11,550 matches
-
volumul ÎI, 1975; volumul III, 1978; volumul IV, 1982; volumul V, 1985; volumul VI, 1996; volumul VII, 1997; volumul VIII, 2000 ;} {\footnote 32. Pe această linie se înscrie și o placheta artizanala, Capul lui Decebal, modelata și turnata în bronz masiv de Romică Scorțescu, la Uzina Mecanică Nicolina, meseriaș cu mână de aur, stins din viață la o vârstă tânără în urma unei necruțătoare boli profesionale de plămâni, după o lucrare originală a sculptorului ieșean, profesorul Ion Tamâș (fig. 94). Pentru a
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
ritmul aparițiilor de cărți. Bibliografia lui I. totalizează aproximativ 1400 de titluri, iar numărul studiilor și articolelor inserate mai întâi în presă se ridică la peste 25 000 de titluri. În covârșitoarea lor majoritate, cărțile sunt scrieri istorice, de la sinteze masive, ca Geschichte des rumänischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbiedungen (I-II, 1905), Geschichte des Osmanischen Reiches (I-V, 1908-1913), Istoria românilor (I-X, 1936- 1939), la biografii (Istoria lui Mihai Viteazul, 1901, Istoria lui Ștefan cel Mare, 1904 ș.a.). Sintezele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
de-a confunda. Poligraf de neobosită activitate, a voit să fie specialist în cele mai variate domenii, când n-a intenționat chiar să creeze în domenii în care materia i se refuza cu îndărătnicie. A avut intuiții fulgerătoare și opacități masive, s-a ridicat la accente de geniu și a căzut în platitudini ciudate, a scris cărți vii și a conceput tomuri moarte, fără apel, a dominat cu temperamentul inteligențe mai organizate și a dat uneori dovadă de absența amândurora. Dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
este un stimulent major pentru antreprenoriat și alte reforme. Venirea d-nei Thatcher la putere a semnalat sfârșitul consensului postbelic de vreme ce ea a luat o serie de măsuri pentru a marginaliza uniunile comerciale, atât prin legislație cât și prin permiterea creșterii masive a ratei șomajului, mai ales în sectorul public. Marea Britanie și Statele Unite au mers mult mai departe cu implementarea acestei agende de-a lungul anilor 1980, dar ceea ce începuse în aceste țări s-a extins și spre alte țări europene (incluzând
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în comun ideea că Revoluția Franceză fusese dezastruoasă pentru Franța și că statul-națiune, căruia i se asociase sistemul democratic liberal, a fost o monstruozitate. Odată cu instalarea celei de-a Treia Republicii cu guvernele ei iacobine și anticlericale și cu influența masivă din partea francmasoneriei, regionalismul francez a luat o întorsătură politică (deseori implicându-i și pe regionaliștii culturali) prin înființarea câtorva mișcări care pretindeau o autonomie regională mai puternică. În Bretania, una dintre cele mai catolice regiuni ale Franței, a fost fondată
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
în cuvintele lui Mendras ca o "seconde révolution" pe o scală comparabilă cu Revoluția din 1789. Schimbările principale au avut loc în sistemul economic dar și în proiectele de așezare urbană și rurală, mai ales declinul agriculturii tradiționale și urbanizarea masivă din anii 1960. Toate aceste schimbări au solicitat o examinare serioasă a guvernării teritoriale a Franței, ceea ce s-a întâmplat odată cu venirea la putere a socialiștilor în 1981 și cu lansarea programului de descentralizare. În rândurile următoare ne vom îndrepta
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
caracterizase majoritatea aripii stângi franceze încă de la Revoluția Franceză. Pentru a răspunde la această întrebare, ar putea fi înaintate câteva motive. În primul rând, s-a ajuns la concluzia că sistemul politico-administrativ francez nu se armoniza bine cu schimbările socio-economice masive care avuseseră loc după cel de-al Doilea Război Mondial, descrise în capitolul anterior. În al doilea rând, în timpul lungii perioade în care stânga a fost în opoziție, a existat o încercare de a-și restructura ideologia politică în sensul
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cele de la periferie. În 1970 a fost aplicată această formulă și zonelor rurale.22 Spre deosebire de sindicate, districtele nu au avut un succes deosebit, în special în marile aglomerări urbane care la acea vreme treceau prin faza unei creșteri și dezvoltări masive. Această realizare în 196623 a dus la crearea unei structuri mult mai integrate decât cele deja aduse în discuție: communauté urbaine (CA). Legea din 1966 a creat patru CA: Bordeaux, Lille, Marsilia și Strasbourg. În timpul anilor 1970, au fost create
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
diferite variind de la regiune la regiune. În 2004, cifrele au urcat de la 99 la 1 ianuarie, la 132 la 1 mai, și la 158 la 1 septembrie.42 Mai existau încă 163 de pays en projet (în pregătire). Această creștere masivă din timpul lui 2004 se explică în parte de faptul că primele contracte dintre pays și regiuni, în contextul Contractelor de Planificare Statal-Regionale, trebuiau să fie semnate până la 31 decembrie 2004. Dar, de asemenea, ilustrează ultimile etape ale unei mobilizări
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
acestora a fost pur și simplu prezența fondurilor disponibile prin întermediul Contractelor de Planificare Statal-Regională, numite "terroirs-caisse" (pușculița teritorială). Dar, în mare, abordarea pays ar trebui considerată o poveste de succes a inovării instituționale franceze. Consiliile de cartier 50 Schimbările masive din modelele limitrofe și rezidențiale urbane prezentate la începutul acestui capitol au făcut ca populația din anumite părți ale marilor orașe să fie compusă în cea mai mare parte, dar nu exclusiv, din grupuri de imigranți și copiii acestora, care
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
politice inclusiv naționalismul separatist, dar și violența ca mijloace de a-și atinge acest scop. În Corsica, echivalentul mișcării CELIB a fost "Mouvement du 29 novembre"25 și s-a axat pe același model al radicalizării, în special după sosirea masivă a pieds noirs* (după cum erau numiți coloniștii din Africa de Nord), ca urmare a obținerii independenței Algeriei în 1962, și acordarea acelor terenuri corsicane, care fuseseră alocate dezvoltării agriculturii sub vechiul PAR, câtorva dintre acești coloniști. Aceasta a fost cauza directă a
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
existat o evoluție constantă în natura planurilor, pe lîngă schimbarea fundamentală a rolului acestora în procesul de planificare menționat mai sus.49 În primul rând, a existat o modificare în conținutul planurilor. Prima generație (1984-1988) a pus accentul pe dezvoltarea masivă a infrastructurii (șosele, autostrăzi, etc.) și a restructurării industriale. De asemenea, cursurile de perfecționare au absorbit un procent important (10%) din buget. Un exemplu de rezultat al planului din prima generație l-a reprezentat transformarea industrială a combinatului de prelucrare
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
EPCI), care corespund mult mai bine trăsăturilor demografice și socio-economice ale Franței contemporane. Nu prea există îndoieli că senatorul ar avea dreptate când argumentează faptul că circumscripțiile cantoanelor sunt într-adevăr un anocronism în Franța de azi, date fiind mișcările masive de populație de la țară către oraș. Dl. Masson a propus adoptarea, cel puțin în cantoanele cu mai mult de un consilier, unui sistem majoritar-proporțional. În cantoanele în care era ales un singur consilier, sistemul deja existent putea să rămână. Acest
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
lexicul religios în vocabularul politic al secolului al XIX-lea se înscrie pe linia contaminărilor lexicale permanente și imprimă discursului politic al epocii un aer de solemnitate. Limbajul politic al veacului al XX-lea se definește în schimb prin împrumuturi masive din terminologia științifică și din cea juridic-administrativă. Deschiderile spre împrumuturi, în special din limbile romanice, dar și din germană și engleză, devin manifeste în spațiul românesc începând cu secolul al XIX-lea. Unii cercetători explică tentația pentru neologism prin rapiditate
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pentru eufemism se explică, pe de o parte, prin tendința de cosmetizare a actelor politice și a liniștirii publicului larg, iar pe de altă parte, prin dorința de neutralizare a sensurilor peiorative și de evitare a exprimărilor încărcate conotativ. Folosirea masivă a eufemismului în cadrul limbajului politic reprezintă una dintre cele mai criticate trăsături ale sale, datorită pervertirii relației cu adevărul pe care o angajează. Înlocuirea conștientă a unor expresii lingvistice cu conotație negativă cu altele neutre sau pozitive urmărește, pe de
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
poate reproșa lui Eminescu că ar fi un antisemit pur-sânge și că ar încerca să dovedească inferioritatea biologică a evreilor, pentru ca apoi să deducă din aceasta o politică a nimicirii. Îngrijorarea sa principală o constituiau situația socială și consecințele unei masive imigrări evreiești în Moldova"280. Poetul însuși oferă explicații în cadrul articolelor sale, susținând că este departe de a-i urî pe evrei, fiind preocupat mai degrabă de instinctul de conservare al nației din care face parte. Anul 1881 este cel
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Analiza semiozei politice eminesciene nu poate face abstracție de cercetarea condițiilor istorice, sociale, economice și politice în orizontul cărora au luat naștere articolele gazetarului, precum și a condițiilor spațio-temporale specifice situației de comunicare pe care o ilustrează publicistica eminesciană. "Proza publicistică masivă a lui Eminescu poartă pecetea unui moment istorico-literar anumit"314, iar acest lucru este oglindit atât de arhitectura tematică, cât și de particularitățile expresiei jurnalistice. În aceste condiții, considerăm imperioasă o incursiune în macro și micro-contextul istoric al veacului al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
drept fiind rezervat numai străinilor de religie creștină. De asemenea, accesul la funcțiile publice, civile și militare era rezervat cetățenilor români. Cu toate acestea, mulți dintre străini își găsesc rapid locul în societatea românească, excepție făcând evreii nou-sosiți în valuri masive, într-un interval de timp relativ scurt și care au probleme de integrare. Țărănimea și clasa muncitoare, numeric restrânse, se află în plin proces de evoluție. Muncitorii au un regim foarte dur, ziua de muncă ajungând și la 16 sau
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a ieși din țară, 3) s-au escris împrumutu[l] forțat"406. Comparativ cu ponderea însemnată a neologismelor în publicistica eminesciană, consecință a necesităților de adaptare a limbajului publicistic la noile realități ale timpului, arhaismele, fără a înregistra o prezență masivă în scrisul jurnalistic eminescian, conferă valori expresive textelor, iar ocurențele în vecinătatea neologismelor devin surprinzătoare pentru cititor. De multe ori, prezența arhaismelor este însoțită în aceeași frază de echivalentul neologic al acestora, contribuind astfel la dezambiguizarea semantică a discursului: "Căci
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de presa secolului al XIX-lea Publicistica dezvoltată la începutul secolului al XIX-lea poartă încă aluviunile epocii anterioare, dar schimbările încep să apară, sub impactul influenței modelelor jurnalistice europene. Asistăm acum la o primenire a lexicului politic, prin împrumuturi masive din limbile latină, franceză și italiană. Constituirea unei clase politice contribuie la preluarea din afară a unei terminologii capabile să denumească noile realități ale timpului. Limbajul politic al epocii trădează încă semnele retoricii pașoptiste, marcată de patosul exprimării, o "retorică
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
o pacoste și un nou vocabular, format pe jumătate, ce promite vag lucruri mari"236. Un proiect similar celui descris aici pare a fi însăși filosofia postmodernă, care se axează pe destabilizarea presupozițiilor și limbajului filosofiei moderne, "promițând" uneori modificări masive și uneori înscriindu-și metalimbajul în chiar limbajul obiect canonizat al tradiției filosofice anterioare. Aceste câteva imagini ale relevării importanței retoricii în postmodernitate ne-au conturat și ideea că analizele care țin de retorică sunt integrate într-o viziune mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
limba scrisă este văzută ca un sistem specific, care interacționează în mod relativ cu limba vorbită)248, vor fi reluate și reinterpretate (în special de Jacques Derrida). Conceptul de scriitură, așa cum poate fi desprins din cercetările postmodernilor, va cunoaște o masivă înclinație spre legitimarea celei de-a treia tendințe prezentate, minimalizând orice rațiune de a-l defini în raport cu vreo altă entitate, fie ea vocea, fonetica, muzica. Scriitura, ca și limbajul, se reîntorc la sine și, ignorând reperele sau referința clasică, se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mare măsură riscul escaladării unui conflict nuclear. În acest moment începe să se pună problema ripostei nucleare a Uniunii Sovietice împotriva unui atac nuclear al Statelor Unite. Rezultatul acestor dezbateri în SUA l-a reprezentat adoptarea Massive Retalliation Doctrine (doctrina represaliilor masive) la începutul anilor '50. Aceasta este prima doctrină strategică a Statelor Unite. Doctrina represaliilor masive consemna că raportul ofensiv-defensiv de forțe dintre Est și Vest s a schimbat, balanța militară s-a dezechilibrat, iar doctrina în cauză se constituia ca un
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]
-
problema ripostei nucleare a Uniunii Sovietice împotriva unui atac nuclear al Statelor Unite. Rezultatul acestor dezbateri în SUA l-a reprezentat adoptarea Massive Retalliation Doctrine (doctrina represaliilor masive) la începutul anilor '50. Aceasta este prima doctrină strategică a Statelor Unite. Doctrina represaliilor masive consemna că raportul ofensiv-defensiv de forțe dintre Est și Vest s a schimbat, balanța militară s-a dezechilibrat, iar doctrina în cauză se constituia ca un răspuns la această situație internațională. Era o doctrină reactivă în cazul unui atac al
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]
-
supraviețui pentru a-și utiliza întregul arsenal împotriva atacatorului. Este ultima doctrină care consideră că un război nuclear poate fi câștigat și că arma nucleară, deși diferită, poate fi folosită asemenea armelor convenționale, în scopul câștigării războiului. Totodată, doctrina represaliilor masive este preluată și de NATO, care o păstrează ca doctrină oficială până în 1968. Această doctrină a avut la bază, în principal, superioritatea Statelor Unite în ceea ce privește numărul de focoase nucleare și de vectori nucleari. La începutul anilor '50, SUA dispuneau de bombardiere
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1529]