11,584 matches
-
persoane asigurate; ... d) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate și constituite în prizonieri, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, precum și persoanele prevăzute la art. 2 din Legea nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor - martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților
EUR-Lex () [Corola-website/Law/122558_a_123887]
-
îmbunătățirea soartei răniților și bolnavilor din forțele armate în campanie, la art. 51 al Convenției de la Geneva din 1949 pentru îmbunătățirea soartei răniților, bolnavilor și naufragiaților forțelor armate maritime, la art. 130 al Convenției de la Geneva din 1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de război și la art. 147 al Convenției de la Geneva din 1949 cu privire la protecția persoanelor civile în timp de război; ... c) orice violări analoage ale legilor războiului, în vigoare la data intrării în vigoare a prezentului protocol și a cutumelor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/141746_a_143075]
-
2) Crucea Comemorativa a Rezistenței Anticomuniste se acordă în conformitate cu prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. ... (3) Crucea Comemorativa a Revoluției Anticomuniste din Decembrie 1989 se acordă în conformitate cu prevederile Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor-martiri și acordarea unor drepturi urmașilor acestora, răniților, precum și luptătorilor pentru victoria Revoluției din decembrie 1989. ... Articolul 18 (1) Propunerile se
EUR-Lex () [Corola-website/Law/190054_a_191383]
-
reglementările anterioare privitoare la decorații și titluri de onoare, cu excepția: Decretului-lege nr. 118/1990 ... privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatură instaurata cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările ulterioare; Legii nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, cu modificările ulterioare; Legii nr. 68/1994 privind înființarea Medaliei "Crucea Comemorativa a celui de-al doilea Război Mondial
EUR-Lex () [Corola-website/Law/190054_a_191383]
-
închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. Tratamentele neomenoase Articolul 358 Supunerea la tratamente neomenoase a răniților ori bolnavilor, a membrilor personalului civil sanitar sau al Crucii Roșii ori al organizațiilor asimilate acesteia, a naufragiaților, a prizonierilor de război și în general a oricărei alte persoane cazute sub puterea adversarului, ori supunerea acestora la experiențe medicale sau științifice care nu sunt justificate de un tratament medical în interesul lor, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20
EUR-Lex () [Corola-website/Law/223088_a_224417]
-
și în alte contexte. Renumitul experiment despre transformarea comportamentului oamenilor sub impactul situațiilor în care se află, efectuat de psihosociologul amercian Philip G. Zimbardo (1971), a arătat, chiar dacă nu acesta era scopul cercetării, semnificația referențială a uniformelor (de gardieni și prizonieri), în sensul că, în anumite contexte, acestea reprezintă indicatori puternici pentru normele sociale și comportamentele admise (Ph. Zimbardo, 2007/2009, 331-331): În plus față de puterea regulilor și rolurilor, forțele situaționale capătă tărie odată cu introducerea uniformelor, costumelor, măștilor, a tuturor deghizărilor
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
și să jefuiască în Sciția Mică, s-au construit fortificații noi. Noul împărat, Justinian (527-565), și-a îndreptat atenția spre frontiera de nord-est a Imperiului, făcând apel la serviciile unui comandant capabil, Comentiolus. Dar acesta a fost atacat și luat prizonier de barbari, și cu mari eforturi, Chilbudios, comandant roman de origine slavă, a reușit să curețe terenul de huni, bulgari, sclavini și anți. Însă, în 533, Chilbudios este ucis în luptă. Presiunea barbară impunea o prezență militară permanentă în Sciția
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
eretici, arieni și audiani, dar ei conviețuiau în liniște, o particularitate a societății multietnice și religioase (confesionale) din nordul Dunării. Primii creștini din nordul gurilor fluviului erau ortodocși (niceeni): ei erau atât autohtoni din teritoriile controlate de Imperiu cât și prizonieri capturați de goți și carpi-ba chiar, în primul sfert al secolului al IV-lea, în "Gothia" de dincolo de Istru exista o episcopie ortodoxă, condusă de Teofil, participant la conciliul de la Niceea, din 325. Persecuțiile regilor goți-Martiriul Sf. Sava Goții au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în acest fel, continuitatea nucleelor creștine este confirmată. Episcopiile din sud-vestul Daciei au întreținut contacte cu bisericile creștine din stânga Dunării până la "apogeul lui Attila" (449-450). Apoi, existența legăturilor de comerț din zona dunăreană, în urma tratatelor lui Attila cu romanii, astfel, prizonierii luați de huni și toleranța față de ei în "mediul barbar" din nordul Dunării au fost căi de menținere a legăturilor între oamenii creștinătății dunărene și de ascensiune a noii religii. Mai ales captivii luați din sud au fost adevărați "apostoli
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a făcut din regiunea ponto-dunăreană un focar de creștinare, a conservat comunitățile existente și valorile lor religioase. Din a doua jumătate a secolului al VI-lea, a început să se manifeste un alt agent important al creștinării în regiunea carpato-dunăreană, prizonierii capturați de slavi și avari, aduși de aceștia în nordul Dunării. Acești prizonieri și-au păstrat credința, ba chiar, ulterior, libertatea. În afară de aceștia, un rol l-au jucat și cei refugiați în nordul Dunării ca urmare a apăsării fiscale din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și valorile lor religioase. Din a doua jumătate a secolului al VI-lea, a început să se manifeste un alt agent important al creștinării în regiunea carpato-dunăreană, prizonierii capturați de slavi și avari, aduși de aceștia în nordul Dunării. Acești prizonieri și-au păstrat credința, ba chiar, ulterior, libertatea. În afară de aceștia, un rol l-au jucat și cei refugiați în nordul Dunării ca urmare a apăsării fiscale din Imperiu, se adăugau victimele credinței oficiale, ereticii și schismaticii, care fugeau fără încetare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
expediție împotriva slavilor din Muntenia răsăriteană, unde este ajutat de un "gepid", care trăia printre slavi-este posibil să fie confundat cu un localnic. Dar, în anul 601, expediția lui Priscus din (în) Banat întâlnește trei sate gepide, printre cei căzuți prizonieri se aflau avari, slavi, gepizi. Ultima știre despre gepizi ne-o dă Theophanes, scriitor bizantin, care afirmă că la asediul Constantinopolului, din 625, au participat avari, slavi, bulgari și contingente gepide! După această dată, nu mai avem știri despre gepizi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acestei regiuni pentru două secole și jumătate. Ei au impus propriul model, adus din răsărit, în organizarea structurilor social-economice și politice. Dar locuirea efectivă a unui teritoriu atât de întins era imposibilă, de aceea grupuri de populație preexistente, romanici, germanici, prizonieri aduși din Imperiu, ori alte comunități-slavii au avut rolul lor în evoluția kaganatului avar. Stăpânirea avară a luat sfârșit în Europa centrală prin atacurile francilor din 796, care au distrus ringul-centrul puterii avare din Panonia și distrugerea rămășițelor avare de către
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aceasta, populația era bine romanizată, majoritatea vorbea latinește, încât un slav din nordul Dunării cunoștea destul de bine latina ca să încerce să se substituie unui general roman, Chilbudios, guvernatorul Traciei. Numărul celor ce vorbeau latina, în nordul Dunării, creștea și datorită prizonierilor romani aduși de slavi din sud. Procopius, în Istoria secretă, spune că de pe urma actelor de pradă ale slavilor, 20.000 de romani sunt duși anual în robie în părțile scitice, adică în nordul Dunării.19 O importantă mărturie contemporană despre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în robie în părțile scitice, adică în nordul Dunării.19 O importantă mărturie contemporană despre romanicii din nordul Dunării și conviețuirea lor cu slavii, în a doua jumătate a secolului al VI-lea, este Strategiconul împăratului Mauriciu. Astfel, aflăm că prizonierii luați de slavi, după un timp, sunt lăsați liberi, fie să se întoarcă în țara lor (în Imperiu), fie să rămână în nordul Dunării, ca oameni liberi și amici ai lor (slavilor). Și din această mărturie, autorizată, rezultă că era
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cuceritor, mai blânzi decât alte neamuri barbare ce au năvălit în Dacia. Istoricii bizantini ne înfățișează, realist, grozăvia prădăciunilor slave în sudul Dunării: orașe întregi măcelărite, robi, cei care nu puteau fi luați erau uciși, ofițeri și soldați bizantini, căzuți prizonieri, erau torturați. Așadar, slavii n-au venit în Dacia cu intenții pașnice, ca o populație liniștită, dimpotrivă, ei s-au manifestat ca niște cuceritori semeți, mândri față de alte neamuri. Ei răspund avarilor care le-au cerut să se supună: "Suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cultură (civilizație). Astfel, s-au descoperit vase (ceramică) și arme de tip bulgar în Muntenia și Transilvania la Sân Miclăușul Mare (Banat), s-a aflat un tezaur de aur: pe vasul principal, lucrat în relief, un războinic bulgar ține un prizonier de război, iar pe o ceașcă se află o inscripție în limba greacă, în care apare numele bulgar "boila" (boier) și numele slav "jupan", nume proto-bulgare, și datează din prima jumătate a secolului al IX-lea.12 Creștinarea bulgarilor Un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriale. Războaiele și anexiunile teritoriale au dus la ruinarea țărănimii și căderea ei în stare de dependență față de de nobilime, care și-a sporit proprietățile și puterea politică. În urma războaielor, s-a adăugat o categorie nouă, robii, care proveneau dintre prizonierii de război. Să mai precizăm că statul bulgar condus de hani n-a bătut monedă, n-a folosit intens moneda în relațiile comerciale-aceasta a avut circulație redusă. Adoptarea creștinismului de către bulgari a dus la necesitatea alcătuirii unui alfabet propriu-alfabetul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trăsătură dominantă nomadismul-trăiau în corturi pe care le mutau din loc în loc. Ei se ocupau cu păstoritul, creșterea animalelor de turmă, iar alte resurse necesare traiului lor proveneau din atacurile de pradă asupra vecinilor lor, slavi și ruși, de unde aduceau prizonieri, care erau transformați în robi și vânduți pe piețele de sclavi. Comunitățile tribale ungare au adoptat preceptele nomadismului ecvestru-societatea nomadă ungară tindea să se militarizeze pentru protecția membrilor ei, a turmelor de animale și pentru confruntări cu alte hoarde nomade
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și a inițiat o acțiune comună împotriva lor (a ungurilor). Lovitura decisivă a fost aplicată de pecenegi, în 896, când sălașele ungurilor au fost distruse.23 În fața acestui dezastru pentru neamul lor, mulți din ei pieriseră în luptă, alții luați prizonieri, o mare parte din turme capturate, ungurii au hotărât, încă o dată, să-și caute o nouă patrie. Confruntați cu primejdia atacurilor pecenegilor și bulgarilor, ungurii împreună cu aliații lor, cabarii, au hotărât să părăsească Atelkuzu și să se stabilească în câmpia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la nord. Din acest fapt, autorul (Brătianu) trage concluzii în favoarea teoriei continuității populației daco-romane și a limbii latine, Dunărea nu a constituit o barieră reală". Dar Lot este categoric: Nu mă convinge. Aceste treceri ale Dunării au fost efectuate de către prizonieri sau negustori. Ele nu sunt edificatoare. Nici reconstruirea monumentului Tropaeum Traiani sau întemeierea cetății Constantiniana Daphne și stabilirea capetelor de pod pe malul stâng al Dunării. Aceleași fenomene se pot observa și pe Rin, ceea ce nu înseamnă că malul drept
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alta a Dunării. Cu toate acestea, în epoca când o "cezură" părea inevitabilă, elemente romanice sau romanizate au continuat să traverseze Dunărea și să se amestece cu noii năvălitori barbari (slavi). După Menandru, în 578, slavii din Muntenia capturaseră numeroși prizonieri romani, în cursul expedițiilor lor în sudul Dunării. În secoul al VII-lea, pe vremea lui Heraclie (610-641), în Actele Sf. Dimitrie din Salonic, se menționează stabilirea în Panonia a unei mari populațiii de prizonieri, capturați de avari din regiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slavii din Muntenia capturaseră numeroși prizonieri romani, în cursul expedițiilor lor în sudul Dunării. În secoul al VII-lea, pe vremea lui Heraclie (610-641), în Actele Sf. Dimitrie din Salonic, se menționează stabilirea în Panonia a unei mari populațiii de prizonieri, capturați de avari din regiunile sud-dunărene: "Captivii s-au amestecat cu bulgarii, cu avarii și cu alte neamuri, iar progeniturile lor au format un popor numeros și întins. Fiecare învăța tradițiile neamului său, conform obiceiurilor romane...Urmașii își împărtășeau unii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de barbari.". În cele din urmă, sub conducerea lui Kubrat, ei au trecut Dunărea și s-au stabilit în "orașele părinților lor", aproape de Salonic. Această dublă migrație, orice am crede despre ea, arată că a existat un du-te-vino permanent al prizonierilor și emigranților de pe un mal pe celălalt al Dunării, cu toată invazia slavilor sau tocmai din cauza ei. Nici instaurarea dominației bulgare asupra slavilor sud-dunăreni, la sfârșitul secolului al VII-lea (679-681), nu a reușit să-i pună capăt-după Simion Logotetul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
captivii luați de slavi și avari, fie prin emigrația populației romanice din sudul Dunării împinsă spre nord, în urma stabilirii slavilor. Istoricul Radu Rosetti afirma, simplificând, că poporul român s-a format prin amestecul dintre slavii care ocupau regiunile dunărene și prizonierii aparținînd populației romanizate, aduși de ei din sudul Dunării. De fapt, susține Brătianu, este vorba despre trei straturi etnice succesive: 1. coloniștii romani rămași în Dacia, după retragerea din 275, al căror număr este imposibil de precizat 2. prizonierii aduși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]