13,698 matches
-
o acuză el, privind-o încruntat cu ochii săi căprui. I-a împins mâna și își luă privirea. Mă doare, îl acuză ea, masându-și mâna. Și pe mine mă doare. — Care e treaba cu verigheta? întrebă ea, roșie în obraji și furioasă. Tu ești cel care vorbește de divorț. —Tu ești cea care a deschis subiectul! Doar pentru că tu m-ai părăsit. — Doar pentru că tu nu mi-ai dat de ales. S-au privit fix unul pe celălalt, respirând greoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu emblema SuperMac, pe care i l-a pus în mână. Aș vrea să fiu genul de bărbat care poartă cu el o batistă mare și albă pentru astfel de ocazii, spuse el încet. —E-n regulă. Și-a mângâiat obrajii sărați și uzi cu hârtia lucioasă. Cu fiecare fum, plânsul se liniștea, până când singurele sunete pe care le scotea erau suspine lipsite de lacrimi. Scuze, spuse ea într-un final. Totul se încetinise; bătăile inimii, reacțiile, gândurile. Ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
văd, spuse Monica, gata să izbucnească în lacrimi de mândrie. —Și eu mă bucur să te văd, spuse Ashling, neputându-se abține să nu se simtă vinovată. Apoi a urmat o îmbrățișare - combinația ciudată a Monicăi între o apropiere de obraji ca între doamne și strânsul la piept a făcut ca întâlnirea să pară mai mult o bătaie. —Bună, tată. E, bine ai venit, bine ai venit! Mike părea stânjenit - oare era și el obligat să arate afecțiune? Din fericire, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și băieți, cele mai frumoase exemplare, plimbau tăvi cu cocteiluri pentru adulți - nici o umbreluță la orizont. —Doamnă editor, spuse Jack, oprindu-se în dreptul Lisei. —Bună, eu sunt cu întâmpinările, spuse ea rânjind. —Păi, întâmpină-mă atunci. L-a sărutat pe obraz și, într-o maximă parodie, exclamă: —Draaagule, cât de absolut fantasmagoric de minunat să te cunosc! ăăăă, cine ești tu mai exact? Jack râse și trecu la Ashling, care ridică privirea din hârțoagele ei. — A, bună, exclamă ea, neașteptat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de blocul lui Ashling. Stătea ghemuit, cu părul lipit de cap, iar picurii de ploaie îi alunecau în voie pe față. Dar când Ashling s-a apropiat a observat, cu o mare durere în suflet, că nu ploaia îi umezea obrajii. Plângea. —Boo, ce ai? S-a întâmplat ceva? El și-a ridicat privirea către ea, cu gura deschisă, dar incapabil să spună ceva. —Uită-te la mine. Acoperindu-și ochii cu o mână, a folosit-o pe cealaltă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mereu ce crede despre ele. A, da. Ei bine, luni va începe curieratul pentru postul de televiziune. Cronicile de carte pentru Colleen sunt departamentul Lisei. Dar am putea să o întrebăm oricând, concluzionă el vesel. Cu râuri de lacrimi pe obraji, Clodagh deschise ușa de la intrare. — Ce este? întrebă Marcus, șocat. —Dylan e un nenorocit. — Ce a făcut? întrebă Marcus, urmând-o în bucătărie cu fața vânătă de furie. — E, o meritam. Clodagh s-a așezat la masă și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Temple Bar, a auzit pe cineva strigând: — Hei, Ashling! Un bărbat tânăr, victimă a modei, încălțat în pantofi absolut ridicoli, alerga după ea și a durat o secundă până l-a recunoscut pe Boo. Părul îi strălucea, avea culoare în obraji și, neașteptat, ea a început să râdă. —Uită-te la tine, spuse ea încântată. —Mă duc la serviciu, sunt în tura de la două la zece. Apoi el a început să râdă în hohote. — Îți vine să crezi că am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
apropierea, totul era încărcat de sexualitate. —Dulce Ashling, spuse el, aproape șoptind. Trebuia să fi rămas cu tine. Asta nu se compara cu felul în care se comportase cu ea în ultimii unsprezece ani. A atins-o cu degetul pe obraz. Aș putea să îl am acum, realiză ea. Poate fi al meu, după unsprezece ani. Și de ce nu? O făcea să se simtă frumoasă. Mereu o făcuse să se simtă așa, chiar și când era căsătorit cu fosta ei cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
împăcată cu ideea că fusese ignorată, nu era stilul ei și probabil nu va fi niciodată. —Pardon? —Tu și Jack. Îți place de el, nu? o necăji ea. Adică, îl placi în sensul acela? Culoarea care i se instală în obraji era răspunsul lui Ashling. Și el chiar te place, sublinie Lisa. Nu, nu mă place. —Ba da. —Ba nu. —Of, nu mai fi atât de naivă, Ashling, se enervă Lisa. Ashling se uită la ea speriată, apoi, după o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
un val de farmec prin urechile mele. Dintr-odată, o pușcă s-a auzit și un mic pui de pasăre căzu la pământ. Eu, speriată, m-am apropiat de acel mic puiuț și o lacrimă fierbinte mi se prelinse pe obraz. Mirată, mi-am pus intrebarea: „Cine ar fi atât de crud încât să poată împușca în aripioară o biată pasăre?” Tristă, am facut o gropiță în pământ și am pus micul trup al vrăbiuței acolo, am îngropat-o și, cu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
L-am ridicat în picioare. A scăpat din mâini pistolul cu aer comprimat și siropul de tuse și m-a salutat: — Guten Tag, Dwight - de parcă ultima oară ne-am fi văzut cu o zi înainte. Mi-am șters lacrimile de pe obraz. — Vorbește în engleză, tati. Bătrânul îndoi brațul într-un gest obscen și-mi spuse: — Englisch Scheisser! Churchill Scheisser! Amerikanisch Juden Scheisser! L-am lăsat pe prispă și m-am dus să văd ce-i prin casă. Sufrageria era plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
răscrăcărate, pregătit să mă răpună sau să fie răpus. Mă apropiasem de el, când arbitrul a sărit între noi și a strigat „Gongul! Gongul!“ M-am întors în colțul meu. Duane Fisk mi-a scos proteza și mi-a șters obrajii cu un prosop umed. M-am uitat spre suporterii care aplaudau, ridicați în picioare. Pe fiecare chip pe care-l vedeam citeam ceea ce eu, unul, știam prea bine: puteam să-l desființez pe Blanchard cât ai bate din palme. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Părul ei negru ca pana corbului nu avea nici o picătură de sânge închegat, de parcă ucigașul ar fi șamponat-o înainte s-o arunce acolo. Oribilul rictus al morții îmi păru de-o barbarie zdrobitoare. Dinții sparți, care-i ieșeau din obrajii ciopârțiți, m-au făcut să-mi întorc privirea. L-am găsit pe Lee pe trotuar, ajutând la fixarea perimetrului crimei. Se uită prin mine, de parcă n-ar fi văzut decât fantomele din văzduh. — Junior Nash. Îți amintești? l-am abordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dinafară valize, genți, cufere, iar două paturi fără saltea țineau loc de masă, cu ajutorul unei bucăți de linoleum trântită deasupra, în diagonală. Masa era acoperită cu cosmeticale și oglinzi. În jurul mesei podeaua din lemn crăpat era presărată cu fard de obraz și pudră. Fata mă abordă: — E vorba cumva despre amenzile alea pentru că am traversat strada aiurea, alea pe care am uitat să le plătesc? Uite cum facem: mai am trei zile de filmare la RKO, la Blestemul mormântului mumiei, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
s-o rănesc! — Șșșt. Șșșt. Hai să ne întoarcem la Crăciun. Ai avut acea primă întâlnire cu Betty. Ai sărutat-o la despărțire? Manley apucă scrumiera cu ambele mâini. Îi tremurară și pe masă se împrăștiară mucuri de țigară. — Pe obraz. — Ei, haide, Roșcatule! Nu te-ai dat la ea? — Nu. — Ai avut o a doua întâlnire cu Betty cu două zile înainte de Crăciun, așa-i? Așa-i. Ați dansat din nou la El Cortez, așa-i? — Așa-i. — Lumină difuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fi fost ea, aș fi crezut că fetița de bani gata e adoptată. Se apropia de cincizeci de ani și avea același păr negru, lucios, și același ten palid ca al lui Madeleine, dar nimic altceva atrăgător. Era grasă, avea obrazul fleșcăit, iar fardul de obraz și rujul erau aplicate ușor pe de lături, astfel încât fața ei părea, în mod bizar, strâmbă. Când i-am luat mâna, mi-a spus: — Madeleine ne-a povestit atâtea lucruri frumoase despre tine. Pronunța cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
crezut că fetița de bani gata e adoptată. Se apropia de cincizeci de ani și avea același păr negru, lucios, și același ten palid ca al lui Madeleine, dar nimic altceva atrăgător. Era grasă, avea obrazul fleșcăit, iar fardul de obraz și rujul erau aplicate ușor pe de lături, astfel încât fața ei părea, în mod bizar, strâmbă. Când i-am luat mâna, mi-a spus: — Madeleine ne-a povestit atâtea lucruri frumoase despre tine. Pronunța cuvintele ușor neclar. Răsuflarea nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a încălcat 234 C.P. — Ce-i asta? Articolul din Codul Penal californian referitor la prostituție. Madeleine înălță din sprâncene. — Codul penal? Am ridicat mâinile în semn de capitulare. — Aici m-ai prins. Fetița de bani gata își frecă nasul de obrazul meu. Îmi placi, Bucky. — Și tu mie. La început nu-ți plăceam. Recunoaște. Voiai doar să mi-o tragi. — Asta cam așa-i. Atunci când am început să-ți plac? — În momentul în care ți-ai scos hainele. — Ticălosule! Vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
capul pe umărul lui Millard: — Da. — Îți amintești ce mașină avea? Marca și culoarea? — Cred... cred că era neagră și veche. Îți amintești în ce bar l-ai întâlnit? Lorna înălță capul. Am văzut că lacrimile i se uscaseră pe obraji. Cred că era pe Aviation Boulevard, lângă uzinele alea de avioane. Am icnit. Zona aia din Gardena era ticsită de taverne, saloane de pocher și bordeluri care lucrau cu acceptul tacit al poliției. Când ai văzut-o ultima oară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am amintit de cicatricele lăsate de loviturile de bici pe picioarele lui Kay. Imaginea lor m-a făcut să-i arunc cămașa în față. Apoi am luat un scaun de pe coridor și mi-am scos cătușele. Fritzie i-a șters obrajii fostului pușcăriaș, iar eu l-am trântit pe scaun și i-am prins mâinile de spătar. De Witt se uită la noi. Vezica îl lăsase, iar cracii pantalonilor luară o culoare întunecată. — Știai că sergentul Blanchard e aici, în Tijuana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
împrăștiind în stânga și-n dreapta rămășițele scufundării în closet. — Nu l-am mai văzut pe Blanchard de la căcatul ăla de proces! Fritzie îi trase un dos de palmă și inelul lui masonic îi tăie lui De Witt o venă de pe obraz. — Să nu folosești cuvinte murdare în prezența mea! Și adresează-mi-te cu „domnule“! Repet, știai că sergentul Blanchard e aici, în Tijuana? — Nu, bolborosi De Witt. — Nu, domnule! îl corectă Fritzie și-l plesni. Capul lui De Witt se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ușă, adio și-un praz verde! O să vă povestesc vouă, dar n-o să repet asta în fața nici unui procuror, în instanță sau la vreun alt polițai. Vorbesc serios! Cum ieșiți pe ușă, pa și pusi, Sally! — S-a făcut, promise Russ. Obrajii lui Sally se îmbujorară. Treaba asta și licărul mânios al ochilor ei o făcură să pară cu cel puțin zece ani mai tânără. — Vineri, pe 10 ianuarie, am primit un telefon la hotelul unde locuiam. Un tip ’cea că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
așa ceva. În momentul ăla am înțeles că știa mai multe decât mine. Nu poți să-i faci rău unui mort. — Ah, ba da, poți, iubi! — Nu-mi spune așa! Așa vorbea el! Kay se mută mai aproape și-mi atinse obrazul. — Poți să-i faci rău și lui și poți să ne faci rău și nouă. M-am ferit de mângâiere. — Îmi spui de ce, iubi? Kay își legă mai strâns cordonul halatului și se uită la mine cu o privire glacială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am fost recunoscător pentru blândețea ei. M-am întors și am văzut un bărbat cu fața plină de cicatrice, care ținea în mâini niște instrumente mici și încovoiate, pentru tăierea și prelevarea de probe. Se mângâia cu scalpelele pe obraji. Scăpând un icnet, am revenit cu picioarele pe pământ și am dat să-mi scot pistolul. Două lame de oțel au sfârtecat aerul în direcția mea. Arma îmi alunecă din toc și căzu pe podea. Am făcut un pas înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un genunchi între picioare. A gemut, dar nu s-a dat la o parte, iar fața lui se apropia din ce în ce mai mult de a mea. Când ajunse la câțiva centimetri, își dezveli dinții și mă mușcă. Am simțit că-mi sfâșie obrazul. I-am mai tras un șut. Forța brațelor îi slăbi. Mă mai mușcă o dată de bărbie, apoi eu i-am lăsat brusc mâinile libere. Scalpelele se înfipseră în raftul din spatele meu. Am pipăit podeaua în căutarea unei arme și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]