11,000 matches
-
interesează. Ne simțim foarte bine la noi acasă și fără Europa. Eu nu vreau să știu de Europa dumitale. Astfel de dialoguri polemice și de soluții radicale se dădeau la noi încă de pe vremea lui Caragiale. La polul opus este fuga în Europa. A te expatria, a te pierde în Europa, a spori rândurile diasporei. Cei ce rămân acasă, plini de resentimente și complexe, se disprețuiesc și ne disprețuiesc pentru faptul că nu trăim în Europa (occidentală), că nu suntem europeni
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
naționalistă exacerbată și alinierea occidentală docilă, chiar umilă, bătând pe la toate porțile din zona vestică a continentului, conștiința cultural-românească nu și-a găsit încă, din păcate, echilibrul și liniștea de spirit necesară și creatoare. psihologia seducției occidentale, a emigrării, a fugii chiar cu orice preț, a atins straturi adânci ale populației. Avem și o mică experiență personală recentă și foarte semnificativă: întors în toamna anului trecut dintr-o călătorie în străinătate, o funcționară de la un ghișeu poștal a exclamat spontan: V-
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
neizbutind În majoritatea lor să cuprindă și să adâncească sensurile mereu valabile ale Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, ideile mărețe mereu legate de realitatea noastră, de pașii pe care-i facem Înainte spre Socialism rămân depășite, reduse la consemnarea În fugă a unei aniversări ca și cum n-ar fi vorba despre cea mai dragă sărbătoare a clasei muncitoare din lumea Întreagă. (Ă). Poetul trebuie Încă odată să-și revizuiască nu numai mijloacele de expresie ci Însăși gândirea sa poetică, felul său de
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
temă familiară literaturii noastre și care a stârnit interesul multor scriitori: răscoalele țărănești din 1907. Povestirea sa arată starea de spirit a masselor din satele Hotare, Salcia, Vădastra, Vladomira și apoi izbucnirea răscoalei În satul Vădastra, distrugerea conacului Eleonorei Smadoviceanu, fuga surorii acesteia Elena Vorvoreanu Împreună cu fiica sa Elvira și cu arendașii Alexiu și Ivancea Într-o trăsură, noaptea. Trăsura este oprită de țărani și arendașii prinși sunt decapitați cu securea. Femeile scapă datorită faptului că atenția țăranilor fiind concentrată asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de panică, de groază Întunecată În fața morții pe care banda chiaburilor o provoacă, totul Încadrat În decorul sălbatec al unui sat de la poalele munților În mijlocul unei ierni grele. Dar nu redă cu claritate Telurile acestor dușmani ai poporului și arătând fuga lor În munți nu o motivează suficient din punct de vedere social și politic. De aici rezultă În nuvelă acea notă de aventură care domină lectura și de aici decurge și artificialitatea atmosferei grele, de panică și de teroare, care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
al epocii pe care a străbătut-o», În sfârșit a treia oară referitor la Aragon care figurează poemul strângând «Într-o scoică murmurul milioanelor». Am menționat aceasta tocmai pentru că socotim stilul criticii literare folosit de dl. Ion Vitner, remarcabil, prin fuga de convențional, prin expresia elegantă și prin căutarea imaginilor limpezi, care străluminează cu atenție contururile mergând la amănuntul caracteristic și nu la rețeta searbădă. Înainte de a conchide am voi să mai formulăm câteva rezerve privitoare la unele preferințe cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vii, prin simplificarea ei mecanică și reducerea la numai 850 de cuvinte, apar evident atunci când răsfoiești un manual de «basic-englisch». (Ă). Criticii noștri literari nu au dat până acum atenția cuvenită problemelor limbii. Ei s-au mulțumit să arunce În fuga condeiului câteva aprecieri șablon la sfârșitul recenziei: «limbă bogată», «limbă mlădioasă», «s-au strecurat și câteva greșeli» etc. Și nici chiar astfel de observații sumare, nu se Întâlnesc decât rareori. Ele lipsesc de pildă cu totul În studii, altfel interesante
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tineri devin clare, evidente. Cele mai multe poezii publicate dovedesc cu prisosință tocmai asemenea manifestări dăunătoare, de proletcultism, În activitatea acestor tineri poeți. Vom Încerca să exemplificăm aceste afirmații, analizând câteva slăbiciuni esențiale. Una dintre cele mai frecvente În aceste poezii este fuga de concret, plaga abstractizării: Pace de Petra Duțu (Ă). Pericolul retorismului, al schematismului duce adeseori spre o viziune idilică a realității, o privire „roză” asupra greutăților pe care le avem de Înfruntat. (Ă). Poetul Ștefan Tănase, pornind de la o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
SCRIERI: Vin apele, București, 1950; În pragul primăverii, București, 1952; Judecata, București, 1952; Scrisoarea, București, 1952; Ogoare noi, București, 1953; Floarea vieții, București, 1954; ed. (Destin), București, 1960; Ultimul asalt, București, 1955; Batalionul doi, București, 1957; Nopți înfrigurate, București, 1957; Fuga, București, 1963; Hotărârea, București, 1964; Podul de aur, București, 1964; Cronică de război, I-III, București, 1966; Primăvară timpurie, București, 1969; Somnul de veghe, București, 1969; Fiecare moare cum vrea, București, 1970; Poartă și drum, București, 1971; Focurile, București, 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
3; Georgescu, Încercări, II, 158-163; Perpessicius, „Nopți înfrigurate”, LCF, 1958, 6; Ov. S. Crohmălniceanu, „Nopți înfrigurate”, VR, 1958, 3; Eugen Simion, „Destin”, CNT, 1960, 43; Perpessicius, Alte mențiuni, I, 220-227; Ion Vitner, Prozatori contemporani, I, București, 1961, 224-249; Nicolae Manolescu, „Fuga”, CNT, 1963, 20; Ardeleanu, Însemnări, 100-104; Mihai Ungheanu, Focul negru, LCF, 1977, 13; Ioan Adam, Document și ficțiune, T, 1978, 9; Sorin Titel, Roman și adevăr, RL, 1978, 39; George Muntean, „Alertă în munți”, RL, 1983, 10; Mihai Ungheanu, „Pământ
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
precizăm că această evoluție pozitivă a demografiei urbane moldovenești s-a manifestat pe fondul unei instabilități sociopolitice cronice, generată atât de factori interni cât și externi: dou) revoluții înfrânte, prin intervenția militară a Înaltei Porți și a Rusiei (1821, 1848-1849), fuga marilor boieri din cele dou) Principate Române (1821-1827), prezența trupelor rusești (1829-1834, 1848-1853), urmată de instalarea armatelor austriece (1854-1857), efectele dezastruoase ale numeroaselor epidemii de holeră ș.a. Cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a adus societății
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
acțiune asupra lumii, prin exemplu și propovăduire, cu ordinul de la Prémontré, fondat de Sfîntul Norbert în regiunea orașului Laon în 1120; și mai ales tendința spre întoarcerea la puritatea primitivă după regula sfîntului Benedict, punînd accentul pe sărăcie și pe fuga de lume, cu ctitoria de la Cîteaux, în Burgundia, în 1098. Reușita cistercienilor este legată în același timp de o inserare perfectă în spiritualitatea timpului și de strălucirea personalității Sfîntului Bernard, din 1112 pînă în 1153. La moartea sa, ordinul numără
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Devastarea satelor franceze în timpul Războiului de O Sută de Ani "Așa-zisul regat [...] ajunge la o stare de devastare atît de gravă încît, de la Loara pînă la Sena, și de acolo pînă la Somme, țăranii fiind uciși sau puși pe fugă, aproape toate pămînturile rămîn mult timp, ani în șir, nu numai fără cultură, dar fără oameni în stare să le cultive, cu excepția cîtorva rare colțuri de pămînt, unde puținul care putea fi cultivat departe de orașe, piețe sau castele nu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aceeași meserie de partizan și dușmanul era în mod constant prevenit de marșul nostru. Totuși, într-o zi, înainte de a ajunge în satul Neva del Rey, avurăm o bătălie scurtă cu banda din Lampessinado pe care am pus-o pe fugă. Făcurăm cîțiva prizonieri care fură trecuți prin sabie, căci găsiserăm în drum mai mulți infanteriști de-ai noștri spînzurați. Acești nenorociți se lăsaseră prinși pe cînd părăsiseră pentru o clipă convoiul [...]. "[Parquin face alți prizonieri]. Am aflat că aparțineau trupelor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Bunurile clerului la dispoziția națiunii 1790 20 martie Declarația de pace cu lumea 12 iulie Constituția civilă a clerului 14 iulie Serbarea Federației 1791 Procedeul Leblanc (prepararea sodei) Revolta sclavilor negri în Haiti 14 iunie Legea Le Chapelier 20 iunie Fuga regelui și arestarea lui la Varennes 3 sept. Votarea Constituției din 1791 1792 20 aprilie. Declarație de război regelui Boemiei și Ungariei 10 august Destituirea lui Ludovic al XVI-lea 20 septembrie Victoria de la Valmy 22 sept. Proclamarea Republicii 1793
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
le azvîrli pe amîndouă, dacă se poate, aproape simultan, în aceeași balenă, astfel încît, dacă unul dintre ele ar ieși din trupul ei, celălalt să rămînă înfipt. în felul acesta, șansele se dublează. Se întîmplă însă foarte adesea ca, din pricina fugii năprasnice, instantanee a balenei lovite de primul fier, harponistul să nu poată, oricît de fulgerătoare i-ar fi mișcările, să înfigă și cel de-al doilea fier în monstrul care se zvîrcolește. Totuși, cum acest al doilea fier e legat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de-o parte și de alta. Era o priveliște cumplită și înnebunitoare, deși îți trezea milă. Balena înota acum cu capul în afară, azvîrlindu-și înainte jetul chinuit, în timp ce unica ei aripă i se zbătea într-o spaimă de moarte. în fuga lui deznădăjduită, monstrul dădea din colț în colț, iar după fiece val pe care-l spărgea, se scufunda spasmodic în mare sau își înălța pieziș spre cer aripa zvîcnitoare. Văzusem cîndva o pasăre cu o aripă ruptă descriind cercuri în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ca niște tigri și, înșirați în diagonală, își lansară simultan harpoanele; zburînd peste capul harponistului neamț, aceste trei harpoane din Nantucket se înfipseră în trupul balenei. Un nor orbitor de spumă și de vîlvătăi albe! Cele trei ambarcațiuni, zguduite de fuga furioasă a monstrului, izbiră cu atîta putere bordul ambarcațiunii nemțești, încît Derick și harponistul lui buimăcit fură azvîrliți în apă, iar chilele celor trei ambarcațiuni zburară razant deasupra lor. Ă Nu vă temeți, grăsanilor! le strigă Stubb, aruncîndu-le din mers
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-i pericol mare să te-azvîrle afară, cînd ajungi la un deal. Ura! asta simți cînd te duci la dracul - parcă te dai de-a dura pe-un povîrniș care nu se mai termină! Ura! Balena asta e poștașul veșniciei! Dar fuga monstrului fu de scurtă durată: cu un horcăit, se scufundă brusc în valurile înspumate. Cele trei saule se desfășurau zbîrnîind pe tamburi, cu atîta putere, încît îi crestară adînc; temîndu-se să nu li se desfășoare toată parîma, harponiștii se siliră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și capul lui cu junghiul de vînat pește?... Dacă lovești în el, nici sabia nu ține, nici sulița, nici săgeata, nici țăpoiul! Fierul i se pare lui ca paiele și arama, ca lemnul putred! Fiicele arcului nu-l pun pe fugă; pietrele din praștie se prefac în pleavă cînd dau de solzii lui. Ghioaga, în socoteala lui, e ca o trestie și de vîjîitul lăncii își bate joc“... Aceasta să fie oare creatura? Chiar ea? Pe semne că profețiile nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
te grăbești să te dai la fund? Pe legea mea, oameni buni, trebuie să facem ceva, altfel e vai de noi! N-are rost să-ncercăm să slăbim legăturile. Hai, cărați-vă de-aici cu drugii ăștia - mai bine dați fuga și-aduceți o carte de rugăciuni și-un cuțit ca să tăiem lanțurile! Ă Cuțit? Da, da! răcni Quoequeg și apucînd barda grea a dulgherului, se aplecă înafară printr-un sabord și începu să izbească în lanțurile groase în care era
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
obișnuiește în asemenea cazuri, ambarcațiunile se despărțiră numaidecît, fiecare îndreptîndu-se înspre vreun cașalot rămas la periferia cîrdului. Peste vreo trei minute, Queequeg își lansă harponul; cașalotul atins ne împroșcă fețele cu un șuvoi de spumă orbitoare și o luă la fugă, cu iuțeala fulgerului, spre inima turmei, tîrîndu-ne după el. Deși, în asemenea împrejurări, această mișcare a balenei rănite nu e cîtuși de puțin neobișnuită - ba, chiar e de așteptat - ea reprezintă una din cele mai primejdioase faze ale vînătorii, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să-i priponești, ca să-i poți omorî în voie după aceea. Iată de ce, în asemenea ocazii, marinarii se folosesc de drug. Ambarcațiunea noastră avea trei drugi; primul și al doilea fură lansați cu succes, căci cașaloții atinși o luară la fugă împleticindu-se, împovărați de enorma rezistență a drugului pe care-l tîrau. Ai fi zis că-s niște răufăcători, stingheriți de lanțurile de la picioare. Dar în clipa cînd rudimentarul suport de lemn al celui de-al treilea drug era azvîrlit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a fost plătită, destul de ieftin, prin pierderea pălăriei lui Queequeg, căci sălbaticul, stînd în picioare la prova pentru a împunge balenele fugare, se pomenise cu capul gol; curentul de aer stîrnit de aripile unei cozi ridicate brusc, îi smulsese pălăria. Fuga dezordonată a turmei nu întîrzie totuși să se transforme în ceea ce ni se păru a fi o înaintare metodică; după ce-și strînseră, în sfîrșit, rîndurile, balenele o zbughiră din nou, cu o viteză sporită. A le urmări mai departe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau suspect, el își privește cu un ochi vigilent interesanta familie. Dacă vreun leviatan tinerel și obraznic s-ar apropia cu gîndul de a face curte uneia dintre cadîne, viteazul nostru Pașă l-ar ataca și l-ar pune pe fugă, cu o furie uluitoare! Căci unde am ajunge dacă niște filfizoni flușturatici ar fi lăsați să pătrundă în sanctuarul fericirii conjugale? deși, orice ar face Pașa, tot nu-l poate alunga din patul său pe cel mai faimos Lothario, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]