate pe multe rune din Suedia, precum runele grecești și cele varegiene. Ei au participat și în expediții spre Vest care sunt comemorate de exemplu pe runele englezești. Ultima expediție majoră a vikingilor suedezi pare că a fost trista expediție a lui Ingvar cel Lung-Călător, către Serkland, regiunea la sud-est de Marea Caspică. Membrii acelei expediții sunt comemorați pe runele Ingvar, care nu menționează niciun supraviețuitor. Nu se știe exact ce s-a întâmplat cu echipajul, dar se crede că
Suedia () [Corola-website/Science/297388_a_298717]