11,263 matches
-
de succes de la Paris.Georges sosește și reușește să dea afară din apartament pe slujnică și pe ibovnicul ei, și să îl reinstaleze pentru scurtă vreme pe profesor printre cărțile lui. Cartea este un studiu al societății ce propune ca premisă a organizării sale instinctul de masă. În cadrul masei (care la bază are conceptul de haită) individul capătă identitate și scop pe plan personal. Pe de altă parte, în anonimatul masei, responsabilitatea se împarte, tinzând spre dispariție. Masele sunt iraționale, construite
Elias Canetti () [Corola-website/Science/308616_a_309945]
-
în general are următoarea formă: Cu alte cuvinte: Asta e adevărat pentru că dacă nu crezi, vei fi bătut. Această formă de argument este o eroare logică informală, deoarece atacul Q nu va arăta în mod necesar valoarea de adevăr a premisei P. Această eroare de logică a fost identificată de mulți filozofi începând din Evul Mediu. Este un caz cinic de apel la consecințe. O formă similară a argumentului este următorul: Bineînțeles că simplul fapt că neacceptarea va fi sanționată, poate
Apelul la forță () [Corola-website/Science/308010_a_309339]
-
nu este însă o evidență că ceea ce ar trebui să se accepte este și adevărat. Acesta nu este un argument logic, ci un argument retoric. Adevărul concluziei, la care se adreseaza cursul unei acțiuni, nu poate fi determinat din adevărul premiselor. Logica nu se referă la concepte subiective ca cele pragmatice sau cele etice.
Apelul la forță () [Corola-website/Science/308010_a_309339]
-
sclavi. Unii atei argumentează că mare parte a teologiei, în particular argumentele pentru existența lui Dumnezeu, este bazată pe gândirea deziderativă deoarece se ia concluzia dorită (că divinitatea sau divinitățile există) și se încearcă demonstrarea adevărului ei pe baza unor premise și inferențe care pot fi analizate ca fiind incorecte, dar care sunt dorite ca fiind corecte în mintea credinciosului. În schimb unii teologi argumentează că de fapt ateismul este un produs al gândirii deziderative, deoarece ateii sunt cei care nu
Gândire deziderativă () [Corola-website/Science/308012_a_309341]
-
mutarea la trustul Realitatea-Cațavencu, artista a devenit realizatoare emisiunii "Preludiul". În prima seară de emisie, postul a fost urmărit cel puțin un minut de 200.000 de telespectatori. Zăvoranu a declarat că va realiza un serial autobiografic, intitulat "Răzbunarea Oanei". Premisa acestei telenovele o constituie asasinarea soțului ei, interpretul de muzică latino Pepe și pedeapsa cu închisoarea. Serialul se dorea realizat pentru postul de deleviziune Romantica, însă producția nu a fost demarată imediat ce actrița a semnat contractul cu trustul Media. Ulterior
Oana Zăvoranu () [Corola-website/Science/308069_a_309398]
-
etc., totul, subordonat inerției funcționării limbajului interior. Dincolo de modelele livrești, în parte, ușor detectabile, construcția romanului nu e nici simplă, dar nici excesiv, sofisticată. Fiindcă, în ultimă instantă - și, în acest punct, revine dimensiune simbolică a cărții -, ea rămâne fidelă premiselor; e vorba de primele zile din destinul de „producător” al tânărului inginer Vasile Ionescu. Țăranii de platină După o carte de proză scurtă ("Noaptea după ploaie") și una de reportaje ("Între solstiții și echinocții"), Eugen Mihăescu ne oferă primul său
Eugen Mihăescu (scriitor) () [Corola-website/Science/308152_a_309481]
-
Panciova, 1971, 175 pag. În calitate de fondator al Societății de Limbă Română din Voivodina (la 4 martie 1962) și de inițiator al formării Crujocului pentru folclor al S.L.R., prof. dr. Radu Floră a scris și lucrarea de referință "Folclor literar bănățean. Premise și sinteze", Editura "Libertatea", Panciova, 1975, 364 p. Totodată, în calitate de redactor principal a scris și prefață la cele două volume masive de folclor literar cules de membrii Comisiei de folclor a S.L.R. "Foaie verde, spic de grâu", Zrenianin, 1979 și
Radu Flora () [Corola-website/Science/308236_a_309565]
-
un "capitalism de stat", ce se bazează pe un parteneriat între întreprinzători și guvern, acesta din urmă folosind mijloace coercitive pentru a controla piața liberă în favoarea diverselor grupuri economice sau sociale. Respingerea statului și a tuturor instituțiilor sale pornește de la premisa că statul deține un monopol asupra utilizării forței, pe care îl folosește pentru a-și deposeda cetățenii de proprietățile lor (prin impozitare sau expropriere), pentru a purta războaie, pentru a favoriza unele grupuri pe cheltuiala altora ori pentru a crea
Anarho-capitalism () [Corola-website/Science/307718_a_309047]
-
se aprinde hârtia obișnuită, și anume 451 °F ≈ 233 °C. În 1947, Bradbury a scris o povestire intitulată "Bright Phoenix" (revizuită și publicată ulterior într-un număr din anul 1963 al revistei "The Magazine of Fantasy & Science Fiction"). Pornind de la premisa ideea de bază din "Bright Phoenix", Bradbury a dezvoltat subiectul în nuvela "The Fireman", pe care a publicat-o în numărul din februarie 1951 al revistei "Galaxy Science Fiction". Publicat pentru prima dată în 1953 de Ballantine Books, "451° Fahrenheit
451º Fahrenheit () [Corola-website/Science/307745_a_309074]
-
la fel argumentul "tu quoque" (și tu) a cărui obiecție la argument constă în caracterizarea acestuia ca fiind vinovat de același lucru împotriva căruia argumentează. Argumentele ad hominem sunt întotdeauna invalide în logica silogistică, date fiind valoarea de adevăr a premiselor și validitatea inferenței logice ca independente de persoana care face inferența. Oricum, argumentele ad hominem sunt rar prezentate ca silogisme formale, iar forma lor ține de domeniul logicii informale și al teoriei probelor juridice. Pe de altă parte, teoria probelor
Ad hominem () [Corola-website/Science/307742_a_309071]
-
Atât eroarea logică în sine cât și acuzația de a fi comis-o sunt frecvent fluturate în discursuri. Ca tehnică în retorică este foarte puternică și des folosită datorită înclinației naturale a creierului uman de a recunoaște șabloane. Exemplu: Prima premisă este numită „afirmația faptică" și este punctul pivot al discuției. Controversa este numită „afirmația inferențială" și prezintă procesul gândirii. Există două tipuri de afirmații inferențiale, explicite și implicite. Eroarea logică nu reprezintă o formă validă de raționament deoarece chiar și
Ad hominem () [Corola-website/Science/307742_a_309071]
-
sau ca prezentare — practica cercetărilor din științele naturii sau felul în care ele descriu fenomenele lumii fizice. Acest termen nu include științele sociale, întrucât acestea folosesc date ce sunt obținute tot prin simțurile fizice. Știința spirituală, în schimb, pleacă de la premisa existenței unei lumi spirituale ce poate fi percepută nemijlocit de acei oameni care își dezvoltă simțuri sufletesc-spirituale, care ar exista la majoritatea persoanelor doar în stare latentă. Ideea de știință ocultă a apărut în ocultismul secolului al XIX-lea, în
Știință spirituală () [Corola-website/Science/306626_a_307955]
-
verosimilă și completă, nu una imaginară sau parțială, cum se întâmplă în situațiile când trag rapid concluzii, indivizi fără pregătire în domeniu. O concluzie este o propoziție finală, la care se ajunge după luarea în considerare a dovezii, argumentelor sau premiselor.
Concluzie () [Corola-website/Science/306644_a_307973]
-
în formula să modernă, îi dădea bioeticii următoarea definiție concisa: "bioetica este un punct de întâlnire al tuturor celor care urmăresc destinul uman supus presiunilor științei". Una din metodele de abordarea a problemelor de bioetica este principiismul. Principiiștii pleca de la premisa că principiile sunt centrul vieții morale, ca toate deciziile noastre din domeniul moral ar trebui făcute pe baza acestor principii. Această procedură de decizie a devenit cunoscută în domeniul bioeticii datorită lucrării lui Tom Beauchamp și James Childress, “Principles of
Bioetică () [Corola-website/Science/306973_a_308302]
-
Biomedical Ethics” . Cei doi autori propun o teorie orientată spre principii care abandonează marile teorii etice tradiționale, oferind o listă de verficare, o listă de criterii în funcție de care să judecăm situțiile din bioetica. Abordarea principiista se bazeză pe mai multe premise: Cadrul metodologic pentru identificarea și rezolvarea problemelor morale e format din principii, reguli, norme, dar și drepturi, virtuți. Cele mai importante principii sunt: - principiul respectului autonomiei( respectarea capacității persoanei de a alege) - principiul binefacerii(grijă pentru binele persoanei în cauză
Bioetică () [Corola-website/Science/306973_a_308302]
-
, cunoscut și ca argumentum ad ignorantiam ("apel la ignoranță" sau argument din lipsă de imaginație), este o eroare logică în care se afirmă că premisa este adevărată doar pentru că nu a fost demonstrată falsă sau că premisa este falsă doar pentru că nu a fost demonstrată adevărată. Argumentul incredulității, cunoscut și ca argumentul din lipsă de încredere sau argumentul din credință personală sau chiar argumentul din
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
, cunoscut și ca argumentum ad ignorantiam ("apel la ignoranță" sau argument din lipsă de imaginație), este o eroare logică în care se afirmă că premisa este adevărată doar pentru că nu a fost demonstrată falsă sau că premisa este falsă doar pentru că nu a fost demonstrată adevărată. Argumentul incredulității, cunoscut și ca argumentul din lipsă de încredere sau argumentul din credință personală sau chiar argumentul din convingere personală, se referă la o afirmație în care din cauză că cineva "personal
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
doar pentru că nu a fost demonstrată adevărată. Argumentul incredulității, cunoscut și ca argumentul din lipsă de încredere sau argumentul din credință personală sau chiar argumentul din convingere personală, se referă la o afirmație în care din cauză că cineva "personal" găsește o premisă puțin probabilă sau incredibilă, atunci premisa poate fi asumată ca nefiind adevărată, sau vice-versa că o premisă preferată (credibilă) dar nedemonstrată, ca fiind adevărată. Ambele argumente au structură similară: o persoană consideră că lipsa de evidențe pentru o opinie constituie
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
adevărată. Argumentul incredulității, cunoscut și ca argumentul din lipsă de încredere sau argumentul din credință personală sau chiar argumentul din convingere personală, se referă la o afirmație în care din cauză că cineva "personal" găsește o premisă puțin probabilă sau incredibilă, atunci premisa poate fi asumată ca nefiind adevărată, sau vice-versa că o premisă preferată (credibilă) dar nedemonstrată, ca fiind adevărată. Ambele argumente au structură similară: o persoană consideră că lipsa de evidențe pentru o opinie constituie evidență sau dovadă pentru adevărul altei
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
sau argumentul din credință personală sau chiar argumentul din convingere personală, se referă la o afirmație în care din cauză că cineva "personal" găsește o premisă puțin probabilă sau incredibilă, atunci premisa poate fi asumată ca nefiind adevărată, sau vice-versa că o premisă preferată (credibilă) dar nedemonstrată, ca fiind adevărată. Ambele argumente au structură similară: o persoană consideră că lipsa de evidențe pentru o opinie constituie evidență sau dovadă pentru adevărul altei opinii. Tipul acestor erori logice din articol nu ar trebui confundat
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
pentru adevărul altei opinii. Tipul acestor erori logice din articol nu ar trebui confundat cu metoda reducerii la absurd de argumentare, in care o contradicției logică validă de forma "A și non A" este folosită pentru a demonstra falsul unei premise. Usual într-un "argument din incredulitate personala" sau intr-un "argument al ignoranței", vorbitorul "consideră" sau "afirmă" că acel ceva este fals, neverosimil sau nu este evident pentru el "personal" și încearcă să folosească aceast gol în cunoaștere ca "evidență
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
argumentului pentru a susține o generalizare mai amplă, un principiu, o teorie științifică sau o lege universală. Multe din aceste folosiri ale argumentului ignoranței sunt considerate erori logice, în special în articolele academice care ar trebui să fie riguroase în privința premiselor sale cheie și a fundamentelor empirice. Oricum în unele cazuri (ca cel al autorului Irving Copi descris mai jos) în care se așteaptă evidențe afirmative, dar care în urma examinării lipsite de prejudecăți, evidențele totuși nu sunt găsite, atunci poate deveni
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
chiar prudent a raționa că aceasta ar sugera (chiar dacă nu demonstrază deductiv ci sugerează inductiv) că evidențele nu există. Sau în cazul în care vorbitorul poate în mod rezonabil afirmă că toate persoanele sănătoase mintal vor fi de acord cu premisele (d.e. "Cerul este albastru"), atunci el poate decide că nu este necesar să furnizeze evidențe care să-i suporte afirmațiile;oricum asta este o problemă (care se referă la fundamentele epistemologice) în dezbatere. Irving Copi a scris că: Pentru a
Argumentul ignoranței () [Corola-website/Science/307796_a_309125]
-
Argumentul circular, cunoscut și ca circulus în probando, petițio principii sau cercul vicios, este o eroare de logică în care propoziția de demonstrat este deja afirmata implicit sau explicit în una din premise. Că noțiune de logică, prima dată în vest argumentul circular a fost definit de către Aristotel, în cartea sa intitulată în latinește "Analytica Priora", prin 350 î.Hr. Această eroare de logică de obicei are următoarea formă: Acest argument este circular deoarece
Argument circular () [Corola-website/Science/307935_a_309264]
-
în vest argumentul circular a fost definit de către Aristotel, în cartea sa intitulată în latinește "Analytica Priora", prin 350 î.Hr. Această eroare de logică de obicei are următoarea formă: Acest argument este circular deoarece concluzia (3) este la fel cu premisa (2). Oricine ar refuza argumentul ar trebui să refuze și premisa (2), de aici refuzând întreg raționamentul. A avea dreptul la X este echivalent cu faptul că celelalte persoane au obligația de a-ți permite X, de aceea argumentul este
Argument circular () [Corola-website/Science/307935_a_309264]