11,805 matches
-
trebuie să ne descurajeze. Totdeauna când se fac planuri pentru activități și proiecte de misiune, să ne așteptăm la împotriviri. Acestea vor veni și din afară și dinăuntru. Dacă frații noștri se comportă uneori ca împotrivitori, nu trebuie să ne mirăm. Dimpotrivă, pentru că trăim ultimele zile ale istoriei lucrurile acestea se vor repeta cu frecvență și mai sporită. Este un semnal de alarmă să ne controlăm pe noi înșine să nu facem parte dintre împotrivitori. Realitatea pe care o scoate la
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Dumnezeu ca fiind dragoste (1 Ioan 4,8) și, cum fără Dumnezeu nimic nu e, am ajuns la concluzia că ceea ce ne susține și dă sens vieții noastre este dragostea. De aceea, dragostea nu aparține vreunui anotimp și nu sunt mirat că miresele și mirii aleg să pornească în marea aventură a clădirii unei familii chiar și la finele anului, în înghețatul decembrie. Dragostea își poate începe legitim povestea în orice lună a anului. În acest decembrie însă, am fost surprins
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
i-am răspuns: ”Eu pe 16.06.2012, la ora 17,00 am botezul, la biserică. Dacă vii tu la botez, merg și eu la nuntă.” “Nici să nu te gândești, eu credeam ca ai făcut-o până acum; mă mir cum îndrăznești să mă inviți, când știi părerea mea despre ce faci tu, dar o să vedem... , iar la nuntă trebuie să mergi”, a venit răspunsul categoric. Atunci, cred că Dumnezeu mi-a dat curaj și i-am zis că pentru
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
cu scrierea biografiei liderului. Într-o Românie în care rescrierea permanentă a trecutului și cosmetizarea propriei biografii, în raport de vremuri și necesitățile momentului, au fost, decenii la rând, un reflex firesc al liderilor comuniști, n-ar trebui să fim mirați că urmașul lui Ceaușescu la putere, fostul secretar cu probleme ideoiogice din defunctul partid comunist, Ion Iliescu, și-a cosmetizat din primul moment biografia. De data aceasta, în conformitate cu schimbările intervenite în România după decembrie 1989, în contextul prăbușirii comunismului în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
treaba zurbagiul ei frățior. De pe marginea gropii unde meștereau cei doi se auzi o întrebare amenințătoare: − Unde-s mieii, Săndel? Acesta iese speriat din groapă, rotește privirea și răspunde, pripit: − Aici-s. Adinioarea i-am adus, și privește în jur, mirându-se că nu-i vede. Maricica nu mai așteaptă, îl prinde de mânuță, îi dă cu îndemânare jos pantalonașii și-i trage pe fundul gol câteva vărguțe, neluând în seamă nici strigătele de durere, nici lacrimile ce curgeau în șuvoi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe ista început de mine. Maria era tot supărată pe cei din familia Ciotacu după câte necazuri le pricinuiseră dar se supuse voinței lui Zoița, musafirul ei, și alese un pește mare pe care il duse lui Zoița. Marița se miră în sinea ei când a văzut ce pește mare și frumos i-a ales și se gândi că anume a făcut cumnată-sa așa, ca s-o sfideze și s-o înfrunte. I-a mulțumit frumos vară-si Zoița și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-l vadă pe cel care îi spusese când era mai mic «că dacă moare ea, o să moară și el, atât de mult o iubește» și află și dânsa de pățanie. Săndel ascultă de mai multe ori povestea lui și se miră în sinea lui de ce a putut el spune. Stătea pe pat cu piciorul drept agățat de o grindă, ca să stea în sus, și asculta ce povestea maică-sa celor care veneau să-l vadă. Costache și Maria au hotărât, după
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
la purtarea acelei asistente medicale, Clara Ionescu, ce fusese prietena lui Dumitru: a venit îmbrăcată în mare doliu și cu părul despletit, plângând cu mare jale pe prietenul plecat spre ceruri, Nu numai Maria și surorile lui Dumitru au rămas mirate de purtarea ei ci și pungeștenii care nu-și puteau închipui că această fată l-a iubit atât de puternic pe tânărul consătean, răpus de născocirile drăcești ale războaielor. Misterul a fost lămurit de prietenii lui Dumitru, care i-au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
mine și adăugând din plin colegului meu binevoitor, au făcut în așa fel încât acesta a trecut de pe locul trei pe primul loc, devansându-mă cu câteva sutimi la media generală. Institutorul nu prea mă simpatiza și nu m-am mirat de atitudinea lui, dar n-am înțeles cum s-a pretat profesorul agronom la așa ceva, când eu îl iubeam și-l prețuiam ca om și pedagog. După această destăinuire nu m-am supărat. Chiar i-am spus celui ce-mi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
decurge normal, fără incidente. Comportarea mea prietenească, discuțiile avute ulterior îl fac pe colegul respectiv să aibă mustrări de conștiință față de mine, încât în ultima instanță, într-o noapte cu lună plină, din februarie, îmi spune toată povestea și se mira de purtarea mea prietenoasă, închipuindu-și că nu eram la curent cu lupta dusă de el pentru acel premiu. Mirarea lui a fost și mai mare când i-am spus că am știut totul, încă de la început că n-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
bătrâni și bolnavi, părinți pe care-i părăsisem din ordin acum câțiva ani în urmă... Mă zbat între catedră, sindicat și facultate. Presat de timp și de obligații, eram mereu în alertă, n-aveam timp decât să respir și mă miram că alții mai aveau timp să se plimbe, să se relaxeze... Când eram pe front, în perioade de acalmie, îmi spuneam că, dacă voi scăpa cu viață, la întoarcerea acasă nu mă voi înhăma la treabă și că voi fi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
legea ei și după încă o noapte de suferință, de somn intermitent și agitat merg la neurolog. Acesta mă consultă cu atenție spunându-mi că sunt realmente bolnav. Mi-a dat un tratament pe bază de somnifere, încât singur mă miram de cât de mult puteam acum să dorm. Concediu prelungit și răbdare... În vară sunt internat de două ori în spital la Iași, iar în final sunt supus unor teste pentru verificarea capacității de muncă. Profesorul doctor I. Alexandrescu din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Franța pajiștile cu ierburi suculente rămân verzi și iarna, în vreme ce la noi pajiștile sunt pârjolite și răscoapte de verile secetoase. Și în această perioadă am făcut deplasări în diferite zone ale Parisului! Mariana comportându-se ca un excelent ghid. Mă miram și eu cum și de unde a putut cunoaște atâtea porțiuni interesante ale Parisului! Ne-am oprit și pe la diferite localuri, cu o anumită semnificație, despre care ghidul meu îmi vorbea, descurcându-se ca o pariziancă get-beget. Câte sucuri, cafele și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe nimeni văitându-se când glonțul ucigaș l-a secerat. În momentul impactului cu glonțul vrăjmaș, șocul fiind prea puternic, n-am simțit durerea și dacă rana ar fi fost de altă natură, aș fi trecut în lumea de dincolo, mirându-mă și întrebându-mă - ce-i cu mine?, așa cum fiecare din cei căzuți au trecut pragul acestei lumi în liniște spre pacea eternă, cu mulțumire că mi-am făcut datoria de ostaș! Au trecut anii, cu bune și mai puțin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
părea că viața la Regiment era mai bună? S. B.: Un prim indiciu era acela că la noi se dădeau foarte greu permisii. Prima permisie am avut-o după șapte luni și jumătate de armată. M. M.: Dar de ce? Mă mir, pentru că nu erau interdicții. Permisiile nu le dădea Comandantul de Divizion, el doar le aproba. Permisiile le dădeau comandanții de plutoane, de companii. S. B.: Foarte puțini plecau. Deci, într-un Divizion noi aveam cam 140 de militari în termen
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
ceva. Deci, după mine, sunt fabulații. Pentru că, dacă era ceva, sistemul, cum era dictatorial la noi, ar fi știut: contrainformațiile, securitatea, miliția. Tot ce mișcai, te lua, te termina. S. B.: Pe ăia i-a cam împrăștiat. Dar, ceea ce mă miră pe mine, dacă acceptăm premiza că a fost ceva cu Militaru (că de asta se spune că a și fost trimis în Ministerul Economiei după aceea, adică marginalizat cumva) este următorul fapt: cum de sistemul nu i-a informat pe
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Făceau alfabetizare, se spălau zilnic, mâncau la ore fixe, învățau să fie ordonați, să-și facă patul, să stea la masă, măcar o dată pe săptămână să facă baie. Deci, era un câștig. S. B.: Pentru unii era. Eu m-am mirat că, în '89, unul dintre camarazi era analfabet. Pentru mine a fost ceva curios. El a venit cu un ciclu după mine, deci era mai tânăr cu un an. Mai era unul la Bateria I, Müller îl chema. Ăla nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
o organiza, o îmbărbăta, o înflăcăra și o ducea - la statuia lui Mihai Viteazul. Până aci, Coriolan era mare, era incomparabil ; dar aci, la statuia eroului de la Călugăreni, era prodigios. Cuvântarea lui era așa de zguduitoare, încât auzindu-l, te mirai de nepăsarea eroului de bronz : cum oare nu descăleca, precum odinioară comandorul lui Don Juan, spre a face și el o demonstrație ?” Ziarul devine instrumentul deformărilor unde „simț enorm și văz monstruos” dobândește sub efect retoric legitimitatea discursului public. În
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a câștigat sala, pe mine și juriul prin mijloacele simple și autentice, creionând portretul „morometului” oltenesc dintotdeauna șugubăț, cu înjurături, dar și suflet bun. Eu îi știu pe olteni și așa sunt: răi de gură, dar îți plâng din te miri ce, cât sunt ei de bărbați. Și ferească Dumnezeu să-i calci pe bătătură că... Nu te bat cu bâta! Ce-i la gura lor, să te ferească Ăl de sus, și mai bine fugi, decât să te lași bălăcit
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Mihăescu pentru că mi-a fost extrem de dragă în toate spectacolele pe care le-am văzut cu ea. Dar regulile mele din timpul unei astfel de competiții sunt extrem de dure din cauza firii mele păcătoase care-mi poate juca feste din te miri ce. Ne-au oferit seri minunate prin recitaluri extraordinare Adina Cezar cu trupa de dans modern „Contemp” pe care-i mai văzusem la Iași și care îmi plac enorm (asta imediat după evoluția mea). Rodica Mandache, joi seara, printr-o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Dar, în vreme ce eu voi rămâne așa, Suhar are norocul de a renaște prin arta lui unică și care-l așteaptă să fie singur și detașat de problemele administrative care l-au acaparat în ultima vreme. Călătorește mult prin țară; mă mir cum mai suportă drumurile, trenurile, hotelurile, locurile străine și așa mai departe. Se risipește inutil și aproape gratuit. Păcat. Am stat de multe ori de vorba cu el. Dar Vărsătorul face tot ce vrea el. Să-i dea Dumnezeu Sănătate
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care au „populat” San Pere-ul, își folosește extrema mobilitate a feței pentru a se face înțeles. Nici nu-i greu, deoarece când râde în hohote, n-ai decât să faci la fel, chiar dacă doar ai intuit de ce, când se miră, poți s-o faci și tu și așa mai departe. Mousen (preotul) este mai puțin expresiv, are emoții la fel de mari ca și noi, n-are curajul să se exteriorizeze, decât din când în când, și când își mai trage o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pentru secretare și cu ușă pentru șefi. Totul este conceput în așa fel încât să te simți singur în halele acelea imense și în același timp să nu fi izolat. Lumea îți zâmbește continuu, și dacă muncești pe nimeni nu miră prezența ta acolo chiar dacă nu ai fost prezentat. În cazul în care ți se face cunoștință cu anumite personae, acestea, amabile, încheagă o conversație întrebându-te cum te simți, daca îți place, îți arată fotografii cu familia sau îți
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și surorile, sub atenta îndrumare a mamei, o lucrau, scoțând de acolo roadele pământului cu care ne mai amăgeam foamea. Puii refugiați de la Chișinău aveau acum nepoți și strănepoți și mama, ca o zână bună, reușea să încropească din te miri ce bunătăți de care ne aducem și astăzi aminte: borșuri strașnice, arpacaș cu urzici, pilaf de stevie, colțunași cu cartofi și ceapă, mălai, bostan copt... Din când în când mama mai dispărea câteva zile pe la rudele de la Mășcăteni și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
privind "Strigatul" altui norvegian, pictorul Edvard Munch, aveam să-mi amintesc strigătele mele din zilele și nopțile acelea: mama, mi-e foame! Apelul la masă al celor 8 copii dura cam un sfert de ceas, fiecare fiind răspândit pe te miri unde, iar masa era o hărmălaie de nedescris, cu noi înfulecând la repezeală, sub privirea îngăduitoare și veselă a tatii și cea atentă și mustrătoare a mamei, care din când în când, mai folosea câte o ustensilă de bucătărie polonic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]