12,214 matches
-
își pun la contribuție celulele cenușii, atâtea câte au, cele mai multe lăsate în paragină - cu alte cuvinte, gândesc. E bine ca un ministru să și gândească din când în când, fie și la lucruri neplăcute. Cu atât mai mult un fost filosof, actualmente editor iute la mânie și aprig la câștig... Sau un fost scriitor cu voie de la Poliție (Securitate)... Pentru ei, pamfletul e o adevărată hrană sufletească. Ca să nu mai spun că, uneori, prietenii și, întotdeauna, dușmanii victimelor participă și ei
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
prin forma, nu prin conținutul lor, punând la îndoială atât metodele, cât și criteriile curente de diagnostic. Credința fermă a cuiva nu poate fi considerată delirantă bazându-ne doar pe conținutul acesteia, ci numai prin felul în care este susținută. Filosoful german explorează fenomenul psihozei pe două axe, cea a dezvoltării personalității, în care unele reacții la experiența trăită se pot înscrie ușor, și cea a proceselor psihice, unde intervine ceva nou, un factor a cărui origine poate fi ori organică
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
artistului sau privitorului de a percepe imagini multiple, în cadrul aceleiași configurații. Noile imagini ale "iraționalității concrete", tinzând spre "posibilitatea" lor fizică și actuală, depășesc domeniul fantasmelor sau al reprezentărilor psihanalizabile. Scopul declarat al artistului este ca, folosind metodele psihologului ori filosofului, ca și instrumentele pictorului realist, să confere forța realității concrete viselor, viziunilor, ori imaginilor hipnagogice. Aspectul paranoiei care îl atrage în mod deosebit pe Dalí este capacitatea minții umane de a percepe legături între lucruri ce nu sunt altminteri rațional
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
a fost expusă în New York în 1939, catalogul expoziției conținea șase desene ce reduceau imaginea ei compozită la diferite "lecturi": plaja de la Cape de Creus cu o femeie șezând, văzută din spate, reparând pânza unei vele, și o barcă; un filosof culcat; fata unui arierat mintal, chior; un ogar; o mandolină, un vas cu pere, două smochine pe masă, un animal mitologic. La această pictură se referea, probabil, Breton când a scris, în "Cele mai recente tendințe în pictura suprarealistă" (1939
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
nici o putere atunci cînd n-are chef să aibă. Dacă ar fi rostogolit piatra filosofală un pic mai la vale, Mircea Sandu ar fi putut descoperi și alte cugetări interesante. „Cine votează cu Blatter, suportă consecințele“, o teză lansată de filosoful scandinav Johansson. Sau: „Cînd n-ai un stadion ca lumea în țară, nu mai plînge că ratezi calificare după calificare“, idee preluată din opera unui gînditor rustic vrîncean, din școala pesedistă sau din înțelepciunea celor 13 000 de sate care
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
ale alterității sale? Ce a semnificat la originile sale cuvântul "imaginar", utilizat astăzi în multiple contexte, domenii și discipline? În ce relație semantică a stat el cu ceilalți termeni din propria familie lexicală, precum "imaginea" și "imaginația"? Dar cu cetatea filosofilor, cu instituțiile puterii sau cu comunitatea? În ciuda dispariției din vocabularul politic al limbii latine târzii (odată cu funus imaginarium, despre care vorbeam anterior și căruia îi vom dedica o analiză atentă), cum de a revenit conceptul atât de puternic în cultura
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tensiunea universului (exprimată mitic la Roma de "prezența" și figura arhetipală a lui Jupiter Capitolinul - v. fig. 2.a). Concepțiile numite "substanțialiste" (la Aristotel, formele și materia intră într-un ansamblu nedivizibil, care se numește substanță, oūsìa) se situează între filosofii materiei și cei ai "esenței", printre care îl regăsim pe Platon. Substanțialiștii nu privesc materia ca fiind primordială, ci doar ca pe individuația concretă a unei forme imanente. Se deschide asupra acestui aspect o problematică amplă și nuanțată, dar din
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
respectă (le corectează, precum pe cel al lui Odiseu sau al teogoniei) și le îmbogățește − amintim aici doar mitul lui Er Pamphilionul (Politeía X, 614b sqq.) și pe cel al Demiurgului (Timaios 28a sqq.). Este un mod al filosofului atenian de a rescrie pe baza teoriei asemănării miturile tradiționale, "poetice", model pe care îl oferă poeților, reintegrați în cetate dacă se dovedesc utili și prezintă (doar) legile invizibile ale lumii sensibile. Ontologia platoniciană acordă valoare imaginii atunci când aceasta încetează
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
sensul comun și în măsura în care reprezintă sau evocă Ideea, forma structurală a tuturor realităților. Interpretarea romană pe care o urmărim îndeaproape aici, cu caracter colectiv (ritualic), se va situa la antipodul acestei viziuni, mai aproape de practicile funerare ale Greciei decât de filosofii ei. În legătură cu imaginarul − noțiune mai curând dedusă din corelativele ei lexicale, imaginație și imagine, decât cu o istorie referențială proprie −, E. Moutsoupoulos, ca cercetător al neoplatonismului, notează (ne putem păstra o anumită rezervă în ce privește utilizarea cuvântului "imaginar", căruia îi este
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
le unește. Această lecție constituie una din soluțiile problemei cunoașterii și a valorii sale, pe care gândirea grecească și-o pusese începând deja cu Parmenide, dar mai ales de la sofiști încoace și care nu va înceta să-i preocupe pe filosofi. (8) Pentru el [Platon, n.n.], imaginația este prin esență o facultate de reprezentare, iar imaginarul, rezultatul revărsării simțurilor în intelect. (9) Dacă este așa, iar această înțelegere se regăsește și mai târziu, se naște întrebarea cum anume influența imaginarul gândirea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
împărat și comunitate) a unui mod propriu de a proiecta și de a păstra trecutul în memoria colectivă și în imaginarul creștin. Indiferent de la care tip de imaginație din cele două pornim, în relație cu problematica sufletului − ca și la filosofii clasici −, la Plotin memoria este rezultatul întâlnirii lor. Sufletul uman, pe de o parte, produce imaginile de care el și numai el poate fi conștient (Enneade I, 1, 8); pe de alta, corpul primește dinspre realitatea sensibilă diferite informații (I
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să înțeleagă mai bine timpul și să revadă linia pe care își poate încadra în viitor propriul destin. El dobândește înțelepciune, sophía, pentru că-și poate înțelege astfel parcursul vieții. Este firesc, dată fiind relevanța ei majoră, ca și filosofii să se fi aplecat asupra problematicii complexe a memoriei. Totuși, rămâne faptul că profetul este cel care trebuie să se preocupe de viitor (o funcție definită asemănător în toate credințele), iar poetul, de trecut (cel puțin în aceste vechi credințe
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o construcție teoretică elaborată ca un concept-limită, ca o dimensiune deontologică a utopicului (Di Capua 23). Ca să fie urmat cu folos în demonstrația sa, Socrate îl invită pe Glaucon 34 să "asculte imaginea" (488a2) adevăratului conducător de navă, care este filosoful, cel care se luptă pentru adevăr. Maxima cunoaștere (505a2) pe care filosoful o poate avea este tocmai stăpânirea ideii de bine (a2) prin știință; fără de ea, nu sunt posibile nici filosofia, nici guvernarea cetății. Una dintre metaforele la care recurge
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
utopicului (Di Capua 23). Ca să fie urmat cu folos în demonstrația sa, Socrate îl invită pe Glaucon 34 să "asculte imaginea" (488a2) adevăratului conducător de navă, care este filosoful, cel care se luptă pentru adevăr. Maxima cunoaștere (505a2) pe care filosoful o poate avea este tocmai stăpânirea ideii de bine (a2) prin știință; fără de ea, nu sunt posibile nici filosofia, nici guvernarea cetății. Una dintre metaforele la care recurge Platon este cea a Soarelui, centrală în structura imaginativă care ordonează proiectul
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aristotelică din Politica. La sfârșitul descrierii formelor de organizare politică și a degenerărilor lor, Socrate subliniază că cetatea, construită prin dialog cu mijloacele gândirii și fondată imaginar, funcționează ca un model, tocmai pentru că poate fi "văzută" - în primul rând de către filosof, singurul care poate răspunde de planul de organizare a vieții lumii pe care o guvernează (592a10). Platon solicită din nou un efort imaginativ din partea interlocutorului său, iar Glaucon răspunde cooperant la finalul Cărții a IX-a: "Să ne imaginăm că
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
arăt cum acest comentariu adițional asupra raportului imaginație−adevăr în Politeía poate interesa înțelegerea sistemului ulterior al imaginarului. Un alt motiv legat de selectarea acestui text este și descrierea faimoasei triade politice după care se organizează social cetatea. Filosofii, gardienii și producătorii (agricultori, păstori, artizani, comercianți) vor cunoaște în evul mediu doar alte denumiri ale rolurilor și, firesc, și o repartiție a puterii politice și economice diferită de cea proiectată de Platon pentru cetatea sa ideală. Schema organizării urbane
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
urma atacarea problemelor politice concrete. Dar, așa cum Platon însuși ține să spună, modelul teoretic nu trebuie să-și abandoneze sediul natural pentru a se înscrie în tentativa de traducere nenaturală a sa în practică. El poate - și trebuie, în viziunea filosofului - să influențeze concretul doar prin raportare la nómos, la legea divină. Important în strategia argumentativă și în concepția maieutică e faptul că, în ciuda a ceea ce declară cu privire la gândirea în imagini, Socrate folosește proiecții imaginare exact în miezul demonstrației
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
un element plin de dorință, iubitor de bogății; al doilea, irascibil, iubitor de victorie și de onoare; al treilea, iubitor de învățare și de înțelepciune. Ele duc către trei tipuri umane diferite, care constituie binecunoscutele clase sociale: "producătorii", "auxiliarii" și filosofii. Cetatea nu poate fi gestionată însă decât de filosofi, în baza nu doar a unui program politic, ci și a unui program paidetic complex. Abandonată de zei și cu un destin nefericit, comunitatea politică imaginară își propune, după o lungă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
doilea, irascibil, iubitor de victorie și de onoare; al treilea, iubitor de învățare și de înțelepciune. Ele duc către trei tipuri umane diferite, care constituie binecunoscutele clase sociale: "producătorii", "auxiliarii" și filosofii. Cetatea nu poate fi gestionată însă decât de filosofi, în baza nu doar a unui program politic, ci și a unui program paidetic complex. Abandonată de zei și cu un destin nefericit, comunitatea politică imaginară își propune, după o lungă asceză "cognitivă" (v. și mitul peșterii − Politeía
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de a conduce cetatea, înțelese în spiritului binelui și al adevărului divin (o apropiere de această viziune va realiza mai târziu programul basileic, în baza literaturii teologice a primelor secole creștine). Pentru Platon, cunoașterea și puterea politică sunt indisolubil legate. Filosoful trebuie să-și asume rolul de conducător sau de educator al "oamenilor regali" (Legile 732e), pentru o formă de guvernare comunitară, fondată pe adevărul naturii umane și al cosmosului. De aici, atitudinea diferită față de legile impuse de cei care dețin
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
grad și de limbaj: în loc de cunoaștere, credință). Arta politică este arta "regalității" prin excelență, exercitată doar de cel care e în stare să aducă binele și fericirea cetății lui. Politica e o știință a cunoașterii (non-practică, pentru că omul politic și filosoful nu sunt separați), o artă arhitecturală, dar asemănătoare și celei a țesutului (omul politic e comparat cu un țesător pentru capacitatea sa de a crea o comunitate politică, echilibrând just și măsurat caracterele cetățenilor ei). Pentru aceasta, el combină inspirația
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
modelul cetății ideale și arta măsurii în acțiunea politică pot fi induse și cu ajutorul operelor poetice ale lui Hesiod sau Homer, spre exemplu, dar nu mai mult decât prin exercițiul filosofic (aspect pe care l-am mai discutat anterior). Omul−filosof accede la cunoașterea divinului fără mediatorul−poet (temă mult încercată de-a lungul istoriei instituționale a imperiului creștin, până la răspunsul pe care Dante caută să-l dea prin Divina Comedia, dar și de-a lungul creștinismului în ansamblul său); doar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
compensatorie a unei "lumi de dincolo" perfecte (ca mai târziu în creștinism, moștenitor și aici al lui Platon). Mitul lui Er leagă și desparte, paradoxal, cele două lumi, cea antică și cea creștină. Pe de o parte, spre diferență de filosofii care l-au precedat, Platon caută să fixeze în conștiință, așa cum va face și creștinismul, motivația morală pentru alegerea corectă a drumului și implicit a recompensei, în detrimentul rolului jucat de zei, dramatizat în imaginarul colectiv, în ritualuri și în arte
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
să comparăm paideia propusă de Platon cu cea medievală, propusă de "oglinzile principilor". Ideea va reapărea în programele renascentiste de guvernare (spre exemplu, la Firenze), inspirate și de unele concepte propuse de Platon (Varotti 1-321). În cele din urmă, la filosoful grec, cea mai bună formă politică ar fi una mixtă, un model care ar combina principiile fundamentale ale autorității monarhice cu cele ale libertății democratice. Expusă cu argumente logice în interiorul unei filosofii radicale, teoria depășește istoria politică a antichității, neregăsindu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
asigură o dezbatere asupra a ceea ce e just sau injust, asupra valorilor comune care fac parte din nómos, legea cetății, dar niciodată o dezbatere asupra absenței vreunuia din principiile legii. Inovator pentru antichitate este și modul în care filosoful înțelege pluralitatea formelor pe care le poate lua justiția, el corelând aici planul virtuților și al valorilor cu cel al constituției și al riturilor puterii. Acțiunea politică implică o relație permanentă între public și privat, între individ și valorile societății
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]