11,405 matches
-
nu fac niciodată, ei preferând, pe cât posibil, să treacă neobservați, dar am făcut asta de dragul efectului: — Heil Hitler! am spus. — Heil Hitler! repetă portarul și, Întorcându-mi salutul, reuși să scape cheile pe jos. — Avem timp la dispoziție doar până marți ca să dăm de cap tărășeniei ăsteia, am spus, așezându-mă la masa ocupată de Inge. I-am relatat despre biletele de avion și despre cele două valize, spunându-i apoi: — Ce e mai ciudat e că valiza femeii era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nevoită să Înceteze brusc orice legătură cu existența ei anterioară. O femeie care nu a putut să mergă acasă ca să-și ia propriile haine, pentru că nu a mai avut timp. Nu, nu are cum să fie așa. Are timp până marți, totuși. Așa că, poate, Îi e frică să mergă acasă, ca nu cumva să o aștepte cineva. Am dat aprobator din cap și eram pe cale să continui acest fir de raționament, dar am descoperit că ea mi-o luase Înainte, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fidelitățile, absolut liberă”, Încheiase Claudio seminarul nostru tripartit. „Toate infracțiunile sunt permise pentru a păstra, În limba-țintă, esența originalului. Opțiunile Îndrăznețe, aparent infidele, sunt importante dacă păstrează spiritul originalului În conlucrarea complice dintre cei doi scriitori, autorul și traducătorul său.” * Marți, 8 octombrie 2002, la finele șederii sale la Bard, și Înainte de a lua Împreună obișnuita cină la restaurantul italian vizavi de colegiu, am avut o discuție cu Claudio despre „tema autorului”, cum ar spune Marin Preda. Am reluat, inevitabil, unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
așa ceva. Rămaseră nemișcați până când lacrimile ei secară și el își retrase mâna. Mi-e dor de tine, Iepuraș. Mi-e dor să fim împreună. Ea nu răspunse. El mormăi ceva cum că-și poate face timp vreo jumătate de oră, marțea viitoare, seara. Ea dădu din cap, tremurând ca un spic de grâu moale într-o zi fără vânt. Ca ea să fie mândră de el. Nimeni de pe planeta asta nu era ceea ce credeai că e. Își recăpătă controlul asupra feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
îi spuse ea. Îndemnul părea ușor, nonșalant. Vezi-ți de treabă. Probabil că ești mort de foame. Poate că o să... îmbuc ceva la repezeală. Ea-l îndepărtă cu un gest, expediindu-l, binecuvântându-l. El avea nevoie de mai mult. —Marți? Ea se mulțumi să se uite la el, cu o încordare abia vizibilă în jurul ochilor: Tu ce crezi? Nu-i spuse nimic lui Daniel în seara aceea. Practic, nu însemna că-l înșelase; dacă i-ar fi spus - provocându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mare dorință a ei. Se ridică și se apropie de el. Îl sărută. Atunci, s-a făcut. Avea să dea în altă parte ceea ce Mark nu voia să ia de la ea. Adăpostul avea să fie surprins de energiile ei. În marțea următoare, se întâlni din nou cu Robert Karsh. Trecuseră doar patru luni și parcă era altă țară. Câmpurile verzi, înalte până la fluierul piciorului, printre care trecuse cu mașina în iunie se transformaseră în talazuri aurii și cafenii. Un drum identic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ținea coatele, în scobitura gâtului, deopotrivă aspru și vulnerabil. Weber era bombardat de senzații, cu toate notele lor vechi, acele milioane de momente dispărute, coardă după coardă: cum învățau împreună în bibliotecă până la ora închiderii; filmele europene de artă de marți, de la Cineclub; discuții lungi despre Sartre și Buber; sex mai mult sau mai puțin neîntrerupt. Cum o lega la ochi și-o mângâia pe burta goală cu diferite petice de stofă, ca să verifice dacă într-adevăr simțea culorile, așa cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mici, verzi, care dansau după cum vorbeau vocile. Când se întorcea de la operă, mama n-avea voie să facă nici o mișcare decât în pauzele dintre emisiuni și, fiindcă știa dinainte ce-o așteaptă, își pregătea toate la îndemână, încă de după-amiază. Marțea și vinerea, eu aveam voie să stau treaz până mai târziu, iar atunci se transmitea emisiunea politică și vocile din văzduh spuneau că iubitul conducător era rău și recolta la fel și aproape toate lucrurile despre care noi învățam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lături. Puțin mai târziu, a intrat în sufragerie Francesco. Mi se părea că, în ziua aceea, adulții jucau teatru. Mereu se întâmpla câte ceva în momentul hotărâtor. La fel ca în piesele de teatru transmise la noi acasă, în serile de marți. Dacă vedeai cum doi se sărută, puteai fi sigur că un al treilea va bate la ușă. Ușa stătea în mijlocul scenei, fără pereți împrejur, iar eu mă întrebam cum de acela se obosea să mai bată, când avea atâta loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
plină de ștampile, rotunde, dreptunghiulare, denumiri prescurtate ale unor instituții oficiale și două-trei semnături. Persoana cea mai importantă eram eu, fiindcă traduceam pentru tata. Scrisoarea ne invita la o întâlnire cu reprezentantul unei organizații umanitare din America. La ambasada americană. Marți, ora unsprezece. În scrisoare se întreba dacă tata și-ar putea face timp. Noi nu ne-am putut împiedica să zâmbim. Am discutat îndelung, încercând să ne dăm seama dacă o asemenea invitație însemna ceva rău sau ceva bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ca rest, trei cocoșei de aur. Este primul semn. Acasă femeia Încă doarme. Somnul ei, un somn lihnit. Visul ei: O fetiță cu o lumânare aprinsă În mână, ieșind dintr-o căpiță de fân uscat. Este al doilea semn. E Marți, ziua sfântului Mamant. Și după-amiază către orele cinci cazi tu În lume. În lumea plină de oameni, adică de români, de sași, de unguri și de alte naționalități. Pe ici pe colo, ruși. Puzderie. Paznici și consilieri. Ce bine este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
București și că acolo e clar că nu există Dumnezeu. Sâc, așa Îi spui. În tot acest timp, marinarii americani continuă, temători și cu prudență, traversarea Polului Nord, pe sub calota glaciară, la bordul submarinului atomic Nautilus. Oameni cu frica lui Dumnezeu. Marți, 1 aprilie 1958 Sovietul Suprem al U.R.S.S. a hotărât Încetarea unilaterală de către Uniunea Sovietică a experiențelor cu arme atomice și cu hidrogen. În capitala patriei noastre au sosit cei doi interpreți ai filmului „Casa În care locuiesc”, Rimma Sorogova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
condusă de secretarul general al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, tovarășul Nicolae Ceaușescu, a fost semnat Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală Între Republica Socialistă România și Republica Socialistă Cehoslovacă. Marți, 20 august 1968, În jurul orei 23.00, trupele Uniunii Sovietice, Republicii Populare Polone, Republicii Democrate Germane, Republicii Populare Ungare și Republicii Populare Bulgaria au trecut frontiera de stat a Republicii Socialiste Cehoslovacia. Acest lucru a avut loc fără știrea Președintelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spus, o să-mi dea noua lui adresă mai încolo. Cred că ține secret în mod intenționat ca să mă pedepsească. Maria își drese vocea cu subînțeles. Acum câteva zile aveați de gând să vă purtați politicos, să luați prânzul în fiecare marți și să vă-mbrăcați frumos unul la nunta celuilalt. Nu se poate să fi ajuns deja la etapa pedepselor subtile. Ar fi trebuit să fie blândă și să mă încurajeze. Și-n loc de asta, ea mă ataca. Mă întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sau că are cinci copii nelegitimi dintr-o căsătorie bigamă, nu vreau să știu. Chiar nu vreau să știu. Ar produce mai multă suferință decât altceva. Și de aceea știam că nu-i voi spune Mariei despre Danny. Duminică, luni, marți au trecut atât de repede, între vizite la spital, Mark ducându-se la birou și eu onorându-mi contractele care continuau să vină. Din când în când, Mark mă mai întreba cum mai stăm cu recuperarea actelor de divorț pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care scapi așa de ieftin. Poate că nu e totuși un moment așa de potrivit. Maria se simți încurajată de tăcerea mea. Și acum că știu cât de irezistibilă ești pentru bărbații tineri, ar trebui să ne descurcăm de minune. Marțea viitoare se organizează o seară cu tema „anii ‘80“, în Kingston. Am cumpărat deja bilete. — Sună minunat, am spus, încercând să par entuziasmată. Încă o chestie de care trebuia să scap. Tot ce speram era ca tehnicile mele de mințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe care am avut-o pentru mine se dovedise un dezastru total. Poate îi voi cere eu lui un sfat în viitor. Cadillacul a cotit la semafor și atunci am știut sigur unde se duc ei într-o seară de marți - seara anilor ’80 de la Kittenz. Le-am urat în sinea mea să aibă parte de o seară mai plăcută acolo decât am avut eu. Când am ajuns acasă, am găsit un mesaj de la Maria pe robot. — Sper că te simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe care îl prinse în curele pe dedesubtul burții și fluieră într-un anume fel, așa că slobozi caii să se zbenguie. Ne-a dibuit domnia sa spătarul Mihai și a pus la Odrii oameni să mă urmărească pas cu pas. Dar marți, în timpul deniei la Mitropolia de acolo, s-a apropiat de mine o jupâneasă, toată numai văluri negre, de nu i se ghiceau decât ochii și mi-a șoptit turcește să mă duc să mă spovedesc la arhimandrit, că are să-mi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un copac adăpostit de zidul Curții domnești, se miră încă o dată că scrisoarea i-a fost dată pur și simplu. Nu-i venea să creadă: cum adică reușise vodă în primul moment să-l înspăimânte pe mitropolit într-atât încât marți seara acesta să-și înainteze demisia? Bine înțeles acum o retractează dar în sfatul acela de taină dintre domnitor și sfinția sa multe s-au spus probabil, aprecie Del Chiaro și-și frecă ochii. Continuă lectura silabisind grăbit. Pe puncte, mitropolitul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lespedea pardoselii bisericii, rugându-se concentrat. I se părea că Sfântul Efrem pentru el scrisese rugăciunea: — Ajută-mă Doamne, ajută-mă să nu-l osândesc pe fratele meu, auziră cei doi prinți șoapta voievodului în timp ce-l sprijineau să se ridice. Marți, în 24 martie, sosi la București capugiul Mustafa Aga însoțit de garda sa din doisprezece oameni. — „Se duce Mustafa Aga spre Hotin și a oprit la București ca să-i dea vodă salahori pentru curățirea Prutului”, așa gândeau boierii și negustorii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Am întins mâna spre ei, dar nu mi i-a dat. M-a întrebat câți ani am și eu i-am zis că am cincisprezece ani. Apoi m-a întrebat dacă duceam comenzi și noaptea. I-am răspuns că da, marțea și joia. Nu a zis nimic, doar mi-a dat banii și am plecat. Seara i-am povestit lui tanti Mae ce mi se întâmplase, iar ea s-a uitat la mine cu ochii mari și mi-a zis să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aici cu tati și cu Hannah, îmi zice mama (găsește întotdeauna, ca o mare maestră, exact vorbele cu care să te dea gata). E și Hannah în stare să așeze pietrele de mah-jong pentru doamnele cu care joc în fiecare marți seară. N-o să mai am deloc nevoie de tine. Nici că-mi pasă! Ies pe ușă, pe coridorul lung, întunecos. Nici că-mi pasă! O să vând desculț ziare pe stradă. O să mă duc unde vreau, în vagoane de marfă, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
s-ar fi cuvenit să învețe toți, chiar și patronul, dom’ Emanuel, care-l ținea de mâna lui dreaptă, dându-i mână liberă, totodată, să imprime stilul și orientarea revistei. Maestrul Vergilius apărea în redacția Blocadei doar o dată pe săptămână, marțea, pentru cel mult două ore umplute cu un soi de prelegere ce s-ar fi vrut curs de ziaristică, până ce teoriile lui despre maniera de concepere a știrilor și a reportajelor și a articolelor de opinie alunecau instantaneu în analize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
el n-a luat aminte la mânia poporului, deh, ofta, cădea pe gânduri, mânia poporului părea să trezească în el un puseu lung de meditație mistică dezabuzată. Ostenise maestrul, deh, resemnarea, disperarea, osteneala, care atrag după sine îndoiala... Amâna pentru marțea viitoare, când revenea pe poziție hărțuindu-i pe nemernici, iarăși vrednici de milă pentru atâtea și atâtea crime care se vor întoarce înzecit asupra lor, maestre, pe limba lor vor pieri, limba lor păcătoasă, mincinoasă și smintitoare a întors pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
atâta amar de vreme și i-a ales prin vot liber pe Iliescu și pe criptocomuniștii lui, ce mai, degeaba ne frământăm, degeaba ne spargem plămânii și ne răcim gura, ceea ce nu-l împiedica să revină la gânduri mai bune marțea următoare, pentru că-n definitiv cine, dacă nu noi, presa, cine să-l lumineze pe român și să-l împingă înainte? Își punea mari speranțe maestrul în alegerile următoare, care, de bună seamă, ar fi scăpat poporul de Iliescu-fesene. Toți puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]